4,088 matches
-
pomii fiind încărcați cu mere, pere, nuci, alune și multe alte, fructe ce le aștepți în fiecare an cu nerăbdare. Mă impresionează și fântânile cu ciutură ale căror apă este mereu rece pe timp de vară, apă bună care-ți potolește setea. Avem locuri frumoase, un sat frumos cu oameni frumoși, buni, dar care nu știu să prețuiască ceea ce au. Îmi iubesc satul și doresc ca fiecare om să înțeleagă că noi putem trăi mai bine, dar pentru asta, avem nevoie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
să moară în culmea gloriei? De ce atâta orgoliu profesional? Mare și neiertată greșeală! Mare păcat! Pură deșertăciune. N-avea dreptul săși ia viața, care e dar divin! Momentan e mare vâlvă în jurul acestui caz nesăbuit, după care lucrurile se vor potoli... Va rămâne totuși prin arta cântecului ei de o anumită factură, care a încântat și electrizat spectatorii! 18 iulie 2010. Puțin după ora 19 m-a sunat din Iași d-na prof. Ana Dumitrescu care mi-a citit deja noul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dezvăluit întreaga-i personalitate, cinstindu-și autorul. Textul curge lin, evocator, într-un limbaj curat, limpede ca apa izvorului de munte, plăcut și ademenitor. După ce ai parcurs și ultima pagină, trăiești plăcuta senzație pe care o încerci după ce ți-ai potolit setea cu un pahar de apă răcoritoare. Despre cărțile scriitorului nonagenar Al. Mânăstireanu este greu să scrii, pentru că oricât de cuprinzător și de sintetic ai fi, nu reușești să concentrezi, în spațiul restrâns al unei pagini de revistă, plenitudinea unei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bucuriile mele. Mamă și țară sunt cuvintele înscrise în inima mea, iar cuvintele mele sunt alcătuiri de foc și răcoare, făcute să poată arde și să poată mângâia”. în Vânturi și valuri conchide: „Nu știu dacă prin cântec se vor potoli tăriile dezlănțuite, dar eu cânt să pot birui în această încleștare cu vânturile și cu valurile care mă copleșesc și vor să mă supună”. E datoria de onoare a scriitorului militant de a lupta cu vânturile și valurile istoriei. în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ales după apariția căpitanului Ion Cartas, încât răbdarea celor vizați e pusă la grea încercare, scoțând în evidență situația explozivă a momentului. Cei mari tac încrâncenându se lăuntric, iar copiii (Fănel, sub forma cea mai nevinovată, acuză și încearcă să potolească bestia de milițian care prin limbaj și atitudine este personificarea regimului comunist). Se subliniază demnitatea fostului militar - erou al războiului - în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
omenirea normală nu va putea să-l absolve pe tiranul tiranilor de imensitatea și monstruozitatea acțiunilor sale criminale! Niciodată! Omenirea sănătoasă mental și moral vă atrage atenția să vă liniștiți și să vă judecați propria conștiință, dacă o mai aveți! Potoliți-vă și lăsați lumea să trăiască în pace pe Terra, unde este loc pentru orice făptură omenească. în ziua următoare am expediat vol. II și III la Câmpulung Moldovenesc - Suceava, către confratele Mihai Bejinaru și o scrisoare cu următorul conținut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
drum spre medeanul din centrul satului, ceea ce a făcut ca în centru să se afle două fântâni cu apă răcoroasă, plus o cișmea ce avea zidite în prelungire trei teici din beton armat în care se scurgea perpetuu apa care potolea setea tuturor vitelor din sat, atât la plecare dimineața, cât și la întoarcere seara. Bogăția de izvoare canalizate în centrul localității mai ridica și unele probleme de ordin gospodăresc la care domnul Tachi își spunea și el părerea spre o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lumii, au încheiat socotelile cu lumea aceasta, ca tot ceea ce e omenesc și are o existență vremelnică. Mă bucur de pe acum de faptul că ne vom revedea în vară, ca de obicei, vei reveni la Bârlad între prietenii de generație, potolindu-ți dorul de meleagurile natale care nu se pot uita, chiar dacă lumea din afară ți ar oferi „palate de cristal”! Poate ne vom revedea cu bine la vară, dacă și Creatorul va voi să mă mențină apt de a ne
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bilețele distractive pe frigider, fantoma lui Tutankhamon? Cine face curățenie, cine spune că bei prea mult și că o să mori, cine citește manuscrisele tale și emite păreri de doi bani pe care nu le iei niciodată în seamă? Lucia. Există. Potolește-te. Acasă era cel mai urât coșmar prin care trecuse, mai urât decât acela pe care îl avea în copilărie, unul în care era înghițit în fiecare noapte de o cobră care avea pe cap un coif á la Brad
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
noapte lucra la un plan al răfuielii. Cum, în ce fel nu știa încă, dar având de partea ei pe Cel care nu îndeamnă oamenii la bine, nu se putea să nu poată găsi o soluție care i-ar fi potolit setea de răzbunare. În mod voit, Olga arăta o grijă sporită față de sarcina prietenei sale, asigurând-o tot timpul că va fi lângă ea chiar și în momentele cele mai grele, mai ales când Ina îi mărturisea : Mi-e teamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care să-i ospăteze pe cei doi bărbați ai ei. Curăță în grabă niște cartofi pe care îi tăie julienne, scoase câteva antricoate de porc, condimentate din ajun, ce așteptau în frigider, și cu o salată proaspătă, spera să le potolească foamea. Tocmai când totul era aproape gata, Alex deschise ușa și-i înmână soției sale un buchet mare de frezii, florile ei preferate. La scurt timp veni și Mihăiță. Masa decurse în liniște, fiindcă protagoniștii aveau o foame de lup
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
eu o liniștire m-a Învins. Într-o zi, mi-a telefonat Dan că e la spital după un accident. Am fost la el fără să știe Doru. De-aici a Început totul. Pe Doru Îl adoram, cu Dan Îmi potoleam nervii. La un moment dat, mi-am dat seama că nu mai merge așa. Dan mă Înnebunise cu telefoanele; deși știa de Doru, el se complăcea În postura de amant ascuns. — Angelo, faci progrese În ochii mei, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de magazine, în fața cărora vânzătorii se războiau cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cucerită de versurile lui devenite celebre. Dar să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobândi avantaje i se părea atât de rușinos, că se făcu deodată palid până-n vârful urechilor. Grigore observă amărăciunea lui și se grăbi să-l potolească: ― Ești naiv, amice, și tare mă tem că n-ai să te procopsești la noi! Îți trebuie îndrăzneală, și cinism, și aroganță, dacă vrei să reușești, cel puțin în vremurile astea. Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osândit mai dinainte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
administratorul din Vlașca. Numai Marioara tăcea, pufnea din când în când spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pâine, la care însă el nu lua seama, fiind acuma ocupat cu chestii serioase. Încetul cu încetul, totuși, entuziasmul proiectelor se potoli. Gavrilaș, obișnuit să ațipească după-amiază cîte-un ceas, începu să caște și apoi se întinse, oftând, pe pat. Marioara se cărăbăni la școală, iar doamna Gavrilaș se apucă să spele vasele. Plecă și Titu acasă la el, să se pregătească pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Apoi țăranul, dacă s-a deșteptat, numai pământ vrea și iar pământ, și nu se uită de se poate ori nu se poate, ci o ține una și bună... Titu socoti momentul potrivit, acuma când părea că s-au mai potolit spiritele, să observe și dânsul cu blîndețe: ― Așa e țăranul pretutindeni, mă rog. Și la noi, în Transilvania, tot după pământ se zbate. Și niciodată nu-i ajunge. Și e bine că e așa. Cât timp țăranul va iubi cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și el gălăgie ca să-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage cu coada ochiului spre dulăul care, până să se potolească, mai hămăia din când în când neîncrezător și răgușit. În cerdac apăruse un bărbat de vreo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri, care ardeau straniu, cu mustața mică, răsucită. Purta un veston negru de sub care atârnau jur-împrejur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
femeie tânără de care să nu se lege javra asta grecească! Tatăl despoaie pe bărbați și băiatul pe femei. În fața cârciumii erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. Când văzură pe Dragoș cu Titu, glasurile se potoliră. În mijlocul grupului se aflau pândarii lui Cosma Buruiană, care se plângeau că-s nevinovați, și primarul Ion Pravilă, care se silea să explice că hoții trebuie negreșit descoperiți. ― Auziși, domnule Nică, ce s-a întîmplat? strigă primarul din mijlocul oamenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pătuceanul ăsta! Încurajat, tânărul stăruia să-i scoată mantoul, murmurând întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul, o luă lacom în brațe și-i închise gura cu o sărutare însetată, căutând s-o apropie de pat. Ea primi îmbrățișarea cu o gîngureală mulțumită, apoi se desfăcu ușor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puse pe masă o farfurie cu mâncare. Un răstimp nu se mai auziră decât sorbiturile lui flămânde și molfăitul fălcilor. Pe altă laviță, într-un pat și pe cuptor dormeau ceilalți copii, cu respirații grele. Pe urmă, după ce își mai potoli puțin foamea, Petre începu să-i spuie, printre îmbucături, că tot n-a izbutit să o rupă la boierul cel bătrân nici așa, și nici așa. Logofătul zice mereu c-o fi, c-o păți, că boierul se ține de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se desprinse mai clar o voce ascuțită: ― De trei zile n-am băgat nimica-n gură, de nici nu știu cum mă mai țin pe picioare, uite asta mi-e crucea! Primarul, ca să-și redobândească autoritatea, răcni mînios: ― Ho!... Ho!... Destul! și, potolindu-se puțin zgomotul, urmă iarăși mai blînd: Sărăcie este, c-o vedem, și foame berechet, n-am ce zice. Dar așa mâine ai să-mi pui mîna-n beregată, că ți-e foame. Se poate? ― Apoi, da, făcu glasul ascuțit de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie. Nu zice nimeni, unei fete îi șade bine vioiciunea, cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori după ea. Măcar după ce s-a măritat să se fi potolit. Profitând de iubirea oarbă a bărbatului, nu s-a sfiit să-și ia un amant din primul an de căsnicie, dacă nu din prima lună. Alții au urmat în serie. Numai ea a aflat precis despre cinci, ultimul Raul Brumaru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a făcut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decât lucrurile de care n-are nevoie să roșească. O fi o prostie acest fel de a privi viața, dar el... În zadar, tanti Mariuca nu se potoli până ce nu-i zugrăvi și pe ceilalți patru domnișori care s-au bucurat de grațiile Nadinei. Ș-apoi, în fiece zi revenea cu cîte-un amănunt, cu câte o știre nouă, primită caldă de la vreo prietenă binevoitoare, încît Grigore începu să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
învoiți cu boierii voștri și să fiți oameni de omenie. Ba acuma v-a mai intrat în cap să cereți și pământurile boierilor pe prețuri de batjocură, ori chiar de pomană. Ați ajuns să nu vă mai cunoașteți lungul nasului... Potoliți-vă, măi oameni, ascultați de boieri și munciți! Fiți harnici și nu vă luați după îndemnurile rele! Voi sunteți talpa țării, voi... Luca Talabă, care din toate vorbele ce le auzea înțelegea numai că se duce Babaroaga și că toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și-au pus mâna pe topoare și-au făcut o vâlvătaie de a mers vestea în toată lumea. Au pierit ei mulți, nici vorbă, că nici boierii lor nu s-au dat bătuți și-au scos călărimea și tunurile să-i potolească. Iar țarului lor, când a văzut atâta sânge și omor, i s-a făcut milă de toți și le-a dat poruncă mare: "Stați, măi boieri și măi oameni, să fac eu dreptate și să pun pace-ntre voi". Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]