4,456 matches
-
Pastusiak (2002), prințul Radu de Hohenzollern-Veringen și principesa Margareta de Hohenzollern-Sigmaringen (12 mai 2003), precum și ambasadorii Poloniei în România. În prezent, în clădirea Casei Polone din Suceava funcționează Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, aici aflându-se și sediul Uniunii Polonezilor din România „Dom Polski”.
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Sici, consumarea de alcool în timpul campaniilor militare ș.a. Administrația cazacilor se ocupa și de problemele bisericilor și de sistemul de învățământ religios și laic. Populația zaporojiană era multinațională și, în afară de CAZACI, existau reprezentanți ai altor etnii: moldoveni, ruși, evrei, tătari, polonezi sau lituanieni. Structura socială era foarte diversificată. În rândurile populației se găseau șleahtici sau boieri scăpătați, negustori, țărani, bandiți, evadați de pe galerele turcești, etc. Dacă la începutul existenței Zaporojiei, aceste formațiuni formau bande de răufăcători care se ocupau în principal
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
CAZACILOR împotriva raidurilor devastatoare ale tătarilor din Crimeea, care luau în robie mii și mii de CAZACI, belaruși și polonezi. Aceste operațiuni de transformare în sclavi a locuitorilor pașnici ai regiunii erau numite de tătari „strângerea recoltei din stepă”. Astfel, POLONEZII (până la tratatul de la Pereiaslav din 1654 regiunea căzăcească Zaporojie făcea parte din Regatul Poloniei. Nu exista noțiunea de stat ucrainian sau ucrainieni). Zaporojie au creat forțele de autoapărare ale cazacilor, care au devenit suficient de pricepute în respingerea atacurilor hoardelor
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
al XV-lea, peste 40% din studenți proveneau din străinătate. Timp de câteva secole, practic întreaga elită intelectuală poloneză a fost educată la această școală. Primul cancelar al universității a fost Piotr Wysz iar primii profesori erau cehi, germani și polonezi, majoritatea cu studii la Universitatea Carolină din Praga, Boemia. Până la 1520 Constanzo Claretti și Wenzel von Hirschberg introduseseră filologia greacă și se preda și limba ebraică. Epoca de aur a Universității din Cracovia a avut loc în timpul Renașterii Poloneze între
Universitatea Jagiellonă () [Corola-website/Science/321845_a_323174]
-
ataca de-a lungul unui front de 30 km între Cassino și mare. Armata a 5-a (Corpul II american și Corpul Expediționar francez) avea să se afle pe stânga, iar Armata a 8-a (Corpul XIII și Corpul II polonez) pe dreapta. Odată cu venirea primăverii, condițiile la sol s-au ameliorat și avea să fie posibilă desfășurarea eficientă de formațiuni largi și de blindate. Planul pentru "Operațiunea Diadema" a fost ca Corpul II american de pe stânga să atace în zona
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
în ultima bătălie din ianuarie către Munții Aurunci care formau o barieră între câmpia litorală și valea Liri. Corpul XIII britanic din zona de centru-dreapta a frontului urma să atace de-a lungul văii Liri în timp ce pe dreapta Corpul 2 polonez (Diviziile 3 și 5) sub comanda gen.-lt. Władysław Anders, care înlocuise Divizia 78 în zona montană de dincolo de Cassino la 24 aprilie, avea să încerce să îndeplinească misiunea nereușită de Divizia 4 indiană în februarie, de a izola mănăstirea
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
necesar și absent americanilor în prima bătălie și neozeelandezilor în cea de a doua) pentru respingerea contraatacurilor tancurilor germane. În munții de lângă Cassino, "Monte Calvario" (Muntele Calvarului, denumit și Punctul 593 sau Creasta Capului de Șarpe) a fost cucerit de polonezi doar pentru a fi recapturat de parașutiștii germani. Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri și 3.503 soldați în asalturile împotriva Regimentului
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
503 soldați în asalturile împotriva Regimentului 4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la oprirea atacurilor. „Doar opt sute de germani au reușit să respingă atacurile a două divizii”, zona din jurul munților fiind transformată într-un „Verdun în miniatură”. La sfârșitul bătăliei, polonezii au ridicat un monument pe pantele muntelui. Până în după-amiaza zilei de 12 mai, capetele de pod de peste Rapido se înmulțeau în pofida contraatacurilor furibunde în timp ce luptele de uzură de pe coastă și din munți continuau. Până la 13 mai, presiunea începuse să-și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
munți. Până la orele dimineții zilei de 18 mai, Divizia 78 și corpul polonez făcuseră joncțiunea în valea Liri la 3 km vest de Cassino. În dimineața zilei de 18 mai, o misiune de recunoaștere a Regimentului 12 cavalerie Podolia al polonezilor a găsit fortificațiile mănăstirii abandonate și au înălțat un drapel polonez peste ruinele sale. Ultimii parașutiști germani (în număr de circa 200), ale căror linii de aprovizionare erau amenințate de înaintarea de-a lungul văii Liri, se retrăseseră cu o
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de redubtabila Divizie 1 parașutiști) pe dreapta și cu Divizia 1 infanterie canadiană (proaspătăm din rezerva Armatei a 8-a) în centru. La 24 mai, canadienii au rupt linia și Divizia 5 blindate a trecut prin breșă. La 25 mai, polonezii au cucerit Piedimonte și linia s-a prăbușit. Drumul pentru înaintarea spre Roma era liber. În vreme ce canadienii și polonezii își lansau atacurile la 23 mai, generalul Lucian Truscott, care îl înlocuise pe gen.-lt. John P. Lucas în funcția de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
-a) în centru. La 24 mai, canadienii au rupt linia și Divizia 5 blindate a trecut prin breșă. La 25 mai, polonezii au cucerit Piedimonte și linia s-a prăbușit. Drumul pentru înaintarea spre Roma era liber. În vreme ce canadienii și polonezii își lansau atacurile la 23 mai, generalul Lucian Truscott, care îl înlocuise pe gen.-lt. John P. Lucas în funcția de comandant al Corpului VI american, a lansat un atac dublu cu cinci (trei americane și două britanice) din cele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Polonia, instigată de Czartoryskis, a dus la alegerea lui Stanislav August al II-lea Poniatowski ca rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei pe 7 septembrie 1764. Stanislav era fiul mai mare a lui Stanislav Poniatowski, un puternic nobil polonez și un partizan a lui Stanislav I; totodată el a fost iubitul Ecaterinei a II-a a Rusiei, iar prin asta s-a bucurat de sprijin puternic din partea curții împărătesei. Pe 20 august 1719, August s-a căsătorit cu arhiducesa
August al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/321992_a_323321]
-
căpătat hegemonie asupra asa numitei Regatul Congresului. Inițial, Regatul Congresului s-a bucurat de o mare autonomie internă și se supunea în mod indirect față de Rusia. Unite cu Rusia printr-o uniune personală, cu țarul ca rege al Poloniei, moșiile polonez își putea alege propriul parlament (Seim) și guvern, iar regatul a avut propriile sale instanțe, armată și trezorerie. Deși, de-a lungul timpului, libertățile acordate Regatului au fost treptat erodate iar Constituția a fost treptat neaplicată de către autoritățile ruse. Alexandru
Revolta din Noiembrie () [Corola-website/Science/321345_a_322674]
-
uniune personală, Marele Duce Constantin nu a avut intenția de a respectarea Constituția, una dintre cele mai progresiste din Europa la acea vreme. A persecutat organizațiile poloneze sociale și patriotice, opoziția liberală a fracțiunii Kaliszanie, și i-a înlocuit pe polonezi cu ruși în funcțiile administrative importante. Deși era căsătorit cu o poloneză (Joanna Grudzińska), el a fost văzut de obicei ca un inamic al națiunii poloneze. De asemenea, comanda lui asupra armatei poloneze au dus la conflicte grave în corpul
Revolta din Noiembrie () [Corola-website/Science/321345_a_322674]
-
evident Constituția poloneză. Răsculații au reușit să intre în Belvedere, dar Marele Duce Constantin a scăpat în haine de femei. Răsculații apoi s-au întoars spre arsenalul principal al orașului, capturându-l după o luptă scurtă. În ziua următoare, civili polonezi înarmați au obligat trupele ruse să se retragă la nord de Varșovia. Acest incident este numit uneori Insurecția din Varșovia sau Noaptea din Noiembrie. (în ).
Revolta din Noiembrie () [Corola-website/Science/321345_a_322674]
-
în fața estonianului Jurgen Zopp, favoritul numărul 8. La BRD Năstase Țiriac Trophy primește din nou wild card și reușește să îl învingă în primul tur pe germanul Tobias Kamke. Se oprește din nou în turul secund, acum fiind eliminat de către polonezul Lukasz Kubot. Apoi mai reușește să ajungă în două semifinale la turneele Challenger din Marburg și București. În octombrie, la turneul China Open din Beijing care face parte din circuitul ATP World Tour 500 series, Marius primește un wild card
Marius Copil () [Corola-website/Science/321377_a_322706]
-
Balcani, ci au trecut râul Bistrica și s-au așezat în Gordium, Frigia (Anatolia), oraș antic pe care l-au numit "Gordoservon" și care fusese o așezare a frigienilor. Sârbii albi nu mai există ca grup etnic, fiind asimilați de polonezi și germani în Europa de Nord și de diverse alte popoare în sud-estul Europei. Descendenții lor sunt sârbii, trăind în statul național Șerbia și în țările de graniță, unde sunt încă de la venirea sârbilor albi. "Zerwisti/Serbiszcze", în polaba/poloneză (locuitori ai
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
al Bucovinei și Dalmației (1896-1902). El a păstorit în satele Bădeuți și Milișăuți între anii 1853-1866, după care s-a călugărit la Mănăstirea Putna. În decursul timpului, biserica a suferit mai multe avarii. După cum scria în 1912 istoricul de artă polonez Władysław Podlacha, în anul 1790 s-au executat o serie de reparații. Biserica a avut până atunci patru turle, dar trei dintre ele au fost eliminate și a rămas numai cea mare. Tot atunci s-a reconstruit bolta din pronaos
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
orașul Liov. La 6 iulie, au trecut prin Rohatin, oraș mare și vestit, pe care l-au incendiat și l-au prădat. După cum relatează cronicarul, ""luat-au din Rohatinu și clopotul cel mare ce este la mitropolie în Suceava"". Răspunsul polonezilor la invazia lui Bogdan a venit curând. O oaste poloneză condusă de voievodul de Cracovia a intrat în Moldova, jefuind târgurile Cernăuți, Dorohoi, Botoșani, Tărăsăuți, Botoșani, Ștefănești, Hotin și Suceava. Polonezii nu au putut cuceri Cetatea Sucevei, întrucât le lipsea
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
cel mare ce este la mitropolie în Suceava"". Răspunsul polonezilor la invazia lui Bogdan a venit curând. O oaste poloneză condusă de voievodul de Cracovia a intrat în Moldova, jefuind târgurile Cernăuți, Dorohoi, Botoșani, Tărăsăuți, Botoșani, Ștefănești, Hotin și Suceava. Polonezii nu au putut cuceri Cetatea Sucevei, întrucât le lipsea artileria de asediu. Ei au intrat însă în catedrala mitropolitană,de unde au luat clopotul adus de la Rohatin de Bogdan al III-lea. Biserica nu a fost ruinată însă cu totul. Ca
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
germană au fost strămutați sau au fugit din teritoriile în discuție în ultimele faze ale războiului și imediat după încheierea luptelor, deși în Polonia a mai rămas o serie de germani. În aceste teritorii au fost colonizați de către autoritățile comuniste polonezi originari din Polonia centrală și din diaspora, dar și cu ucraineni și cu alți minoritari în timpul Operațiunii Vistula, ca și polonezi „repatriați” cu forța din regiunile cedate URSS-ului. Autoritățile germane au depus eforturi pentru ștergerea urmelor culturii și istoriei
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
deși în Polonia a mai rămas o serie de germani. În aceste teritorii au fost colonizați de către autoritățile comuniste polonezi originari din Polonia centrală și din diaspora, dar și cu ucraineni și cu alți minoritari în timpul Operațiunii Vistula, ca și polonezi „repatriați” cu forța din regiunile cedate URSS-ului. Autoritățile germane au depus eforturi pentru ștergerea urmelor culturii și istoriei germane, înlocuind-se nume de localități, inscripții și monumente. Granița postbelică germano-poloneză (linia Oder-Neisse) a fost recunoscută de Germania Răsăriteană în
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
statului polonez nu erau legate în mod strict de persoana monarhulu. Din această supoziție rezulta că niciun monarh nu putea renunța în numele Coroanei la pretențiile statului asupra teritoriilor care aparținuseră de-a lungul timpului regatului, sau care erau locuite de polonezi și nu se mai aflau sub controlul Poloniei. Dreptul de revendicare asupra acestor teritorii aparținea statului (Coroanei), care era din punct de vedere juridic aceste regiuni care fuseseră parte sau fuseseră dependente de Coroana Poloneză până la moartea lui Bolesław al
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
majoritari în Silezia Superioară și în anumite zone din Silezia Inferioară și Mijlocie, la nord de râul Oder. Aici, germanii care au sosit în timpul Evului Mediu au fost supuși procesului de polonizare. Germanii erau etnia dominantă în marile orașe, iar polonezii erau majoritari în regiunile rurale. Teritoriile populate majoritar de polonezi în Silezia Inferioară și Mijlocie, care a fost descrisă până la sfârșitul secolului al XIX-lea drept „partea poloneză’’ au fost supuse unui proces intens de germanizare în secolele al XVIII
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Inferioară și Mijlocie, la nord de râul Oder. Aici, germanii care au sosit în timpul Evului Mediu au fost supuși procesului de polonizare. Germanii erau etnia dominantă în marile orașe, iar polonezii erau majoritari în regiunile rurale. Teritoriile populate majoritar de polonezi în Silezia Inferioară și Mijlocie, care a fost descrisă până la sfârșitul secolului al XIX-lea drept „partea poloneză’’ au fost supuse unui proces intens de germanizare în secolele al XVIII-lea și al XIX-leam cu excepția unor regiuni de frontieră înguste
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]