5,549 matches
-
cu folos) la aceste cursuri de pregătire, după ce s-a căsătorit cu inginerul Jean Pierre Stanislaw, cu care trăiește de opt ani și căruia i-a dăruit trei copii extrem de reușiți. (Născuți pe teritoriul Republicii Vandana de Nord, cei trei prunci au devenit de la sosirea lor pe lume cetățeni cu drepturi depline ai Republicii Vandana de Nord.) Doamna Rafila, singura din familie cu statut de "rezidență limitată" a picat de două ori severul examen. (Odată fiindcă n-a știut să reproducă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
căci numai lumina recunoaște lumina, iar natura noastră este integral adamică, fiind, în potențialitate, superioară îngerilor. Privilegiul acestei naturi este cunoașterea Numelor divine, prin care Dumnezeu poate fi adorat și lăudat în chip negrăit, de copiii săi bătrîni, cum e pruncul Iisus din icoane, bătrîni în sens de înțelepți. Să nu devenim, așadar, victimele propriei mărginiri, care e doar aparentă și amăgitoare. Să ne dezmărginim deci întru Domnul și vom fi desăvîrșiți ca El. Adam nu este un răzvrătit, ci un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu folos) la aceste cursuri de pregătire, după ce s-a căsătorit cu inginerul Jean Pierre Stanislaw, cu care trăiește de opt ani și căruia i-a dăruit trei copii extrem de reușiți. (Născuți pe teritoriul Republicii Vandana de Nord, cei trei prunci au devenit de la sosirea lor pe lume cetățeni cu drepturi depline ale Republicii Vandana de Nord.) Doamna Rafila, singura din familie cu statut de "rezidență limitată" a picat de două ori severul examen. (Odată fiindcă n-a știut să reproducă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în seamă. Femeile au reușit să-și conserve, în unele momente, mult mai bine identitatea decât bărbații, fiind cunoscut că renunță mai greu la limba maternă. Și nu este un lucru pe care să-l trecem ușor cu vederea pentru că pruncii și, mai apoi, copiii sunt mult mai legați de mame decât de tați. Relația strânsă, care se manifestă puternic în plan afectiv, are la bază necesități biologice derivate din creșterea și îngrijirea copilului de către mamă74. Indiferent cât de categorică a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de pușcă și colții dulăilor, românii erau scoși cu forța din case și duși în gări. Pe peroane, se înșirau destine oropsite sub priviri demente și glasuri tăioase de nacealnici. În vagoane se stivuia suferința, încărcându-se cu scâncete de prunci și plânsete de copii. Suspine și oftaturi scuturau mame. În mâini de tați, era frământată neputința. Frunțile bătrânilor erau brăzdate de riduri în care se ascundea deznădejdea. Sub greutatea tragediei pe care o purta, trenul se afunda în pământul mut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
suferinzii le sorbeau pe nerăsuflate. Fete, dornice de măritiș, piteau flori pe sub perne, pentru a-și visa ursitul. Nevestele și le ascundeau în sân pentru a fi mai drăgăstoase. Așteptau roua dimineții în care se tăvăleau goale pentru a putea prunci. Bărbații se încingeau cu tulpini de cicoare ca să aibă spor la seceriș. În sat, lumea întâmpinase cum se cuvine Sânzienele, înțolindu-se ca de nuntă. Femeile se gătise cu cel mai frumos strai la care muncise iarna întreagă. Și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lemn... Apăru preotul care ținea strâns la piept un ceaslov. Legiunile de diavoli, care torturau sufletele sătenilor, se temeau de puterea lui duhovnicească. În cea mai mare grabă, dracii își luau tălpășița din fața lui. Pentru harul său, era prețuit de la pruncul care scâncea până la baba care se ținea de chilabaleală. În văzduhuri, de la atâta bârfă adunată se forma câte un nor de pălăvrăgeală care, cu putoarea lui, ademenea demonii. Prea cucernicul părinte i-a blagoslovit, uitându-se plin de mândrie la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu toată asigurarea pe care ne-o face că datele de pe act ni le dă "în exactă transcriere", Giurescu a greșit. Scriind în grabă, el a sărit tocmai peste coloana intitulată în act Politia sau satul unde s-au născut pruncul și de aceea, primul nedumerit a fost însuși Giurescu, care scrie în continuare: "Cum vedem, în aceste puține rînduri nu se spune locul nașterii lui"7, dar înclină a crede că e vorba tot de Botoșani, unde poetul s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ipotești, ca loc de naștere. Ca să-i combată pe aceștia, Corneliu Botez a scos de pe actul de botez o copie, pe care Tribunalul din Botoșani i-a legalizat-o, la 27 noiembrie 1907. Pe rubrica cu pricina se precizează că pruncul Mihail s-a născut "în orașul Botoșani"10. În afară de aceasta, vorbind cu bătrînul preot Dimitrie Stamate, care asistase la botez, ca diacon, Corneliu Botez a aflat de la el că tatăl său, economul Ion Stamate, l-a botezat pe poet, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și numai ca să însemne în ea data nașterii? Ar fi fost o ciudățenie. Atunci copilul s-a născut la Ipotești"25. De aici și concluzia sa: În privința locului, totul fiind cu putință pe această lume, n-ar fî exclus ca pruncul să se fi născut la Ipotești, fiind apoi adus și botezat la Botoșani. De altfel, cînd e vorba de un mare poet, puțină mitologie nu strică"25. Dar este exclusă nașterea pruncului la Ipotești, de vreme ce familia lui Eminovici, cu tot cu acea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe această lume, n-ar fî exclus ca pruncul să se fi născut la Ipotești, fiind apoi adus și botezat la Botoșani. De altfel, cînd e vorba de un mare poet, puțină mitologie nu strică"25. Dar este exclusă nașterea pruncului la Ipotești, de vreme ce familia lui Eminovici, cu tot cu acea Psaltire, domicilia în Botoșani, unde preotul de la Uspenia era și duhovnicul familiei Eminovici și unde stă scris, pe actul de botez, că pruncul s-a născut în orașul Botoșani, adică așa cum știa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
puțină mitologie nu strică"25. Dar este exclusă nașterea pruncului la Ipotești, de vreme ce familia lui Eminovici, cu tot cu acea Psaltire, domicilia în Botoșani, unde preotul de la Uspenia era și duhovnicul familiei Eminovici și unde stă scris, pe actul de botez, că pruncul s-a născut în orașul Botoșani, adică așa cum știa și poetul și cum însuși a menționat în scris. Un argument în plus l-a adus Gheorghe Ungureanu prin descoperirea recentă a unui memoriu, făcut de Constantin Hurmuzache, din ianuarie 1850
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
21 decembrie 1853, Raluca l-a împuternicit, ca vechil, pe soțul său ca să se judece cu Ursoianu 60. La 9 decembrie 1854, dr. Marian Hyneck i-a eliberat alt certificat medical Ralucăi Eminovici, cum că "e în period de facerea pruncului și nu poate pleca la drum"61. Probabil că se apropia nașterea Henrietei. De datoria către Eufrosina Petrino, Eminovici n-a putut scăpa pînă la 2 ianuarie 1855, cînd și-a vîndut casele de lîngă biserica Uspenia, din Botoșani, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aparținea. Aceasta este fertilitatea fără viitor, căci ea nu are puterea de a propaga peste timp genealogiile și, astfel, poporului respectiv i se cauționează viitorul. Cei de azi cumpără în contul celor de mâine, iar moneda de cumpărare este viața pruncilor nenăscuți, care, astfel, nu se vor naște niciodată. Analiza comparativă a celor două piramide ale vârstelor ne arată totuși unele diferențe dătătoare de speranță și, în al doilea rând, ne arată că speranța demografică a României nu este urbană, că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
sau mai puțin, de o perturbare, de o situație conflictuală) se poate realiza în felurite chipuri: apariție efectivă, apariție în vis, posedarea trupului intrat în transă sau o posedare mai subtilă, constând în pecetea pe care womi o lasă asupra pruncului încă nenăscut (așadar, o revenire a celui mort în identitatea celui viu). Ceea ce definește un mort care se întoarce printre oameni este dubla lui poziție: situat la hotarul dintre două lumi, el nu mai aparține celor vii, fără să fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
am compara nu cu un leu, ci mai degrabă cu un lup sau, și mai exact, cu un câine, acel câine diabolic despre care vorbește regina Margaret, acel câine venit din iad, ai cărui colți ascuțiți, crescuți chiar înainte ca pruncul să facă ochi, sfâșie mieii și se mânjesc cu sângele lor; victimele sunt urmărite până în mormânt. Richard este bestia (the beast), bestia feroce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte sângeroasă (the bloody mind), nu visează decât măceluri și masacre. Firea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imagini de-a dreptul apocaliptice: Pe capete de oameni va cădea Blestemul greu și furia în case, Sălbaticul război civil curând Va bântui italice tărâmuri. Distrugerea, și sângele, și groaza Atâta vor părea obișnuite Că mamele-or zâmbi, văzându-și pruncii Crunt sfâșiați în ghiare de războinici. Cruzimea mila va înăbuși-o. Și spiritul lui Cezar, răzbunare Vânând alăturea de duhul Ate Urcat fierbinte din Infern, pământul L-o-nfiora strigând cu glas tiranic: „Fără-ndurare”, până când copoii Războiului, scăpați din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în acest adevărat complot urzit cu deosebită pricepere de iscusita „magiciană”. Ne-o vor confirma, de altfel, nu numai întâmplările a căror protagonistă Paulina este în mod direct, ci și cele legate de destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla moartea (va muri devorat de un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de prezicerea potrivit căreia nu va avea un moștenitor câtă vreme nu va fi găsit copilul abandonat, ea socotește eventuala reapariție a acestuia ca pe un lucru de neconceput pentru mintea omenească, la fel de inacceptabil ca gândul că Antigonus, mort odată cu pruncul, ar sparge lespedea de pe mormântul lui, pentru a-și revedea nevasta. Următorul punct din planul atât de bine ticluit este evocarea Hermionei. Într-adevăr, Leontes se teme că, recăsătorindu-se cu o femeie inferioară fostei lui soții, ar putea face
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Încă o dată, furtuna dezlănțuită pe mare își are rolul ei: o vijelie rupe în două corabia pe care călătoreau negustorul siracuzan Aegeon și soția lui, împreună cu fiii lor gemeni și cu alți doi gemeni născuți la aceeași oră ca și pruncii lor și cumpărați de la o familie nevoiașă, pentru a deveni slujitorii copiilor negustorului din Siracuza. În urma catastrofei, cuplurile se refac reunindu-i pe copiii mai mari (primii născuți), pe de o parte, iar pe mezini, pe de altă parte. Pe deasupra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de ceară”, metaforă a bizareriei unei ființe despre care nu se știe dacă e vie sau e moartă, dacă e de aici sau de altundeva? Și despre copilul din Intrusa „s-ar fi putut crede că e plămădit din ceară”. Pruncul n-a țipat niciodată. O fi mut? O fi surd? Copilul va țipa doar în clipa morții mamei sale... Odată cu această dramaturgie a imposibilității închiderii și izolării spațiului uman, permanent amenințat și „locuit”, „infiltrat” de un invizibil înrudit cu moartea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere unui prunc, de duh sfânt care copulează și de taumaturg care transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... În detaliul biografic, după
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe precursorii lui Platon și, mai ales, pe orfici. Chiar dacă s-a negat existența unor comunități orfice În Antichitate, o ideologie orfică a existat cu siguranță anterior lui Platon. Ea a lăsat moștenire respingerea și disprețul trupului pornind de la mitul pruncului Dionysos, ucis și devorat de Titani 20. De aici, discipolii „stilului de viață orfic” (bios orphikos) au ajuns la ideea unui păcat (timoria, scelus) care precedă nașterea umanității, dar pe care neamul omenesc Îl moștenește. Pentru a-l ispăși sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În uterul femeii (metra). În acest moment pătrund În uter și cei 365 de slujitori, care unesc cele două jumătăți, le hrănesc timp de patruzeci de zile cu sîngele mamei, iar pe parcursul următoarelor treizeci de zile formează membrele (mele) viitorului prunc. Apoi distribuie spiritul contrafăcut, sufletul, migma și moira, incluzîndu-le pe toate Într-un nou trup, Însemnat cu pecețile lor. Ei marchează În palma stîngă ziua concepției, ziua de Încheiere a plăsmuirii mădularelor este Însemnată În palma dreaptă; alte date memorabile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că nașterea lui nu a fost virginală și nici concepțiunea lui imaculată, și că Dumnezeu l-ar fi adoptat drept Fiu al său la vîrsta de treizeci de ani, cînd s-a botezat În Iordan. În consecință, botezul ortodox al pruncilor trebuia abolit și rezervat numai adulților 29. Această doctrină este o versiune simplificată a formei mai sofisticate de adopționism pe care e posibil ca Pavel din Samosata să o fi predicat În secolul al III-lea și se suprapune cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]