3,933 matches
-
bunăstarea, să își extindă la nesfârșit sfera de acțiune. Lăsat nesupravegheat, el trece curând peste limitele care îi circumscriu sarcina; crește peste măsură numărul și bogăția agenților săi; nu mai administrează, ci exploatează; nu mai judecă, ci persecută sau se răzbună; nu mai protejează, ci oprimă [...]. Poate oare exista libertate acolo unde, pentru a susține cheltuieli enorme, guvernul, forțat să preleveze tributuri enorme, se vede redus la a recurge la contribuțiile cele mai insultătoare, la monopolurile cele mai nedrepte, la birurile
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
are să povestim ceva?”), Scara tematizează delirul fugii dintr-o scenă în alta, Dispariția lui Flory este o rescriere punctuală (și punctual-distorsionată) a lui E.A. Poe din Balerca de Amontillado. Finalizarea corupe sursa prin șarja pastișei: infamul ins pe care se răzbună vindicativul narator nu mai este zidit, ci închis (pentru totdeauna) în closet. Tot așa, în Augusta se prelucrează H.P. Lovecraft ș.a. Poetul continuă să fie prezent în text nu doar prin stil sau inaplicare la „barbaria” prozei, ci și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
depinde și de reacțiile acestora, care variază de la a nu fi deranjate de astfel de conduite ostile până la trăirea unei stări de furie sau de tristețe și suferință (Harris et al., 2002) și chiar la adoptarea deciziei de a se răzbuna, utilizând aceleași tactici abuzive ca și autorii actelor agresive (Wong et al., 2008). Pentru a înțelege dinamica procesului abuziv trebuie să ne orientăm atenția asupra cauzelor, Olweus (1993) propunând o explicație pertinentă în acest sens și afirmând că, dacă sursele
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
care se ascundeau nemulțumiri personale. Autorul a fost urmărit în viața lui profesională cu o stăruință sălbatecă, suportată cu dispreț și indiferență. Ce rost are acum a destăinui, în ton patetic, toate aceste mizerii inerente existenței? Ar fi să mă răzbun, iar răzbunarea e o vorbă lipsită de sens în câmpul artei. Timpul rămâne nepăsător la micile noastre lupte, ochiul lui nu îmbrățișează decât operele durabile. Poate oare cineva îndrăzni să prevadă judecățile viitorului? E cu putință ca victime, oricât de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o fecioară creștină din vremea năvălirilor barbare, al cărei schit a fost înghițit de pământ în urma rugii tovarășelor sale, spre a nu cădea în mâinile păgânilor. Sirena lacului are factură schilleriană. O sirenă (fostă fată înșelată de un boier) se răzbună. Sugestia pe alocuri e a unei poezii superioare, mijloacele sunt insuficiente. Nuvelele lui Asachi, dificile și prin limba amestecată, plină de imposibile neologisme (milian, manin, vasfrîns, covil, pelice, vîntă etc.), par astăzi bizare, mai ales romantice, lipsite de percepțiunea istorică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu ceva din sălbăticia lui Sihleanu, sau transpune într-un chip fantastic cinegetica lui Odobescu: Am scos din panoplie o veche carabină Să fiu pândar de toamnă pădurilor secrete, Voi împăia o piele în pod sau de perete Ca să-mi răzbun amarnic pe-o singură jivină Totala-ngălbenire ce va să se arate, Adusă-n blăni de șuie sălbăticiuni roșcate. EUGEN JEBELEANU ȘI ALȚI POEȚI Eugen Jebeleanu, care voia în poezie "puritățile din ape și din cer", "incendii" "în diamant", barbiza excesiv
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În Franța, București, 1921; Din opera poetică a lui ..., Craiova, 1921; Pagini de critică din tinerețe, Craiova, 1921; Tudor Vladimirescu, Craiova, 1921; Istoria presei românești de la primele începuturi până în 1916, București, 1922; ed. București, 1999; Moartea lui Dante. Molière se răzbună, Craiova, 1922; Omul care ni trebuie, Craiova, 1922; Zidirea mănăstirii Argeș, Craiova, 1922; Sarmală, amicul poporului, Craiova, 1923; Idées et formes littéraires françaises dans le Sud-Est de l’Europe, Paris, 1924; Note polone, București, 1924; La Roumanie pittoresque, Paris, 1924
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
20,35) (p. 119). (Un alt aspect interesant este menționat prin asemănarea viezurelui de stâncă cu lăcusta): 4a. Viezurele de stâncă, specie slabă, își face locuința în piatră (cf. Ct 2,14). Aceștia sunt aceia care nu caută să se răzbune pe dușmani, și nu se încred în propriile forțe, ci doar în ajutorul lui Dumnezeu. Asta înseamnă a-ți așeza casa pe stâncă, adică pe Cristos, sau pe o viață austeră... Aceste animale sunt mici, iar atunci când sar se proptesc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu poate să-l mărturisească. Poetul declară clar că: "Alterius facti culpa silenda mihi." Așadar, silendus error reflectă tăcerea impusă de tiran, nu opțiunea poetului. Ovidiu avea la Roma familia și, în cazul unei opoziții fățișe, Augustus putea să se răzbune mai dur. Dacă Ovidiu ar fi făcut parte dintr-un cerc antiaugustan, n-ar fi spus că delictul aliquid vidi a fost săvârșit din imprudență, pozând ca victimă a unor intrigi de palat. Știm că în anul 4 p. Chr
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un beneficiu nesemnificativ. Nici nu mi-ai condamnat faptele (facta!) prin decretul senatului și nici exilul meu nu a fost decis de un judecător special (selecto iudice)114; certându-mă cu cuvinte triste, lucru demn de un principe, te-ai răzbunat singur pentru jignirile primite (offensas tuas), așa cum se și cuvenea. Adaug faptul că edictul, deși nemilos și amenințător, a fost totuși îngăduitor în ceea ce privește pedeapsa (in poenae nomine lene fuit); într-adevăr, în acesta sunt definit drept relegat și nu exilat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să facă nici ca Procne (care i-a servit soțului Tereu membrele propriului fiu, Itys ca să-l pedepsească fiindcă o violase pe sora sa, Filomela), nici ca Medeea, fiica lui Aetes (care a tăiat copiii avuți de la Iason ca să se răzbune pe el, când a devenit soțul Creusei), nici ca Danaidele, nurorile lui Egipt (care și-au ucis proprii soți), nici precum Clitemnestra (care și-a ucis soțul, pe Agamemnon, la întoarcerea din Troia, complice fiindu-i Egist, amantul său), nici
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
totul și ar fi devenit dușmanul declarat al lui Ovidiu; dacă, însă, poetul ar fi negat orice vină, Paulus și-ar fi imaginat că Ovidiu l-a informat pe Augustus asupra eventualilor săi "complici" (inclusiv Paulus) și s-ar fi răzbunat. Atunci sulmonezului nu-i rămânea decât unica conduită posibilă din punct de vedere psihologic: și anume cea povestită de el. Astfel ar fi putut aștepta de la Paulus o atitudine binevoitoare pentru anularea sau, cel puțin, pentru reducerea pedepsei. Cu orice
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bucurie. Chiar dacă va viscoli, Îmbrăcat bine voi fi: Cu căciulă și palton, Cu mănuși și cu șoșoni. Iarnă pe ulița de George Co[buc A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sânii De pe coasta vin țipând, Si se împing
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
pe Coligny în Consiliu. Acesta preconizează o politică antispaniolă și o intervenție în Țările-de-Jos, revoltate împotriva lui Filip al II-lea. Caterina di Medici, care este favorabilă unei înțelegeri cu Spania, se apropie de tînărul Henri de Guise, nerăbdător să răzbune moartea tatălui său. Or, la 22 august 1572, Coligny scapă unui atentat pus la cale, fără îndoială, de Henri de Guise. Regina mamă, fie că se va fi temut de o reacție violentă a hughenoților, fie că va fi vrut
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Brissac, să spargă geamurile, să se împingă în ușă pentru a o rupe și să amenințe că dau foc. Ar fi prea lung și prea plictisitor, monseniore, să vă mai dau și alte amănunte. Singurul mod, monseniore, de a ne răzbuna pentru această ofensă ar fi să instalăm o garnizoană bună [...]. Am face dreptatea pe care am vrea-o și i-am face să le fie frică de un regim de fortăreață, de pierderea privilegiilor lor și de mutarea parlamentului. Ar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în numele reginei Maria-Tereza, o parte din moștenirea spaniolă. El pătrunde în Țările-de-Jos, dar în fața puternicei reacții a Olandei, semnează pacea cu Spania în 1668 mulțumindu-se cu anexarea cîtorva orașe fortificate, în special Lille. El se gîndește imediat să se răzbune pe oandezi, împins de Colbert, care este convins că doar un război victorios împotriva negustorilor din Amsterdam le va permite să se debaraseze de concurenți comerciali redutabili. În fapt, războiul Olandei, declanșat de Ludovic al XIV-lea în 1672, se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
uită la un latinist, a cărui îndeletnicire sistematică și laborioasă era să cerceteze fiecare cuvânt românesc pentru a-l valida ori invalida, și, apoi, cuvintelor validate să le dea o formă conform cu o sumedenie de legi fonetice. Alecsandri s-a răzbunat, cum am văzut, în Ianus Galuscus. Citiți declarația de iubire a acestuia către o țărancă, în jargonul lui Laurian, sau care vrea să fie al lui Laurian. Antipatia lui pentru latiniști nu slăbește un moment. În Scrisorile sale1 nu contenește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a zugrăvit în schițele sale copii, i-a zugrăvit cu antipatie, ne-ar îndritui să credem că marele nostru scriitor nu numai că nu e om bun, dar că e chiar un om foarte rău, că în aceste schițe se răzbună de neplăcerile ce le-o fi avut de la copii, care, prin neastâmpărul firesc al vârstei lor, nu pot fi decât plicticoși și antipatici, când nu-i iubești. Dar nu, încă o dată: în aceste două schițe e vorba tot de clasa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu ceilalți. Și, în adevăr, pe când Popa Niță face o faptă bună și morală, strângând băietul de pe drumuri, "societatea bună" din oraș, privată de o "plăcere", găsește în procuror, privat și el de această plăcere, unealtă prin care să se răzbune împotriva popei că le-a răpit această distracție. Și procurorul, în numele legii, răstindu-se la popă, cât pe ce să "scape" pe Mitu de abuzul ce-l făcuse popa, răpindu-i libertatea de a muri beat sub un gard, dacă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
al lui Dumitru. Practic, toate personajele au sau își capătă doza lor de nebunie. Adevăratul chin începe de-abia în finalul filmului. Vor veni mai târziu clipele obsesive. Anca rămâne singură. Singură de tot. Nu mai are nici măcar ce să răzbune. Tragedia nu s-a terminat este cheia pe care ne-o oferă regizorul. Tot singur și în pragul nebuniei rămăsese și Stavrache, personajul central al filmului Înainte de tăcere (1978), posibil preambul al Năpastei. Turnat în anul 1977, la împlinirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
i le furnizau personajele, asupra complexităților psihologice ale acestora, încercînd astfel un dialog al filmului cu literatura universală de tip tolstoian și dostoievskian. Patima mistuitoare a Ancăi de a-și verifica propria convingere asupra vinovăției lui Dragomir și de a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie pe care a teoretizat-o și Eugen Lovinescu; criticul socotea că Năpasta "pornește de la o problemă sufletească", este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
periculos. Dacă "ăsta-i tot teatrul...și încolo nimic", atunci chiar așa o fi... La sfârșit, în foaier, m-am întâlnit cu câțiva actori și le-am spus: "De ce vă jucați la teatru de-a teatrul, pentru că imprudența aceasta se răzbună și se întoarce împotriva voastră." Actorii mi-au răspuns: "Vorbești ca o piază rea." Piaza rea eu eram! După ce Trigorin e scos din scenă, un bărbat cu chip de profet rus apare, aerul din jur vibrează, dar uite că tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un ritual păgân, Anca este obligată să-l răzbune pe Dumitru, ucis pentru ea, dar creștinește, ea urmează cu devoțiune întregul ritual al pomenirii. În piesă este evocat codrul labirint întunecat în care se înfăptuiește omorulceea ce Alexa Visarion a și realizat în filmul său Năpasta iar eu, urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-mi șterg tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau prin ordine strictă. Dincoace, la bloc, într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea, zboară cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bântuie zvon de răzmeriță. Săraci din cale-afară, țăranii freamătă într-o așteptare pătrunsă de neliniști. Nu trebuie decât o scânteie ca disperarea lor să explodeze. Prilejul unor răfuieli le dă o exaltare ce duce ușor la necugetate violențe. Ei își răzbună devastând, incendiind, lovind barbar cu furci, topoare, ciomege, punând mâna și cărând acasă tot ce nu sfărâmă. E o „rătăcire” care nu îi antrenează în vârtejul ei pe toți. Unii se codesc să participe, alții ar vrea să-și obțină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]