5,260 matches
-
mine-aprind, sub cruci din lemn subțire, Tinichele negre fără untdelemn. Câteva zile mai târziu, schilodul din mine îmi făcuse cunoscut că mai are de spus o vorbă. El îmi ciocănise inima pe la miezul nopții, trezindu-mă din somnul adânc. - Scrie! Poruncise după un răstimp de veghe, frățiorul alungându-mă din așternut. Fiindcă n-am găsit chibriturile, să-mi aprind lampa și nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino, stai așa!” îi poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vânătoarea din pădure. Era o iarnă cumplită cu ger siberian, în care timp de zece ore suportasem cele mai cumplite chinuri, în inima codrului nu departe de un hoit de cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de neîndurat. În clipa aceea, Burgess se Întoarse și le făcu vesel cu mâna, iar Minnie Îi răspunse la gest, dar izbucni În lacrimi și nu se opri din plâns tot restul zilei, obligând-o pe dna Anderson să Îi poruncească să Înceteze. Tot timpul cât Burgess rămase departe, Îi scrise regulat, trimițându-i vești din Rye și de la Londra, despre gospodărie, și primind răspunsuri scurte și pline de recunoștință, În care Însă nu era nici urmă a unui sentiment mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spectacol În același timp macabru și caraghios, care Îl făcea să simtă acut umilința și nebunia faptului de a fi participat la el. Temându-se că vreun alt vas, aflat În trecere, s-ar putea opri să facă investigații, Îi porunci lui Tito să folosească vâsla pentru a Împinge obiectele de Îmbrăcăminte În adâncurile mării, sarcină destul de grea, căci catifelele și mătăsurile se agățau de lamă ca și cum ar fi implorat pe mutește să fie salvate, și se văzu nevoit să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
western de calitate ca acțiune palpitantă înainte de punctul culminant: dansul ritual cu puțin înaintea ultimului schimb de focuri. Se spune că noaptea, în pădure, e bine să fluieri. Eu n-am fluierat. Ceva, poate mama mea din depărtări, mi-a poruncit să cânt. Fără să caut ceva cantabil printre cântecele de marș exersate - de exemplu Erika - și șlagăre știute din filme, pe care le cântase nu cu mult timp în urmă Marika Rökk - Cui i-ar plăcea să fie singur, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rău așezați din calea mersului pe două picioare și, în final - după ce a schițat scheletul unui alt basm; să fi fost Hänsel și Gretel? -, a ridicat iadeșul, acel așa-numit os al minciunilor, de pe care rosese toată carnea, i-a poruncit capului său de profet să lumineze, invocând acum principiul său frecvent citat, pentru ca imediat să dea tonul pentru un imn întru slava poveștilor mincinoase în general și în particular. La masă, copiii - Franz, Raoul, Laura și micul Bruno - ședeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
particular. La masă, copiii - Franz, Raoul, Laura și micul Bruno - ședeau cu gura căscată și-l ascultau pe atât de specialul nostru oaspete, crezându-i fiecare cuvânt, așa cum și eu odinioară îl ascultasem pe bucătarul-șef din Basarabia, când a poruncit ca acel condiment numit peliniță să nu lipsească din nici o umplutură de gâscă. Dintr-odată a dispărut. Nici un bucătar-șef care, invitându-ne prin gesturi - „Mă rog frumos, domnii mei“ - să fi putut atenua foamea noastră. Se spunea că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și-n anotimpul rece, chiar și pofta de împerechere ar fi fost greu de potolit, dacă prima mea iubire nu și-ar fi găsit brusc sfârșitul. Mama iubitei mele, o femeie de la bun început amenințătoare chiar și de la distanță, îi poruncise fiicei ei, la urma urmelor ascultătoare, să se întoarcă la Stuttgart imediat, fără alte comentarii! Tăieturile din ziare confirmau lucrurile îngrozitoare pe care le citise în presă. Era vorba, preț de un articol întreg, de ucidearea unei tinere fete de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vălurilor. Acum, devotându-se unor pioase Însărcinări, ei stau roată În jurul taurului de fier; se roagă alături de frații lor, akilii, ascunși, la fel ca ei, sub văluri; nimic nu-i deosebește, dar inima ta Îi va afla. Eu Îți voi porunci să-l alegi pe Yusuf; tu vei coborî În salon, Închipuindu-ți semnele zodiacului În ordinea lor negreșită; când vei ajunge la ultimul, semnul Peștilor, te vei Întoarce la primul, care-i Berbecul, și tot așa mereu; vei da de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tot așa mereu; vei da de trei ori roată akililor și, dacă nu vei greși ordinea semnelor, pașii te vor purta la Yusuf. Îi vei spune: „Abenhaldun te cheamă la el“ și-l vei aduce aici. Pe urmă Îți voi porunci să-l aduci pe al doilea maestru; apoi pe al treilea, și apoi pe al patrulea. Am avut baftă căcălău, că buchisisem un ciubăr dân Almanahu Bristol, iar cele douășpe semne dân zodiac mi se tipăriseră la fix În glagorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să varsă În secretariat. Pe aia s-a Împlementatără Abenhaldun cu Halil; și, cât te-ai șterge la ochi, a năvălit cu ăia patru druzi Învălurați; mi-a făcut semnu crucii, pentru că milorzii ie puhoi dă bigoți; apoi le-a poruncit fără fasoane să-și deie vălurile la o parte; matale o să spuneți că io bat câmpii, da acolo ierau Izedin, cu moaca lui dă străinar, și Halil, care ie subșef la Parolista, și Yusuf, cumnatu lu fonfănitu, și Ibrahim, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Molinari i-a dat o carte. — Jocul te-a ostenit. Am să scot eu pentru tine ultima carte, regele de cupă. A pus aproape neglijent mâna pe o carte și a așezat-o lângă cele trei dinainte. Apoi i-a poruncit lui Molinari să le Întoarcă. Erau un rege de cupă, un șapte de treflă, un fante de pică și un patru de cupă. — Nu căsca ochii chiar așa mari, a zis Parodi. Una dintre aceste cărți identice e Însemnată; prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
jocurilor de cărți; furii și-au Închipuit că urmărea să-i facă să creadă că a pierdut adevăratul juvaer; pe tine te-au adormit, punându-ți o șmecherie În cidru. S-au băgat apoi În cușeta rusnacului și i-au poruncit să le dea juvaerul. Tu l-ai auzit În somn repetând că nu știa unde se afla briliantul; poate le-o fi spus că era la tine, pentru a-i induce În eroare. Viteazul a brodit-o: nelegiuiții l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încrederea, deși nepoliticos. Zanichelli, mitocanul În chestiune, a fost pentru mine, cum se zice În popor, un deus ex machina. Propria-i opacitate Îl făcea apt pentru țelurile mele. Cu sfioasă curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vorbească domnului. — Ferrabás, crainicul cu voce de catifea? am exclamat. Promotorul cordialei după-amieze de la treisprezece și cincisprezece și al săpunului Profumo? Propriii mei ochi Îl vor vedea, oare, În carne și oase? Îl cheamă cu adevărat Ferrabás? — Să aștepte, a poruncit domnul Savastano. — Să aștepte? N-ar fi mai prudent să mă sacrific și să mă retrag? am spus cu sinceră abnegație. — Nici să nu-ți treacă prin minte așa ceva, a răspuns Savastano. Arturo, spune-i lui Ferrabás să intre. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
constituie punctul culminant al colaborării simbiotice a celor doi prieteni. Simptomatic pentru Borges și Bioy, ei datează prima narațiune-problemă cu subtilitate: 27 decembrie 1941, adică ajunul Zilei Inocenților, care, chiar dacă ține trează În memoriile catolicilor amintirea masacrării tuturor copiilor nevinovați, poruncită de Irod la Betleem, azi e, În principal, ziua păcălelilor inocente, un fel de 1 aprilie al lumii hispano-americane. A doua și a treia povestire sunt scrise la Quequén, celelalte la Pujato, localitatea „de baștină“ a lui Bustos Domecq. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o vreme, am avut puterea de a face ca lucrurile să se Întâmple numai prin forța gândurilor? Amândoi Încuviințară din cap. Brusc, Beth deveni agitată, foindu-se În scaun. — Dar cum vom proceda exact? — Pur și simplu Închide ochii și poruncește-ți să uiți, replică Norman. Beth spuse: — Și totuși, sunteți siguri că trebuie s-o facem? Sunteți cu adevărat siguri? Era la fel de agitată, mișcându-se cu nervozitate. — Da, Beth. Trebuie să... renunți la putere. — Atunci va trebui s-o facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
întuneci ținerea de minte?/ Tu vrei să pui stavilă gurii mele/ Lipsind-o astfel de Cuvintele de putere/ Care trăiesc în inima mea,/ Cum le-ai făcut și altor Spirite sfinte?/ Întoarcete! Pleacă! Pe aici să nu mai stai/ Îți poruncesc prin puterea magică a cuvîntului 4.” Dar imbecilul stă întrun colt, se uită la noi și rîde. N-a reușit să-mi atingă chiar fruntea dar are răbdare și așteaptă în ungherul său. V. tînăr mă văd închis într-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și nici privirea nu o lua de pe firul drumului. Aproape de curtea bunicului, Bătrâna s-a oprit. Băiatul nu știa ce să facă. Ar fi dorit să intre călare, să fie văzut. Gata! Până aici te-am adus. Coboară! i-a poruncit vocea de care, de data asta, Tudorel nu s-a mai îndoit că este sau nu a Bătrânei. S-a ridicat ușor, și-a adus un picior lângă celălalt pe aceeași parte și și-a dat drumu’ pe pământ, ținându
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Dick, și Începe să-l călărească. Motiv pentru care viermele se Înmoaie de tot, se domesticește, și-l lasă și pe adjunct să se suie. Îmblînzirea viermelui are o importanță majoră, fiind intim legată de mirodenie. CÎnd aude asta, Împăratul poruncește să fie trimise 50 de legiuni de sardukani. Dar Usul bea apa sacră și descoperă că viermele este mirodenia. Așa că fremenii călări pe mirodenie dau un atac final căsăpindu-i pe harkonnieni, În care trag cu flinte sofisticate cu recul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
DIAGNOSTIC POST-MORTEM: proastă carte. ISTORICUL BOLII: foarte inteligent de mic, urăște armele, iubește poezia, se Întreabă ce e moartea, Își bate joc de tradiții și obiceiuri și va sfîrși prin a crede cu toată tăria că există un singur Zeu, poruncind, după ce ajunge faraon, să se șteargă numele tuturor celorlalte divinități și să fie distruși idolii și amuletele. Acest Zeu Unic, ne spune eroul, este creatorul, dragostea și fericirea. Prin urmare, face excursii prin popor pentru a propovădui pacea, adevărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cumva la petrecerea În aer liber dată de primarul Bowron pentru copiii orfani și să șutească toate prăjiturile. Crăciunul trecut un negrotei smintit Își fluturase scula și se pișase Într-o carafă cu limonadă destinată unor pușlamale de la cine știe ce orfelinat, poruncindu-i doamnei Bowron „Înhamă-te, tîrfă!“ primul Crăciun al lui William H. Parker ca șef al Departamentului de Poliție din Los Angeles a trebuit să o transporte pe nevasta primarului la Urgențe, la Spitalul Central, ca să i se administreze sedative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nimicul ce nu sfârșește nicicând? Ce oare înnebunește iscusința geniului agitat spre alte zări tulburi de atâtea nelămurite judecăți? Ce oare îți spui de fiecare dată contrazicându-te în balansul acela înfiorător al bucuriei de a auzi glasul obișnuit să poruncească succesiunea firească a stagiunii următoare? E o treabă personală care nu interesează pe nimeni iar fericirea de a atinge ceva e același lucru cu oboseala deja instaurată consecuției timpurilor până la unificarea neprogramată. Desigur, vei spune că n-ai existat într-
Glasul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83716_a_85041]