5,689 matches
-
Mi-am luat prin surprindere tovarășii: „Auzi, Mihnea, noi de ce n-avem familie?!“ „De unde știi că n-avem?“, a ridicat el nasul din farfurie, „Ai verificat? Ne-ai controlat acasă, seara-n pat?“ „Parcă ai fi Maria; doar ea mai protestează așa. Când îi zic de cutare că-i homosexual sau cutare că-i lesbiană, mă-ntreabă: de unde știi? Păi, din presă, de la televizor, știe toată lumea. Cum, îmi zice, l-ai controlat tu, ai fost tu cu el în pat?!“ „Corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tu, ai fost tu cu el în pat?!“ „Corect. Și, la urma-urmei, cei trei mușchetari aveau familie? Dar căpitanul Grant?“ „Ăla parcă da...“ „Nu-nu...“, s-a băgat și Cezar, „Ă-ăla era că-căpitanu’ Ha-haterras.“ „Deci, avem sau n-avem?!“, am protestat. „Poate avem, dar în altă parte. Sau poate n-am chef să-mi aduc aminte.“, a ridicat Mihnea tonul. L-am liniștit ușor, cu-o jumătate de minciună: „Mi-ar fi plăcut să fiu bunic, să-mi sară nepoții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o parte. L-am făcut în toate felurile în gând, după care m-am răzgândit și i-am trântit-o și-n față: „Vezi să nu prinzi Radio Marte cu-antena ta din ciorap!“ „Pot să termin cu numărătoarea?“, a protestat Mihnea. „Sau îmi bag și eu picioarele!?“ Zburaseră berile, mâncarea la fel și nu mai aveam nici bani, nici chef să continuăm. Ospătărița doar asta aștepta, pândea din colț să eliberăm masa. „Zi, Mihnea.“, l-am încurajat. „Trei: ce căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o formă alternativă a realității. O variantă. Nimic n-o face mai puțin validă decât adevărul. Iar tipul ăsta acționează la greu, mișcă sonde, lame și prisme.“ „Ipotetic vorbind. Imaginar. Cuțite de-astea imaginare pot să mânuiesc și eu.“, am protestat și mi se părea că pe bună-dreptate. „Poetul nostru aviator trăiește-n două lumi sau, mai bine zis, într-o lume cu două seturi de imaginații. Ai auzit de teoria lui Urey?“ „Cine?“, am zis. „Urey, John Urey, chimist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
planuri de curs, hârtii salariale. Spor de stress, spor de toxicitate, spor de fidelitate (asta suna sinistru, ca o recompensă pentru turnătorie). Degeaba, nici urmă de act. Răscoleam de pomană, certificatul meu de naștere nu era nicăieri. „Și-acum?“, a protestat Mihnea. „Dăm turul facultății?“ „Nu, intrăm la bibliotecă.“ „Te-ai sonat?!“, s-a enervat el, aproape pe bună dreptate, „Ce facem, controlăm douăzeci de mii de volume?!“ „Douăzeci și două de mii...“, l-am corectat eu, după care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
8 kilograme. Se băteau cap în cap, dar nu asta conta. După Scurtu sau Wittenberg, în ele s-ar fi aflat, criptat, chiar sistemul de operare al Uniunii. Cei care nu erau în Uniune îi înjurau mereu pe autori, dar protestau public când nu apăreau pe liste sau nu-și găseau fotografia. De partea cealaltă, Academia lucra tare, cu bibliotecile statului, pe care se zicea că le umple cu comenzi de milioane. Academicienii primiseră clădiri administrative, un parc, un spital, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să fii bărbierit și să răspunzi politicos la întrebări, dar asta o știa toată lumea. „Toți în aceeași cușetă. Cu Mihnea o să ne fie mai greu...“ „Da’ de ce?“ „Fiindcă n-o să-nchidem un ochi, din cauza ta.“ „Du-te-n chiloți!“, a protestat el. „Dacă nu-ți convine, de ce m-ai luat?“ „Bună întrebare!“, m-a ciupit Maria. O simțeam veselă, mirată, proaspătă. Îmi venea s-o răstorn pe loc în cușetă și să-l încui pe Mihnea pe-afară. Am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am șters-o de lângă tarabe, hoțește, fără să pipăi măcar un glob. Asta n-avea cum să fie lumea mea, nici a Mariei sau a lui Mihnea. Îi târâsem după mine, ca pe niște personaje fidele de roman. De ce nu protestau, de ce mergeau până la capăt fără să scoată un cuvânt? Mi-era milă de ei, pe cât de mult îi iubeam, pe-atât mi se păreau de incompleți, incapabili să mă smulgă din propria dislocare. Semănau cu niște doctori care, pentru că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ridicat Mihnea ochii din ecran. Apoi s-a uitat fix la mine. „Dar, mai mult ca sigur, nu vom afla niciodată. „ „Probabilitatea să joci viețile unor oameni ca la bancă, pe termen lung, pentru a obține profit, e minimă.“, am protestat. „Trebuie să ai un creier matematic și-un car de noroc pentru așa ceva. Nimănui nu i-a venit o asemenea idee.“ „N-aș fi atât de sigur. Îți spune ceva numele Bayes?“ „Nu.“, am mințit sau poate am spus adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se determină, din numărul de-ocazii în care un eveniment a avut loc și-a eșuat, șansa ca acesta să aibă loc încă o dată, situând-o între oricare două grade de probabilitate ce pot fi numite.“ „Zi pe românește...“, am protestat. „Pe scurt, se propune pentru prima (și singura oară) în istoria matematicii o formulă științifică a succesului: în accepțiunea lui Bayes, succesul este egal cu raportul dintre numărul de încercări reușite și-eșuate. Teorema probabilității determină algebric intervalul, periodicitatea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să apese podeaua; nu reușeau, fusese legat și de glezne. „Ce-i, mă?“, l-a descurajat Mihnea, „Ai sindromul picioarelor neliniștite?“ Din nou nici un răspuns. „Să-l așteptăm și pe?...“, am propus, fără să-i rostesc numele. „Pe fraier?“, a protestat Mihnea, „Nu se merită. Ăla nu știe nici cum îl cheamă.“ Tânărul Lupu rămăsese în Neptun, urma să vină cu un autobuz, ca să nu dea de bănuit. Cât despre Maria, o rugasem să aștepte afară în mașină. O lăsasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la cap? Trebuie să fie-n spate un șmecher, întotdeauna se-ntâmplă așa. Și ce legătură avem noi cu realitatea asta îmbâcsită în care evoluăm? Cine dirijează tranziția?“ „Cam multe întrebări odată.“, s-a foit scriitorul pe scaun, fără să protesteze. „Și toate conspiraționiste. În general, se tace la astfel de întrebări, îți dai și dumneata seama de ce. Dar eu o să-ți răspund, meriți să afli adevărul.“ „Adevărul?“, m-am mirat, de data asta cu sinceritate, „Credeam că sunt întotdeauna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rasă. Nu-i suficient să controlezi amintirile la un nivel comercial acceptabil, trebuie să și faci profit, fără granițe de spațiu și timp. Economia Minții e-o economie virtuală, cvasi-infinită.“ „Și oamenii? Ei unde ajung, în toată povestea asta?“, am protestat, mai mult din curiozitate, decât din spirit etic. „Unde crezi că ar vrea? În exil? Mereu între două lumi? Dumneata unde te-ai dus? Îmi poți spune care e țara ta? Asta în care te văicărești acum tot timpul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
istoria literaturii? Când n-am încasat-o de la toată lumea, ne-am bumbăcit între noi. Vorba cronicarului: «Și lumea cu copiii pă garduri să suia, dă să uita cum să bate...» Evident că am ieșit din joc.“ „Și nimeni n-a protestat? Nici măcar când au apărut domniile fanariote? Asta n-a dat de bănuit?“ „Nimic nu dă mai puțin de bănuit decât manevrele cele mai evidente. Fanarioții au fost aduși pentru a coloniza locul rămas gol în urma tranzacției. Iar populația a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urmare, bunicu’ Vitalian nu putea să fie prin zonă decât dacă ignorase ordinul primit. Sau dacă îi confecționasem noi un avion special, cu care să zboare prin memoria dumitale. Așa se scrie istoria: unul apare, altul dispare.“ „Și harta?“, am protestat. „Nemții s-au înțeles cu chinezii, printr-un agent dublu: Lou Chian, care făcea pe pictorul - la noi și prin Franța. Însă datele n-au mai ajuns la chinezi; acolo ne interesa pe noi să aibă loc schimburile: o piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
18, doar cu cafeaua. Și nici ca-n 20, cu microbii de pe tastatură. Nu degeaba s-au inventat wireless-ul și teleprezența. Dar asta nu ne mai interesează acum.“ „Și Mihnea?“ „Închipuie-ți ce vrei.“ „Toată lumea împotriva mea? Mințiți!“, am protestat. „Nici un om nu-i atât de important!“ „Fiecare om e vital pentru globalmind. Economia Minții n-ar exista fără mine, dumneata și celelalte câteva miliarde de naivi. Gândește-te puțin: google a acceptat cenzura pe motorul de căutare oferit chinezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
altuia dintre inițiatori. În ceea ce privește regula sincerității, când locutorul nu crede o propoziție p și totuși o pronunță, putem avea de-a face cu exploatarea resurselor minciunii. Un exemplu în acest sens poate constitui situația următoare: în decembrie 1989, populația Timișoarei protestează față de regimul comunist. Imediat apar cifre cu victimele: 4000-7000 de morți. Extinderea revoluției a adus creșterea numărului de victime: 72000. O lună mai târziu, cifrele reale se situau între 700 și 1000 de victime. Informațiile vehiculate atunci au avut însă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sensibile. Exact asta s-a făcut, fără pudoare și fără vreo limită, cu viața mea privată. Nu este un lucru prea elegant. S-ar fi putut trece peste, dar asta-i situația și, în plus, nu servește la nimic să protestez. Însă în cazul meu este vorba despre altceva: s-a depășit un prag, ne situăm la alt nivel al mârșăviei și al inacceptabilului. Nu mai este vorba de a exploata punctele slabe, ci de a le fabrica pornind de la nimic
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
bărnuțian este așadar apărarea și cultivarea geniului național, a acelui Volksgeist pe care Herder l-a descoperit ca fiind chintesența identitară a popoarelor. În opoziție cu inclusivismul patriotismului civic cimentat pe cetățenie și binele public, patriotismul etnic este exclusivist. Bărnuțiu protestează în termeni vehemenți împotriva "străinismului", promovând o formă de purism național, un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care îl militează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape aprioristă că sufletul românesc a fost frământat și răscopt în mustul ortodoxiei" (Stăniloae, 1939, pp. 67-68). Sublimitatea expresivă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru putere" (pp. 100-101). Metamorfoza FSN-ului în partid politic nu a rămas fără efect. A doua zi, cetățeni înfuriați de partinizarea subită a FSN-ului, pe care îl vedeau pe bună dreptate ca fiind avatarul postcomunist al PCR, au protestat pe străzile Bucureștiului. Liderii partidelor istorice, dizolvate în 1948, care începeau să se reînchege organizațional după o jumătate de secol de inactivitate, au denunțat și ei decizia FSN, acuzând imposibilitatea de organizare a alegerilor libere în condițiile în care administratorul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
justificarea și solicitarea suportului pentru un sistem particular de stratificare a cărui cădere sau demisie ar conduce la dezintegrarea unui model particular de control"10. Pe de altă parte, se poate vorbi de prezența ideologiei și în cazul celor care protestează față de ordinea socială existentă, în contextul căreia aparțin unor grupuri sociale subordonate, marginalizate sau aflate la extremele politicii. Cu privire la funcțiile ideologiei, trimiterile la explicație sugerează că ideologia încarcă de înțelesuri anumite situații care țin de realitatea socială și care, altfel
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
că Lebedev stă câte o jumătate de oră la ușă și trage cu urechea la discuțiile dintre el și prinț, lucru pe care, desigur, îl adusese la cunoștința prințului... — Parcă ți-ai pus în gând să mă ții sub cheie, protestă prințul. Măcar aici, în vilegiatură, vreau să fie altfel și te asigur că voi primi pe oricine și voi pleca unde voi avea chef. Fără cea mai mică îndoială! zise Lebedev, dând din mâini. Prințul îl privi insistent din creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și de această întâmplare și de ceremonialul provocat de ea. Ivan Feodorovici Epancin, de pildă, care nu știa și nu înțelegea nimic din această „nouă afacere“, se indignă chiar văzând niște persoane atât de tinere și cu siguranță ar fi protestat, dacă nu l-ar fi oprit ciudata, pentru el, fervoare pe care o manifesta soția lui față de interesele personale ale prințului. De altminteri, rămăsese atât din curiozitate, cât și datorită bunătății inimii, sperând să ajute și în orice caz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
față aceste lucruri, totuși a avut pe jumătate dreptul s-o facă; transparența este dreptul legitim al fiecăruia, deci și al lui Burdovski. Pentru neghiobiile lui n-are decât să răspundă singur. Iar în privința faptului că eu, în numele tuturor, am protestat adineaori împotriva prezenței prietenilor dumneavoastră, consider că e necesar, stimați domni, să vă explic că am protestat numai pentru a declara dreptul nostru, însă, în fapt, chiar dorim să avem martori, lucru asupra căruia ne-am pus de acord toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]