4,267 matches
-
fragment din Răscoala, 1927), Ion Vinea, Jean Bart, Paul Zarifopol, Ionel Teodoreanu, Gala Galaction. În ziar sunt bogat reprezentate temele de istorie și critică literară, prin recenzii și eseuri, care, deși reflectă diferitele tendințe critice ale vremii, nu îmbracă forma polemicii sau a controversei, ci mai curând a diversității de opinie: Tudor Vianu (Croce în românește), Cezar Petrescu (Mihail Sadoveanu), Paul Zarifopol (Din estetica tipurilor sociale), Tudor Arghezi, Andrei Oțetea, Traian Herseni, F. Aderca, Ion Agârbiceanu, V. V. Haneș, Victor Eftimiu, I.
DREPTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
care s-a simțit foarte atras, a realizat, în colaborare cu M. Zamphirescu, Ciru Oeconomu, N. Țincu ș.a., spectacolul de revistă Cer cuvântul (1874), primul de acest gen în dramaturgia românească. În publicistica literară G. s-a făcut cunoscut prin polemica purtată cu Titu Maiorescu și cu societatea Junimea. La Beția de cuvinte (1873), articol în care Maiorescu ridiculiza stilul bombastic al colaboratorilor „Revistei contimporane”, va răspunde cu o lungă pledoarie, în care încearcă zadarnic să-i reabiliteze pe cei vizați
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
și traducerea studiului lui E. Rod despre Giosuè Carducci, din „Constituționalul”, și pe care G. o atribuie scriitorului). Contribuțiile la Dicționar cronologic. Literatura română (1979), Literatura română contemporană, volumul I: Poezia (1980), Literatur Rumäniens. 1944 bis 1980 (1983), Atitudini și polemici în presa literară interbelică (1984), Bibliografia I.L. Caragiale în periodice. 1852-1912 (I-II, 1997) și articolele micromonografice despre scriitori interbelici și ai generației ’60 din Dicționarul general al literaturii române întregesc portretul unui istoric literar care refuză să se limiteze
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
culturală, iarăși, e una la Paris, alta În București. Aici, cafeneaua literară Înseamnă o discuție Între prieteni, așa cum nu se Întîmplă niciodată Într-un talk-show fotbalistic sau politic, sau Înjurături lansate În eter unor absenți. Florin Iaru nu intră În polemică nici măcar cu H.-R. Patapievici, pentru că amîndoi lucrează, pînă la urmă, În același trust. Dar nici Cărtărescu cu Breban, nici Marius Chivu cu Daniel Cristea-Enache. Toată lumea, pe platourile scenei culturale românești, Împărtășește aceleași opinii. Taberele nu se părăsesc niciodată. Revin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lume aduce În discuție probleme să le spunem ideologice altfel decît implicit, În texte a căror autoreferențialitate, deși nu trebuie mult căutată de un cititor avizat Într-ale lumii culturale, trece neobservată sau de la sine-nțeleasă. Nu intenționez să intru În polemici largi cu literatorii/criticii români, deși ar fi de remarcat o anume confuzie În rîndul discursurilor lor, determinată printre altele de frecventarea anumitor bibliografii, prea anglo-saxone sau prea franceze. Mă interesează cu atît mai mult diferențele culturale care fac distincte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o panoplie terminologică manipulată fraudulos n-au trecut fără urmări pentru reflecția ulterioară În domeniu. Așa cum nu se poate scrie literatură astăzi ca Înaintea anilor ’60 (ei, vorba vine...), nici critică nu se poate face fără o poziționare oricît de polemică față de Barthes, New Criticism, formalismul rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și, desigur, Julien Gracq, unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert, Chateaubriand, Breton. Iar dacă e să fie polemici, o fac, discret, condescendenți, avîndu-i În vedere pe prea avîntații contemporani adepți ai Noului Roman. PÎnă la capitolul care-l are În vedere, Viart Îi trece În revistă pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot, al doilea Beckett, Nathalie Sarraute, Claude Simon
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din nou singur, decide să rămînă În Thailanda pentru a-și trăi ultimii ani, intră Într-o depresie gravă care nu-l mai conduce nici măcar la sinucidere - Houellebecq plătește tributul unor grave erori: de la ubicuitatea obscenului, la sacrificarea construcției de dragul polemicilor, a autenticității de dragul tezei (Valérie este puțin credibilă), suspendarea pe termene exagerate a naraținii de dragul prelungirii scenelor “de lucru” din industria turistică (În scopul denunțării capitalismului sălbatic), dozajul uneori greșit dintre ficțiune și realitate (tot În scop polemic). În ciuda tuturor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lege nescrisă, literatura franceză pierde capital simbolic pe măsură ce cîștigă În cantitate. Aș putea spune chiar că scade valoric, dar poate mă hazardez. Pe de altă pare, mulți scriitori francezi constată același proces, de invers proporționalizare a cantității cu calitatea, iar polemicile iscate Între ei și media literară debordează cu mult imaginația bovaricului intelectual roman cu tropism occidental cronic. Se impun acum niște delimitări. Genul poeziei, cum bine observa Ion Simuț În cazul României, subzistă În conștiința publică franceză doar sub formă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu vulgus. Dincolo de pilde, de textura de cleștar, de sentențiozitate, de pete de cruzime, de refren, de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul nu se sfiește să devină adesea explicit. Nu se ferește, uneori, de grandilocvență. E drept, nici nu adoptă epigonismul proustian al unor confrați - dintre care cel al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bibliografice: Ioan Holban, Politica și cultura, CRC, 1992, 7; Cristea, A scrie, 10-42; Constantin Iftime, Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, București, 1993; Dicț. scriit. rom., I, 730-731; Alex. Ștefănescu, De la pensulă la bidinea, RL, 1996, 48; Alex. Ștefănescu, Dacă polemică nu e, nimic nu e, RL, 1999, 13-14; Popa, Ist. lit., II, 1109. R.S.
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
grafica expresionistă a unor Georg Grosz și Franz Masereel, vibrații din Țara de piatră a lui Geo Bogza se reactivează în rostirea lui C., eșuând nu o dată în redundanță, în clișee și poncife. Fie pe latura monumentalizantă, fie pe cea polemică (violent antiburgheză), notații aparținând registrului vânjos, utilizat intens, sfârșesc în manierism și imoderație. Pe răzvrătitul Horia (văzut ca personaj congener), poetul îl invocase de câteva ori, înainte de placheta cu acest titlu (1935), operă de rezistență, grație căreia C. nu poate
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
valoare, probabil pe Dumitru Micu, cu al cărui spirit metodic și echilibrat prezintă certe afinități, pe C. Stănescu, cel care l-a încurajat în activitatea de cronicar și cu care împărtășește rara capacitate de a nu-și pierde cumpătul în polemici și de a izbuti să adune în ecuații credibile cele mai contradictorii elemente ale unui peisaj cultural agitat), dar nu se arată a fi imitatorul lipsit de personalitate ori susținătorul necondiționat al vreunuia dintre ei. C.-E. este, sub toate
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
profesorului Henri H. Stahl a fost influențată și de reacțiile sale temerare față de teoriile unor mari personalități ale vremii. Deși era în relație de rudenie și de prietenie cu marele istoric Nicolae Iorga, nu a avut rețineri să intre în polemică cu acesta în problema genezei comunităților rurale din România și a evoluției istorice a proprietății rurale. Aceste probleme, aparent pur teoretice, aveau și implicații politice și juridice directe asupra reglementărilor proprietății din perioada interbelică. Tot el declanșează și o celebră
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu acesta în problema genezei comunităților rurale din România și a evoluției istorice a proprietății rurale. Aceste probleme, aparent pur teoretice, aveau și implicații politice și juridice directe asupra reglementărilor proprietății din perioada interbelică. Tot el declanșează și o celebră polemică cu filosoful Lucian Blaga. Sociologul Henri H. Stahl argumentează cu pasiune că teoria spațiului mioritic elaborată de Lucian Blaga trebuie să fie considerată doar o construcție filosofică și să nu fie utilizată ca o sociologie a satului românesc. Autor al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mioritic elaborată de Lucian Blaga trebuie să fie considerată doar o construcție filosofică și să nu fie utilizată ca o sociologie a satului românesc. Autor al unei noi paradigme în analiza istoriei sociale a României, profesorul Stahl a intrat în polemică cu mai toți istoricii consacrați ai perioadei interbelice și cu cei din a doua jumătate a secolului XX. Acest fapt nu putea să-i aducă multe simpatii. Mulți istorici români au adoptat față de el una dintre cele mai păguboase atitudini
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fost specifică și nu poate fi înțeleasă prin aplicarea rigidă a schemei marxiste a succesiunii modurilor de producție. În sprijinul teoriei sale aduce și unele argumente din cadrul teoriei marxiste, dar care nu i-au convins pe marxiștii ortodocși. În cadrul acestor polemici teoretice, Henri H. Stahl își elaborează contribuția științifică cea mai valoroasă sau cea care a fost percepută ca atare de contemporanii și urmașii săi - teoria modului de producție tributal și a vechilor comunități rurale devălmașe. Tipul de comunitate rurală devălmașă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
construction of a new paradigm of historical analysis based on „social archaeology”. Primit la redacție: aprilie 2005 Anton Golopenția și noua „știință a realității”. Pilonul sociologic al geopoliticii românești interbelice* Călin Cotoi Universitatea București Apariția antropogeografiei, a geopoliticii, dialogul și polemicile dintre sociologia și geografia interbelică sunt centrale în procesul de „imaginare” a spațiului național, într-o rețea densă de dispute, competiții, alianțe și contraalianțe în zona reprezentativității și a legitimității științifice. Formarea acestui nou subdomeniu disciplinar ne oferă oportunitatea urmăririi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dintre ele poate nu foarte plăcute, nu foarte politically correct, dar totuși moderne? În final, bineînțeles, această ipoteză „centrală” a sincronicității prin modernism reacționar va fi și ea supusă unui proces de adaptare și transformare la „periferie”. Contexte politico-culturale. Rolul polemicilor În România de dinainte de război, dar mai ales în cea interbelică, are loc o importantă și masivă redefinire științifică, intelectuală, culturală a diferitelor canoane disciplinare academice. Subdomenii noi sunt formate, criticate, extinse și contractate în atmosfera intelectuală extrem de fecundă a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ale sale ar consta în construcția unei „hărți” a disputelor ce îi structurează alternativele teoretice și pragmatice și îi specifică temele majore. Aceste dispute vor fi dublate sau, mai exact, vor fi situate în cadrul „biografiilor reprezentative” ale celor implicați în polemici. Perspectiva pe care dorim să o folosim în cele de mai jos este una comparativă, conștientă de existența unor niveluri diferite ale comparației, pornind de la cele mai evidente polemici și ajungând la tensiunile mai puțin clare ce structurează discuția pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
exact, vor fi situate în cadrul „biografiilor reprezentative” ale celor implicați în polemici. Perspectiva pe care dorim să o folosim în cele de mai jos este una comparativă, conștientă de existența unor niveluri diferite ale comparației, pornind de la cele mai evidente polemici și ajungând la tensiunile mai puțin clare ce structurează discuția pentru a obține, în final, accesul la acea zonă discursivă comună de unde apar teme diferite, uneori chiar contradictorii. Pilonul sociologic Biografia reprezentativă a lui Anton Golopenția este o parte importantă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
poziții „geopolitice” și explicite, formularea unui metadiscurs geopolitic, intrarea într-un „limbaj politic” în sensul dat de Pocock acestui termen - produsă pe la sfârșitul anilor ’30 - o putem data de la articolul din Sociologie Românească pomenit mai sus - și doar în urma unei polemici cu Ion Conea. Luarea de poziție definitorie este însă cea din 1937, din „Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică” (Golopenția, 1999, 533) publicată în volumul Geopolitica, la care Golopenția este coautor împreună cu Ion Conea și Mircea Popa-Vereș
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
capitol al lucrării, în cadrul căruia autorul, Pintér Róbert*, analizează principalele discursuri despre societatea informațională: primul se concentrează asupra temeiurilor celor mai cunoscute, legate de Internet; cel de-al doilea se desfășoară între adepții futorologiei și cei împământeniți; al treilea reprezintă polemica dintre tehnofili (Modelul Athen) și tehnofobi (Modelul Orwell). Reflectând asupra discursurilor, se desprind trei probleme: posibilitatea de observare, accesibilitatea și surplusul informațional, respectiv aria de interes a tehnorealismului (mișcare pornită în 1998, tehnorealismul se situează între tehnofili și tehnofobi). În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
retipăririi ei, publicând în paralel articole privind gruparea poetică iconaristă și unele materiale preluate din sumarul numerelor din perioada interbelică. Făcându-se apel la însemnările unor martori și participanți, se relatează despre apariția primului număr al revistei în 1935, despre polemicile din interiorul grupului, pentru a restitui imaginea unui climat cultural efervescent, nu lipsit de tensiuni și contradicții. Problema receptării critice a iconarilor este prezentă și la rubrica „Proces literar” unde pe parcursul mai multor numere sunt dezbătute aprecierile lui G. Călinescu
ICONAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287499_a_288828]
-
de Litere condus de Mircea Cărtărescu, întemeiază la rându-i cenaclul și revista „Fracturi”, care marchează nașterea unei noi grupări literare, excelând mai mult prin frondă decât prin talent, singurul nume cu adevărat important de aici fiind I. Acesta poartă polemici foarte dure în revista „Vatra”, unde debutează în 1994, reușind să provoace scandal în taberele literare și legându-și ulterior numele de cenaclul lui Marin Mincu de la „Ziua”. „Fracturismul” său vine ca o nouă formă de avangardă, pe un calapod
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]