5,478 matches
-
măcinată, ca să plece acasă cu sacii la jumătate. Țugurlan descoperă „afacerea” și Îl pedepsește pe vinovat, dar primarul pune pe jandarmi să-l „pedepsească”. Aflat Într-o stare de revoltă supremă, revoltatul Îl dezarmează pe jandarm și pleacă acasă cu pușca lui. Nu trebuie uitată, ori neluată În seamă, deși pare banală, imaginea țăranilor plecați să-și vândă produsele agricole la munte, pentru a face rost de bani, ca să-și plătească dările, dar și pentru nevoile zilnice, În special cele legate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aparține unui psihiatru finlandez, admirator al lui Weininger, care "pretindea că-i poate vindeca pe melancolici după ce-i silea să petreacă 24 de ore închiși într-o încăpere în care se mai afla o bătrână de 80 de ani goală pușcă"635. Dumitru-Mircea Buda încearcă să descopere Unde ne sunt cititorii. Frigul "e un catalizator al cititului masiv la gura sobei"636, pentru că nordicii sunt extrem de preocupați de lectură. Finlanda este văzută de departe "cea mai "cititoare" dintre națiile europene"637
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ori, ajung ei înșiși la deștele mici și grăsune ale altora. De exemplu, la mijlocul acestei săptămâni, au avut în față o hartă care, cel puțin la prima vedere, pare tot atât de complexă cât una pe care o țin minte de când eram puști. Aia era, dacă nu mă înșală memoria, de prin revista de largă respirație „Pif“. Asta de acum nu conține, de asemenea, foarte multe elemente de dificultate. La capătul labirintului nu se află Pif, Hercule, Obelisc sau Asterix. Acolo găsim mutra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Jucăriile tradiționale ale fetițelor, precum păpușile și casele acestora, care pun accentul pe relații și aptitudini umane, contribuie la învățarea deprinderilor de a cunoaște oamenii și de a interpreta limbajul trupului lor. În schimb, jucăriile tradiționale ale băieților, precum mașinile, puștile, mingiile, dezvoltă mai mult capacitatea de acțiune și mai puțin aptitudinile sociale. De obicei, părinții consideră că fetele au nevoie de mai multă protecție și de aceea le țin mai mult în casă și mai aproape de adulți, în timp ce băieții sunt
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
turlele Goliei. Că ar fi venit una-două mai treacă meargă, da’ ele veneau cu stolul. Era prea de tot. Așa că, într-o bună zi: „... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit „în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?” Tare mă tem însă, că n-ai tăcut din gură. De-acuma era
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit „în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?” Tare mă tem însă, că n-ai tăcut din gură. De-acuma era tot una dacă tăceai sau dacă ziceai ce-ți ședea pe limbă. Adevărul este că în ziarul „Curierul de Iași” Nr.6 din 1868 a apărut articolul
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Trageri la țintă și vânatul de paseri în mijlocul orașului.” Și de aici înainte să te ții... necazuri. Cu toate că „Dosarul relelor purtări” lua proporții, cu oprire de la a sluji în biserică, pentru că ai mers la teatru, și cercetări pentru tragere cu pușca, dumneata îți vedeai de treburi și în cursul acestui an a apărut abecedarul „Metodă nouă de scriere și cetire pentru usul clasei I primară”, pe care l ai făcut împreună cu C.Grigorescu, G.Ienășesu, N.Climescu, V.Răceanu și A
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
suflarea clericală era în agitație. După ample cercetări, peste o lună ai fost convocat la Consistoriul Mitropoliei, dar ți-ai găsit omul care să dea ascultare. Ba mai mult, le-ai scris un protest vehement. Convocarea avea în vedere: slobozirea puștii asupra bisericii, mersul la teatru, tunderea părului și purtarea pălăriei în locul potcapului. La toate acestea s-a adăugat și faptul că nu viețuiai împreună cu soția de mai multă vreme. Cu tăiatul cozii se spune că 18 însuți mătăluță ai fi
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
dormi [precum zace un] buștean), în care complementul comparației își asumă o valoare adverbială; multe alte exemple (înghețat tun, sănătos tun, a dormi tun, nu se știe ca pământul, a lega burduf, a lămuri buștean, a se ține scai, gol pușcă, plin buză, amorezat lulea, prieten la toartă, scump foc, urât foc etc.) sunt date și în bună parte explicate în Graur, ER, pp. 159-160, Graur, AER, pp. 16-18, 73; acestei categorii îi aparțin și compusele de genul Statu-Palmă-Barbă-Cot, provenind din
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
noastră simplă. Vrea să stea până pe 15. Trebuie să-ți spun că deja e îmblânzit și foarte vesel. Și mai adaug că, din albumul tău, mi-a plăcut foarte mult fotografia în care ești întins pe iarbă și țintești cu pușca unui soldat. Te rog să-mi scrii curând. Nu mai știu care e viața ta acum. Ce citești? Ai mai văzut piese bune la Berlin? Infanteria ți se pare suportabilă? Am citit în ziare că, în curând, te va vizita
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
crocodil și maimuță la un loc, mimetismul față de gangsterii din filmele americane este al unui papagal de mahala. Degeaba are o vestimentație rasată, de la cele mai în vogă case de modă, fiindcă Animalul se revelează ca în povestea împăratului gol pușcă, închipuindu-se înfofolit și admirat. Animalul nu poate fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
volum de sute de ori mai mare decât apa care i-a generat; înconjurând corpul care arde, vaporii dislocă aerul, iar fără aer arderea este imposibilă. Pentru a amplifica forța de stingere a apei, ea se amestecă cu ... praf de pușcă! Acesta ar putea să pară cam straniu și, totusi, este cât se poate de rațional: praful de pușcă arde repede, degajând o mare cantitate de gaze neinflamabile care, înconjurând corpurile arzătoare, împiedică arderea. 7. Cum explicăm culoarea albă a laptelui
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Istrate Sebastian, Mocanu Paula () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107376]
-
dislocă aerul, iar fără aer arderea este imposibilă. Pentru a amplifica forța de stingere a apei, ea se amestecă cu ... praf de pușcă! Acesta ar putea să pară cam straniu și, totusi, este cât se poate de rațional: praful de pușcă arde repede, degajând o mare cantitate de gaze neinflamabile care, înconjurând corpurile arzătoare, împiedică arderea. 7. Cum explicăm culoarea albă a laptelui? R: Unii cred că albul laptelui s-ar datora calciului pe care-l conține în compoziția lui. În
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Istrate Sebastian, Mocanu Paula () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107376]
-
sforăitoare, nu convenții sterpe și plicticoase, ci o mega-odă a bucuriei, printr-un spectacol al Filarmonicii Banatul care ne-a lăsat paf. Deși despre vajnica instituție timișoreană a mai fost vorba în Secretul... (anul trecut, toamna, când orchestra, corul, tunurile, puștile, clopotele ne-au amuțit în fața catedralei cu Uvertura solemnă 1812 de Ceaikovski), nici nu vă puteți imagina ce i-a trecut din nou prin cap directorului Coriolan Gârboni. Un spectacol grandios, un show de care ar fi fost mândru orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
la el, erau împreună doar de atâta vreme. Jumătate din an Jonas îndeplinea munci ocazionale: scotea apă pentru grădină, tăbăcea piei, cosea iarba. Dar când se apropia vremea însămânțatului, devenea un om important. — Jonas, vino aici, repetă fermierul și luă pușca de calibru 33 pe care o ținuse până atunci rezemată de scaun. În anotimpul ploios, Jonas își petrecea zilele dormind în coliba lui, iar nopțile, până la ivirea zorilor reci, păzea câmpurile de porcii și bărbătușii care atacau plantele tinere. Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Jonas își petrecea zilele dormind în coliba lui, iar nopțile, până la ivirea zorilor reci, păzea câmpurile de porcii și bărbătușii care atacau plantele tinere. Într-o singură noapte, o turmă de porci putea devasta întinderi întregi de pământ. Jonas luă pușca, o salută, cântărindu-i pe braț greutatea devenită familiară. Și totuși, parcă nu-l prea trăgea inima. — Anul ăsta, Jonas, vei împușca tot ce vezi - înțeles? — Da, stăpâne. — Tot ce-o fi - bărbătuș, maimuță, porc. Și tot ce se face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
murmure de protest. — Și dacă se arată a fi un porc de om, atunci cu atât mai rău. Pe pământurile mele nu-i loc pentru porci, de nici un fel. Jonas nu spuse nimic, dar se întoarse spre ceilalți, ținând stingherit pușca pe braț, cerându-le parcă să nu-l învinovățească. — Puteți pleca, spuse fermierul drept încheiere. După o clipă, spațiul din fața lui era gol, și nu se mai auzi decât lipăitul pașilor desculți dibuind prin întuneric drumul de-a lungul potecilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
o explicație. Nu îl neliniștea ordinul pe care-l dăduse. În toți anii ăștia de când conducea ferma, încă nimeni nu fusese împușcat, deși în fiecare sezon șirurile de porumb erau bântuite de hoți, și în fiecare noapte Jonas ieșea cu pușca. Nu făcea decât să strige sau să tragă în aer ca să-i înspăimânte pe musafirii nepoftiți. Numai când se iveau zorile trăgea în ceea ce putea vedea. Totul era o cacialma. Amenințarea poate că speria și alunga pe câțiva dintre cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
peste tufișuri: — Nu vreau să aud nimic despre nevasta ta, Jonas. Tu singur trebuie să ai grijă de ea. Și dacă nu ești prea bătrân ca să-ți iei o nevastă tânără, atunci nu ești nici pentru vânătoare. Ai să iei pușca și anul ăsta, ca de obicei. Noapte bună. Și intră, lăsând grădina cu potecile înecate în beznă. Jonas rămase pe loc, așteptând să i se obișnuiască ochii cu întunericul, și porni în josul potecii, dibuindu-și drumul după pietrele desprinse care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pe pătură, moțăind în soare, tot răsucindu-se de pe o parte pe alta, ca și când razele fierbinți i-ar fi putut arde și preface în cenușă durerea din inimă. La lăsatul serii, își lua cina cu mult înainte de a ieși cu pușca. Apoi se rezema de un copac în apropierea taberei; chiar așa, la o aruncătură de băț de propria sa colibă, rămânând acolo ore întregi, veghind în tăcere. Se simțea amorțit și abătut. Stătea acolo fără nici un rost. Ca și când picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
vrut, dar la apusul soarelui se porni la drum ca de obicei și își dădu seama că soția lui era încântată că-l vede plecând. Lipindu-și spatele de trunchiul copacului ce-i oferea reazem în fiecare seară, și ținând pușca de-a lungul pieptului, își pironi cu încăpățânare ochii pe forma întunecată a colibei, și revăzu în minte chipul tinerei lui neveste. Acum își îngădui să se gândească mai stăruitor la el și la multe lucruri asemănătoare. Își aminti de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
-se peste fată când îngenunchease că să piseze grăunțele, și râzând cu ea; își aminti apoi cum îl priviseră amândoi tresărind, chipurile lor golindu-se de orice expresie când îl văzuseră apropiindu-se de ei. Mușchii îi zvâcniră sub apăsarea puștii când îi reveni în minte această scenă, încât puse arma jos, ca să se relaxeze, lăsându-și brațele să-i cadă inerte. Dar în ciuda suferinței, continua să se gândească; în seara aceea ceva se schimbase în el, iar amorțeala și sentimentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de sânge și la trupul lipsit de vlagă al antilopei, și la tânărul care râdea cu soția lui, simți cum mintea i se limpezește și i se răcorește, iar senzația de apăsare îl părăsi. Oftă adânc și ridică din nou pușca, ținând-o strâns lipită de el, ca pe un prieten, și privind intens printre copaci, spre tabără. Era încă devreme și purpuriul apusului încă nu pierise de tot de pe cer, deși acolo unde stătea el în desiș era întuneric. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mică și rece; copacii aruncau pe potecă pete negre, distinct conturate, iar vântul aducea miros de dimineață; abia atunci îl văzu pe tânăr venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se când niște ramuri brusc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
împrăștiind stropi mari de rouă pe picioarele lui. Era frig, respirația se prefăcea într-un abur subțire și sidefiu care se dizolva în lumina lunii. Era atât de aproape de omul din fața lui, încât l-ar fi putut atinge doar ridicând pușca; dacă acesta s-ar fi întors, Jonas n-ar fi putut să se mai ascundă; dar acum mergea înainte cu încredere, deși atent, și se gândea tot timpul cum trăsese de la zece pași în acea antilopă tânără și iute care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]