21,807 matches
-
și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O. Bobe e tobă
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
că nicăieri acesta nu se prevalează de marotele prezentului. Puținele bucăți ale lui Cârlova rămân, din acest punct de vedere, curate. Fără nimic conjunctural. Observația îi aparține lui Mihai Zamfir și e memorabil formulată: „Pentru a arăta că arta divinației poetice fusese împinsă de Cârlova la limită, să notăm că el nu a scris nici poezie socială, nici satire, nici pamflete îndreptate contra cuiva; nu s-a atins prin urmare de acea zonă tematică ce urma să facă nefericirea poeziei pașoptiste
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
ei” (p. 49) Capitolul acesta, foarte dens ideatic, se încheie cu un medalion surprinzător. Prin aceea că, în finalul paragrafului, estetul Mihai Zamfir pune pe plan secund tocmai argumentul estetic: „S-a desfășurat tot atunci în Moldova o traiectorie biografic poetică perfect asemănătoare celei a lui Cârlova. Cu doi ani mai tânăr decât poetul muntean, născut la Iași tot într-o familie boierească, bun cunoscător de greacă și franceză, Alexandru Hrisoverghi s-a făcut celebru plângând pe ruinele Cetății Neamțului; a
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
proiecte durabile pe care discreția îl oprește de la mărturisiri personale, Nicolae Manolescu, un spirit critic căruia luciditatea nu-i inhibă efuziunile, Alex Ștefănescu, un spirit mucalit excelînd în asociații ingenioase, Ilie Constantin, un receptacul placid așteptînd dicteul divin al ritmurilor poetice, Ioana Pârvulescu, o scriitoare de eleganță a tonului și de precizie a nuanțelor, Ana Blandiana, o candoare vie întruchipată într-o poetă și Mirela Stănciulescu, o revoltată de gîndul că literatura e un „sport bărbătesc“ la care femeile, stînd la
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
despre Marea Radiație a Angiospermelor de Stephen Prickett (Universitatea din Kent, Anglia); Aspecte ale gândirii utopice a barocului peninsular de Ana Hatherly (Universidade Nova, Lisabona); Grădinărit peisagistic englez și chinezărie excentrică de Dragoș Ivana (Universitatea București); Grădină Zen - o lectură poetica despre Emily Dickinson, de Chiu- Hua Chen (Universitatea Tamkang, Thailanda); Bambusul ca simbol al armoniei și proporției în gândirea orientala de Pedro Januário, Mario Ming Kon, Maria Rodrigues (Facultatea de Arhitectură, Lisabona); Limbajul florilor: literatura și societate în secolul XIX
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
ea rămâne în sarcina celui care scrie «istoria stilistică» a perioadei” (p. 15). Și iată concluzia, ireproșabilă: „Principiul stilistic definitoriu al romantismului - armonia textului ca reflex al armoniei cosmice - trebuie completat cu o consecință directă de natură figurativă: specifică limbajului poetic romantic rămâne metonimia, figura contiguității. Asta nu înseamnă că metafora ar fi absentă, dar metonimia domină. Atât ritmul, cât și rima, reprezintă ele însele recurențe calculate, contiguități cuprinse în reguli determinate; supremația metonimiei nu ne mai miră, deoarece însăși opera
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
blîndețe a muzeului, explica Lorenza Trucchi, care-l frecventase ca exegetă pe un artist de cruzimea lui Bacon. Iar Marcello Venturoli, care găsise în Pavilionul românesc expresia de cea mai rafinată emoție din întreaga Bienală, implica, în aprecierile sale, dimensiunea poetică în sens amplu, crocian, aceea care, într-o reprezentare de o imediatețe sezisantă, suscită ecouri vast înfiorate, un colocviu fratern cu veacurile de înaltă cultură, a văzului și a cugetului. * Unde ni s-au încrucișat privirile, pentru întîia oară? La
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
în Timișoara după încheierea studiilor universitare la Cluj. Amprenta școlii de aici, cu rigorile, niciodată compromise, ale căutărilor controlate, va lua sub protecția sa temperamentul ieșit din comun al artistului profesor și - deși în permanență se simte subminat de o poetică laborioasă - își va regăsi tempoul într-o gramatică prestabilită de înaintașul său Leonardo. Dacă maestrul său a fost preocupat de inventica mașinilor, Ștefan Bertalan, dintr-un instinct propriu, se regăsește cel mai bine în natură, ale cărei mecanisme se străduiește
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
citându-se doar un singur reprezentant, Andrei Mureșanu, despre care Titu Maiorescu spune că este autorul unei singure poezii, Deșteaptă-te, române. Adevărul este că blăjenii din generația pașoptistă, Cipariu în primul rând, dar și ceilalți, au tăinuit talentul lor poetic, lăsând poeziile în manuscris sau tipărindu-le în publicațiile brașovene („Foaie pentru minte, inimă și literatură”) sau blăjene („Organul luminării”) cu pseudonime încifrate, greu de decriptat, și numai în postumitate pe baza corespondenței lor publicate în corpusul epistolar G. Bariț
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
vădit atrași de acest „poet al libertății”. Ediția mai cuprinde studii istorice și lingvistice, unele cu note polemice, reproduse din aceeași publicație brașoveană a lui G. Bariț și, bineînțeles, interesantul său epistolar cu redactorul gazetelor care au găzduit producția sa poetică și publicistică. În concluzie: Ioan Rusu - un nume restituit istoriei literaturii române. Ioan Marginai, Stihuri din Sfanta Scriptura pentru multe lucruri. Prima concordanta biblica romaneasca, editie princeps dupa manuscris inedit de Ioan Chindris si Niculina Iacob, Tg.-Lapus, Editura Galaxia
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
cuprinși cîțiva scriitori din primii ani ai secolului al XlX-lea, nu revendica un ideal politic ori social (Revoluția de la 1848 și tot ce se leagă de ea nu se aflau deocamdată nici măcar în stadiul de vis), ci o structură poetică novatoare, perfecționată ulterior cu o notabilă rapiditate. Boierul moldovean putred de bogat Costache Conachi, preocupat în mod egal de sporirea propriei averi, de cariera sa politică și de actul procreației, a fost atras cu intermitențe și de cultură, sub forma
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de admirabil și care pare să fi fost, sub raport uman, destul de antipatic? Pentru că rolul său s-a dovedit considerabil în poezia noastră, chiar dacă poetul l-a jucat aproape inconștient, fară să bănuiască implicațiile lui ulterioare. Conachi creează primul limbaj poetic românesc din epoca modernă, limbaj cantonat ferm în sfera pasiunii și a iubirii. Mai mult, a creat acest tip de limbaj ex nihilo, printr-o fericită intuiție personală - concomitent lingvistică și prozodică. A dorit să fie prețuit în societatea înaltă
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
mult, a creat acest tip de limbaj ex nihilo, printr-o fericită intuiție personală - concomitent lingvistică și prozodică. A dorit să fie prețuit în societatea înaltă, să fie iubit de cucoane, dar nu și-a închipuit nici o clipă că instrumentul poetic forjat în acest scop avea să folosească după el întregii literaturi române. Ingenuitatea cu care a procedat la această capitală reformă uimește cu adevărat abia astăzi. Nu a căutat faimă literară, cu atît mai puțin postumă (aceasta trebuie să-i
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
capitală reformă uimește cu adevărat abia astăzi. Nu a căutat faimă literară, cu atît mai puțin postumă (aceasta trebuie să-i fi fost absolut indiferentă): a dobîndit-o însă în mod natural și pentru totdeauna. Inventînd un nou tip de limbaj poetic, Conachi n-a procedat însă ca un inspirat, ci ca un om de cultură; poetul a fost un erudit al timpului său. Într-o bună parte a poeziei, a urmărit doar evenimentul: acesta a luat forma impulsurilor erotice, dar și
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
citind astă scrisoare din amori alcătuită:/ „Am o inimă în lume care știu că mi-i robită!”/ Ars am fost de-a ta iubire, dar această despărțire/ Depărtîndu- mă de tine, m-au aprins cu covîrșire. Formula, săpată în inima poetică a autorului, revine aproape identică în celebra Scrisoare cătră Zulnia, piesa centrală a seriei de poezii închinate acestui personaj: Zî citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă:/ „Am o inimă în lume care știu că mă iubește/ Și acum
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
alexandrinul românesc și compune zeci de impromptu-uri în heptasilabi trohaici, în versul săltăreț - emblemă a lui Conachi. De la bucata Robire, ce deschide ediția primă, și pînă la piesele compuse în anul 1846 (după toate probabilitățile, ultimul an de activitate poetică a bătrînului versificator), heptasilabul, catalectic și acatalectic, domină cu autoritate. Între poezia Robire, compunere de extremă tinerețe, și - să zicem - Luna plină din 7 iulie 846 nu există aproape nici o deosebire; sau, dacă există vreuna, e în favoarea poeziei juvenile. Au
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
și strofa de fantezie); nicăieri însă noul limbaj nu a atins intensitatea din poeziile scurte scrise în heptasilab - formă-matrice a versului lui Conachi. În acest caz, intuiția publicului larg a acționat fără greș: simțind că o nouă formă de exprimare poetică se năștea sub ochii ei, lumea amatoare de literatură din Principate a preluat cu entuziasm stihurile lui Conachi. De la prietenii și cunoscuții poetului la lăutari și la rapsozi ocazionali, de la poeții contemporani lui la îndrăgostiții de poezie, înfocatele versuri ale
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
surioară, ochișori, veriguță, sărmănel, guriță, țîțîșoare, fetișoară, copilaș, floricică, inimioară, umbreluță, obrăjel, frumușel, suflețel etc. O anumită subtilitate dobîndită prin îndelungat exercițiu ridică însă textul, pe neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales cînd este vorba de ochi ca
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Am iubit și cunosc gustul dragostei peste măsură,/ Ascultați, că vă grăiește amoriul prin a mea gură. Dubla figură etimologică de mai sus nu e întîmplătoare: surprinzător, Conachi a utilizat de mai multe ori figura etimologică, dovedind că latențele lui poetice erau totuși considerabile, din moment ce îl ridicau la nivele înalte de figurație. Conachi a avut parte de o posteritate contradictorie. Publicul a simțit încă de la primele sale poezii că un nou instrument de exprimare fusese inventat, chiar dacă transmisibil pe cale artizanală, prin
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
răspîndind-o, parafrazînd-o și adaptînd-o, pînă la pragul trecerii ei în folclor. După Conachi, perioada pașoptistă, reticentă în compunerea unui limbaj pasional, a rămas însă la Romantismul lamartinian, edulcorat și perifrastic. Poeții pașoptiști nu au strălucit nici pe departe în exprimarea poetică a erosului, zonă la ei extrem de palidă și puțin reprezentativă (cîteva excepții, precum Bolintineanu, nu modifică esențial peisajul). Abia mult mai tîrziu, Eminescu, renunțînd la ceea ce pașoptismul cultivase pe acest teren, inventează un nou limbaj al pasiunii, al treilea după
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
putea-o măsura cu modestul său talent. Traducînd, îmbogățind limba scrisă, teoretizînd poezia, oferind apoi cu generozitate propriile sale producții (despre care nici el nu putea crede că au valoare deosebită), Conachi a configurat o zonă distinctă a limbajului nostru poetic. Peste cîteva generații, Caragiale vedea în producțiile gen Conachi „mărturia de imbecilitate a unei epoce”: mi-ar fi greu să subscriu acestei afirmații. Contemporanul și colegul junimist al lui Caragiale, Ion Creangă, strecura în schimb - inconștient, dar admirativ - versuri ale
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
recordul ultimilor ani, care bătea spre 41. Pe-atunci apăreau, la Editura Librăriei H. Steinberg &fiul, Parodii- le originale ale lui Topîrceanu. Volumul de debut, deolaltă cu Balade vesele, de la Alcalay. O fugă la umbră, departe de răspunderea unei voci poetice de sine stătătoare, și nu prea. Je est un autre ar putea să spună, înainte de vreme, acest cameleon stilistic care-i simte, la fel de bine, și pe minori, și pe majori (sic!), și pe romanticii cu suspendare, și pe moderniști. Solemnitatea
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
întregi cu poezii dedicate aceleiași aniversări a partidului: Maria Banuș („Zborul neîntrerupt al comuniștilor”), Mihai Beniuc („Sărbătoare”), Nina Cassian („Portretul timpului”, un poem în care sînt portretizați comuniști în diverse ipostaze), Nicolae Tăutu („Partidul și primăvara”). Toate aceste texte, deopotrivă poetice sau pur publicistice, suspendă total orice fel de discuții de tipul celor cu privire la proza psihologică sau la poezia tinerilor, orice fel de dispută despre înnoirea sau conservarea literaturii partinice. Numere întregi ale revistei sînt confiscate de asemenea evenimente extraliterare, care
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5279_a_6604]
-
Mihaela Mudure Constanța Buzea, Creștetul ghețarului. Jurnal 1969 - 1971. București, Editura Humanitas, 2009 Nu există, după știința mea, în literatura română o analiză sistematică a discursului autobiografic feminin de talia demersului lui Sidonie Smith din 1987, intitulat O poetică a autobiografiei femeilor: marginalitate și ficțiunile auto-reprezentării (A Poetics of Women’s Autobiography: Marginality and the Fictions of Self- Representation). Cu toate acestea, materialul de analiză nu lipsește. De la Maria Rosetti/Mary Grant care ne-a lăsat un interesant jurnal
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
avertizează chiar prin poetica titlului despre o voită discreție în dezvăluirea trăirilor intime ale eului feminin și/ sau despre o anume imposibilitate de a da cortina cu totul la o parte. Operă de poetă, notația diaristică este întreruptă de pasaje poetice care sublimează și esențializează suferința zilnică a autoarei. Rezultatul este un soi de discurs dublu care traduce cotidianul în construcții metaforice de un dureros imponderabil. Jurnalul Creștetul ghețarului reconstituie avatarurile unui spațiu matrimonial consumat cu fervoare și disperare de către ambii
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]