4,062 matches
-
ei se nasc astfel, „tot așa cum bretonii și teutonii se nasc blonzi” <endnote id=" (121, p. 108)"/>. El proclama astfel de prejudecăți cu toate că admitea faptul că „prejudecățile reprezintă rațiunea proștilor”. Cu alte cuvinte, a susține - ca Voltaire - că „evreii sunt proști din fire” ar fi - tot după Voltaire - un semn de prostie. În aceeași epocă, alți „enciclopediști”, d’Holbach, Denis Diderot și Louis de Jaucourt, scriau și ei despre „superstițiile”, „prostia”, „ignoranța” și „imbecilitatea” evreilor („Hébreux stupides”, „frénétiques imbéciles”, „Asiatiques lâches
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care a suferit atâta, [...] consideră lenea și prostia ca cel mai mare rău și dușman al omului. În special, nimic nu e mai aspru judecat și osândit ca prostia”. Printre altele, Schwarzfeld exemplifică ultima sa afirmație cu două proverbe evreiești : „Prostul e un necaz vecinic” și „La venirea lui Mesia orice beteag se va vindeca, numai prostul nu, căci el nu-și cunoaște cusurul” <endnote id="(110)"/>. În același an, 1882, Mihai Eminescu credea că, dimpotrivă, sub presiunea regimului de segregare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
omului. În special, nimic nu e mai aspru judecat și osândit ca prostia”. Printre altele, Schwarzfeld exemplifică ultima sa afirmație cu două proverbe evreiești : „Prostul e un necaz vecinic” și „La venirea lui Mesia orice beteag se va vindeca, numai prostul nu, căci el nu-și cunoaște cusurul” <endnote id="(110)"/>. În același an, 1882, Mihai Eminescu credea că, dimpotrivă, sub presiunea regimului de segregare și persecuție „sub care trăiau [evreii] În diferitele țări ale Europei, din Evul Mediu Începând și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ștefanache care mă condamnă dobitocește pe motiv că aș fi atacat Cronica, așa cum fac mereu (!), că lucrez cu ei de pe poziții de forță (!), că el însuși va răspunde fiindcă nu i de acord cu atacul la persoană. și ca un prost ce este, s-a dat la invenții și la amenințări. Replica mea a fost fermă (ulterior la discuție a participat și Al. Andriescu, de față fiind mereu Sturzu care a avut o atitudine înțeleaptă și o luare de poziție care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
derutat deoarece văd cum, la Iași, situația actuală este favorabilă tot mîzgălitorilor de hîrtie, acelora care au compromis, în parte, presa literară și de cultură, fapt ce a impus exigențe de altă natură (micșorarea spațiului tipografic), decît cele normale. Zurbagii, proștii și cei care cunosc arta de a se gudura și au șira spinării de material plastic vor fi, în continuare, în frunte, căci multe din reviste nu se pot dispensa de mercenarii care au făcut servicii (la Luceafărul se pare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din armata rusă căruia isteții noștri țărani Îi atârnaseră de coadă și epitetele depreciative de: grosolan, necioplit sau murdar. În fine, și atunci, dar și mai târziu, mujicul rus Înrolat pentru război avea apucături de suine atât de evidente Încât (prostul) renume i-a rămas până În prezent (vezi nenorocirile făcute de aceștia În Afganistan). La temă, pe 9 noiembrie 1877, prefectul Înainta șefului Poliției o copie a unei telegrame (numărul 24.205) primite de la Ministerul de Interne: „Domnul Ministru de Interne
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-mi ofer plăcerea ușoară de a distruge cu argumente care sînt prea la Îndemîna entuziasmului dumitale. Îți amintesc, numai, Între paranteze, că semidocții pe care ai vrea să-i fabrici dumneata sub pretextul Înlăturării ignoranței, sînt infinit mai primejdioși decît proștii care nu cunosc alfabetul. Nu uita că toți soldații nemți știu să citească. (Mereuță vrea să intervină). Dă-mi voie, nu mai vorbesc nici despre ceea ce ar ști să facă aceste brute alfabetizate, cu bunurile civilizației!”. Observația cenzorului constase În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
exactă de staționare În fiecare localitate (perioada totală a celor două deplasări era de o lună și jumătate)”. Bine-nțeles că plata acestor excursii de refacere era asigurată din banii obținuți prin truda celor mulți și (credeau comuniștii „de top”) proști. c.d. Unire selectivă Dacă pentru Unirea Mică se făcuse o largă propagandă chiar de la Începutul instaurării dictaturii comuniste, pentru cea de la 1918 fusese interzis orice comentariu, mai ales În privința alipirii benevole a Basarabiei și Bucovinei la trupul Țării. Tema
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
moral al mărețelor realizări socialiste. c.w. Nu confunda republica cu eliberarea, tovule! Iertare pentru cacofonia inserată intenționat de autorul acestor spumoase evocări ale prea-scumpei „epoci de aur” care a eșuat În decembrie 1989 Într-o lamentabilă baltă plină cu proști de partid și de stat (degeaba), dar se purta și chiar la nivel foarte Înalt, de Cabinete 1 și 2. Tot maistrul Necula descoperise În ziarul „Vremea nouă” cu numărul 1823/9 ianuarie 1974 o prăjiturică publicistică semnată de un
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sa În suprafață de vreo 238.391 de km. pătrați dar, cum Începuseră pupăturile pe bot cu marii lideri ai lumii libere, nu a mers până la organizarea detașamentelor de șoc muncitorești ci s-a mărginit doar la a pune pe proștii de milițieni să taie pletele băieților cu foarfecele de tuns oi și la „majorarea” șlițurilor exterioare ale fustelor mini ale fetelor. Tot atunci apăruse și celebrul Decret 153, al boschetarilor, care Îi băga la zdup În numai 24 de ore
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în fața unei oglinzi care-i alungește, piticuța constată că, într adevăr, oamenii mari au motive să fie triști, deci e mai bine de noi, că rămînem toată viața copii. Atunci de ce vor copiii să devină oameni mari ?, întreabă piticuțul. De proști, răspunde ea. Ba prost e gustul cineaștilor care se folosesc de pitici în felul ăsta : mai întîi le exploatează ciudățenia (pentru că, nu-i așa ?, orice film în care apar devine instantaneu mai oniric, mai artistic) și apoi îi complimentează făcîndu-i
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
James Bond (sînt ultimele cuvinte pe care le auzim în film) și, atunci cînd le spune, ele au o autoritate pe care n-au mai avut-o de mult. Acest Bond și-a cîștigat dreptul la ele. Esquire, octombrie 2008 Proștii Citește și arde/Burn After Reading (SUA, 2008), de Joel și Ethan Coen în noul film al fraților Coen, Citește și arde, John Malkovich joacă rolul unui fost analist de la CIA care se apucă să-și scrie memoriile ca să se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
totuși și o forță contracarantă : simpla decență umană, care, chiar dacă în unele momente părea simpluță rău, nu era totuna cu prostia. Aici, simpla decență umană personificată de șeful celor doi instructori de fitness (Richard Jenkins) este totuna cu prostia : acest prost e îndrăgostit în taină de proasta de instructoare și dragostea lui precipită dezastrul final. Mecanismul de farsă de aici nu e nici pe departe la fel de bun ca acela din Fargo. Acolo, un idiot de vînzător de mașini (William H. Macy
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dormi, dacă poți!... La o săptămână, reîntâlnesc colegul care-mi prezentase în ședință persoana care mă învinuia de scindarea colectivului didactic... Îl rog să-mi spună cine era acea persoană. El se uită la mine, crezând că o fac pe prostul și-mi răspunde: „Este maiorul Pascal, comandantul securității din Bârlad”. Îl întreb dacă nu glumește, el îmi răspunde că nu e glumă, ci realitate! Îmi vorbea cu atâta siguranță de persoana respectivă de parcă ar fi vorbit de tatăl ori fratele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ștința. Pe nimic, că nu cerem nimic. N-ar cere nimeni bani, dar măcar să te ia în seamă: "Băi, ce deștept ai fost tu! Hai, spune-ne și nouă!" Pentru că ori se cred prea deștepți, ori ne cred pe noi proști, ori n-au interesul. S. B.: Sau toate la un loc. Cum v-ați raportat la arma dumneavoastră, la tancuri, cât ați avut funcții? M. M.: Eu am vrut să desființez tancurile ca armă. Am zis că de ce să consumi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Eliminarea specifi- cului național, sau plasarea sa într-o ordine a secundarului conduce la asimilarea comediei lui Caragiale fără acea încărcătură negativă, purtând marca unui spațiu văzut de cei doi scriitori ca alienant, profund străin. Personajele devin „personificări etice”, - nu proștii, ci prostia, nu tipul, ci categoria -, Caragiale produce „un teatru cu «tipuri de vicii»” , nici tipuri umane, nici tipuri „naționale”, ci „abstracțiuni morale, angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu o valabilitate estetică ce depășește cu mult sfera
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acesta este generat de inteli- gența lui Caragiale - o inteligență sarcastică și narcisiacă - pe care autorul o pune continuu în joc ; o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce se ascunde în trăsăturile îngroșate ale unei caricaturi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
medievali. Comentariul din off al regizo- rului care dă indicațiile ne reamintește convenția care construiește o viziune deschisă asupra unui univers dis- topic, suprema deformare a lumii caragialești. „Deschide ochii Pufi, nu spune nimic, închide ochii. Lasă-i să moară proști !” Ultima frază pe care o rostește regizorul este ca și în cazul Reconstituirii ă1971Ă un mesaj direct adresat spec- tatorului și o punere în abis. Evident, nu este vorba despre o indicație regizorală, ci de un punct de focalizare final
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
blagoslovisem cu "invitații intime" timp de mai multe luni și care acum , de sărbători, căuta să se revanșeze, chiar cu riscul deconspirării. Cum am avut de când mă știu un sănătos simț al umorului, după încheierea amabilei convorbiri, am râs ca prostul de unul singur un sfert de ora, apoi mi-am sunat consoarta la Iași, s-a distrat și ea, treaba cu "pupatul" fiind de atunci povestita la toate întâlnirile cu neamuri și prieteni. Spune o melodie sud-americana " amor con amor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lu)m la stânga. Îmi ofer) dou) lire sterline pe un dolar peste cursul oficial. Catadicsesc s)-i spun cât de cinstit m) comport În acest tip de afaceri, iar el Își spune deschis p)rerea, si anume c) sunt un prost. E adev)rât. Dac) aș gândi, nu i-aș spune un asemenea lucru unui valutist. Dar asta e - omul cu dolarii este adesea ridicol. Asta-i viața - și aici gândurile mele ajung, de asemenea, la cazul s)rmanului p)rinte
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sclipitor În care nu mă Încurcam ori de câte ori Încercam să aflu mai multe despre ea. Când Îi spuneam mereu că ne vom căsători În ultimele zile ale anului 1917, imediat după ce vom termina școala, ea Îmi spunea calm că sunt un prost. Mi-o imaginam acasă, dar foarte vag. Prenumele și numele mamei ei (era tot ce știam despre această femeie) trimiteau la clasa negustorilor sau a clerului. Tatăl ei, care, din câte am Înțeles, nu prea se interesa de familia lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grozăviile pe care generațiile trecute le-au alungat din minte ca fiind anacronice sau ca pe niște lucruri care se petrec doar În hanate și mandarinate Îndepărtate, erau prezente pretutindeni În jurul nostru. Pe măsură ce timpul trecea și umbra istoriei fabricate pentru proști vicia până și precizia cadranelor solare, ne deplasam tot mai neliniștiți prin Europa și parcă nu noi călătoream prin ea, ci acele grădini și parcuri. Bulevardele ce porneau ca niște raze de la Le Nôtre și complicatele ronduri de flori, au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ar lepăda de cămeșă! E drept că nici nu prea au ce pierde, mormăie el. De nu era "prostimea" aiasta cinstite postelnice -, n-ar fi fost nici Podul, nici Lipnicul, nici Baia... nici Moldova n-ar fi fost! Aiștea, așa "proști" cum sunt, sunt "sarea pământului", așa să știi boier Alexa! "Sarea pământului"! Iertare, Măria ta! gângăvește Alexa speriat. Dau! N-am spus că nu dau! Cei mai buni, cei mai viteji au mușcat pământul! se dezlănțuie Ștefan. Și noi... noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la ele nici cât la o găină! "Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă suntem la picioarele voastre tulburătoare! M-am pocăit. Mi-a dat popa canon o sută de mătănii; m-am ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
agită, strigă: Minciună sfruntată! Noi ne vărsăm sângele! Și Mateiaș se acopere de "Glorie nepieritoare"! La urma urmelor, cine a dobândit "Strălucita izbândă?" Papa aista a cam încurcat borcanele! Uite Papa, nu e Papa! Crezi că nu știe?! Face pe prostul! Tu, mare rege, și tu, Preasfânt Papă!... Minciuna e atât de gogonată, încât zău așa nu pot decât să râd: Ha! Ha! Ha! râde Ștefan cu un hohot chinuit. Cum este posibil aiasta? întreabă Vlaicu revoltat. Iaca este posibil! îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]