5,519 matches
-
impresionantă. Am analizat și voi mai analiza calitatea unora dintre aceste ediții. Merita ca, într-un fel sau altul, această realizare să fie evidențiată la Târgul Gaudeamus. Închei periplul cu un ultim popas, la Editura Saeculum I. O., unde Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu, inițiat în urmă cu doi ani, când au apărut trei volume corespunzătoare secolului XIX, se completează cu alte cinci volume, care acoperă intervalul 1901-martie 1908, într-o ediție critică de I. Oprișan și Teodor
Clasicii români la Târg by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11072_a_12397]
-
Figura spiritului creator, 1978). Când nu s-a aflat sub influența covârșitoare a Bisericii, scrisul românesc medieval a fost pragmatic prin excelență, îndeplinind funcții imediate - administrative, istorice sau pedagogice -, artisticitatea lui (atât cât este) fiind astăzi un efect al procesului receptării care-i atribuie, în funcție de propria experiență culturală, calități estetice cu totul independente de intenția creatoare. Adică expresivitate involuntară. Spune Eugen Negrici: "Eliberați de obligația de a identifica și delimita valori literare și de a face din literatură un capăt de
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
socială." Textele sunt, așadar, clasificate conform criteriului "slab" al vocațiilor destinatarilor din epocă, iar analizele stilistice (teme, lexic, prozodie, retorică) se concentrează pe elementele de geneză, ale procesului scrierii în care creatorul urmărește conștient anumite efecte (asupra destinatarului imediat, mecanismul receptării în sincronie) sau în care, pur și simplu, dă prin hazard de formulări cu potențial estetic actual. Să prezentăm clasificările. Textele medievale care ilustrează vocația magnificării: psalmii, rugăciunile (molitvele), imnurile (slavosloviile) - toate acestea inclusiv cu variantele rimate -, odele și epigrafele
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
Daniel Cristea-Enache Ultima generație de poeți a avansat semnificativ în receptarea critică și publică, obținând, prin unii dintre reprezentanții ei, o notorietate nu numai locală. Marius Ianuș, Dan Sociu, Elena Vlădăreanu, Claudiu Komartin și alți autori tineri și foarte tineri sunt activi în revistele culturale și pe net, iau și dau
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
încît Lovinescu socotea că poetul scrie o operă lipsită de artisticitate. Nici în Istoria literaturii a lui Călinescu nu are parte de un tratament mult diferit, oricum neconsiderat decît un poet de a doua sau a treia mărime. Diagnoza în receptarea liricii lui se produce, uimitor, tîrziu, chiar după moartea poetului (1957), pe la începutul anilor șaizeci, cînd noua generație critică îl redescoperă (aici un rol de prim ordin l-au îndeplinit dl. Nicolae Manolescu, regretații poeți Victor Felea și A.E.
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
destui alții). Prin acest efort concertat și dus cu stăruință opera lui Bacovia e instalată în primul eșalon al poeziei românești și, de atunci, acolo a rămas, unde, aș spune, îi era și îi este locul. Această răsturnare extraordinară de receptare și instalare a uimit la început. Și mi-aduc aminte că Mircea Eliade, într-un interviu publicat în țară pe la începutul anilor șaptezeci, se mira foarte că Bacovia se află, azi, situat atît de sus, cum generația sa, în anii
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
speranțele. Să sperăm că această poziție de prim plan în care a fost instalată lirica lui Bacovia, ca poet simbolist (alături de Arghezi, Blaga și Barbu), se va menține și în viitor și că nu se va petrece altă modificare în receptare care să-l retrimită în neantul tuturor uitărilor. Dl. Constantin Călin, distins coleg de generație, care se ocupă de foarte multă vreme de poetul Bacăului, a izbutit, în vremurile grele de astăzi, să editeze o foarte bună revistă Sinteze, scrisă
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
revolta și supărarea comentatoarei? Nu cumva dintr-o greșită înțelegere totuși a mișcărilor literaturii după o perioadă extrem de fixă și nepermisivă? Valurile de revizuiri ce s-au succedat după '90 încoace n-au făcut altceva decît să ilustreze ideea că receptarea este un proces subiectiv, variabil de la o epocă la alta, de la o generație la alta. Aproape un truism, nu? Literatura română e plină de discontinuități și rupturi, fără multe etape așezate cuminți, ci, în general, arse, din motive ideologice sau
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
s-a născut ca o reacție la un exces, dar ea însăși cade în capcana excesului. Un exces de justificări și acuze. Pornind de la Călinescu și de la atitudinea resentimentară a unora dintre comentatorii săi, autoarea dezvoltă o intreagă teorie a receptării din perspective "a la mode", păguboase pentru continuitate, un "fenomen la fel de grav ca și proletcultismul". Îi putem condamna disimularea, nesinceritatea, care nu se confundă cu ceea ce numim compromis. Compromisul presupune un acord pe baza unei simpatii sau înțelegeri reciproce, o
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
a fost G. Călinescu, există o asemănare izbitoare: și unii și ceilalți judecă prin omisiuni și ocultări. Un portret întreg și mai aproape de adevăr putem avea numai citindu-i și pe unii și pe alții. Iată meritul de necontestat al receptării contrastante a unui mare creator.
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
opinii critice consacrate, adesea divergente, analizează și compară, este prin urmare obiectiv, onest și fără parti-pris-uri, ceea ce este o calitate fundamentală. El practică o tehnică extrem de curentă în lumea universitară americană, și anume o close reading (în combinație cu critica receptării și critica biografistă), dar tentația sa, cumva mărturisită la finalul monografiei, este să se cufunde complet, să se piardă în hățișul lumii textuale. Absorbit de lumea textelor faulkneriene, fascinat în primul rând de personajele sale, criticul devine un fel de
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
nu ar folosi, ci o posibilă combinație între cele două. Despre Faulkner este greu să scrii, poate mai greu chiar decât să îl citești. Chiar dacă îți place enorm. O personalitate dificilă, imprevizibilă, greu de explicat, o operă dificilă, cu o receptare pe măsură; asamblarea acestor termeni într-o ecuație viabilă și lizibilă pare un act de curaj critic nebun. Am îndrăgit mizele cărții lui Mircea Mihăieș, prezentate în textul introductiv, intitulat Nu-știu-ceul și mai-nimicul. Subscriu la ele și înțeleg perfect pasul
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
lor. Această senzație este dată de frecventele citate, adesea in extenso, a căror succesiune alcătuiește o implicită recreație critică a lumii faulkneriene. Monografia este construită pe criteriul tematic, subordonat întrebării „”. Capitolele ar fi răspunsurile pe care operele, dar și istoria receptării lor, le dau la această întrebare. În interiorul capitolelor tematice, după o scurtă introducere sintetică, analiza urmărește tema în succesiunea cronologică a operelor care o ilustrează. Capitolele mari se intitulează „Zborul și predestinarea”, „Blestemul și periferia”, „Neantul și melancolia”, „Inițierea și
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
nouă ediție, completată și actualizată până în 2008 a Istoriei deschise a literaturii române din Basarabia, care va cuprinde peste două mii de autori. Le urmăresc biografia și bibliografia operelor până în zilele noastre, vorbesc despre anumite lucruri care s-au întâmplat în privința receptării literaturii basarabene de către critica literară românească și semnalez polemicile iscate în jurul acestei teme. - Ce se întâmplă - în prezent - cu lupta pentru limba română în Basarabia? Instituția pe care o conduceți și-a păstrat, în contextul actual, rolul important de odinioară
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
a lungul ei, diferă sensibil de un text aplicat pe una dintre cărțile ce compun această operă - și în care analiza versurilor se desfășoară pe un spațiu mai larg. Pe de altă parte, situația este diferită și de cea a receptării de primă instanță, printr-o cronică literară, a unui volum de versuri nou. Nu va mai fi vorba de o primă întâlnire cu o carte, ci de o relectură și o revizitare a ei, critică. Surprizele mai puțin plăcute ale
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
cea a celorlalți poeți importanți, care au reacționat - în modul și în poetica lor - inovației „perturbatoare” în sistem. Mai atenți cititori de poezie decât criticii de poezie sunt „numai” poeții înșiși. Un ultim punct pe care merită insistat este chiar receptarea critică a cărților luate în discuție. Aici lucrurile sunt întotdeauna complicate, fiindcă niciodată nu e spațiu suficient pentru prezentarea fie și sumară a tuturor contribuțiilor semnificative; iar cel mai mic spațiu este - frapant - tocmai în Istoriile literare care ar fi
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
placă, în sensul cel mai extins, de a atrage ori de a seduce. Într-un fel asemănător, adoptând înțelegerea receptoare comună, N. Balotă recunoaște "metoda" de "a dezlega" inimile cititorilor, la Eric Segal, în Love Story (404). Schimbând grupul de receptare, urcând pe un alt cerc, metoda dezlegării inimilor nu e îndepărtată de aceea eliotiană a iubirii concretului. Comparațiile inițiate între scriitori sunt insolite, de obicei la modul inteligent. Există punți între Shakespeare și Beckett ori între Taifunul de J. Conrad
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
pe mâna unor asistenți sociali amatori." ; "nimic nu e mai nimicitor pentru suflet decât orice laudă ce ți se aduce în New York Times Book Review"; "Suntem guvernați, în cercurile academice și jurnalistice ale zilelor noastre, de puritane feministe."; "poezia și receptarea ei deopotrivă au fost aproape distruse de ciuma insidioasă atât de potrivit numită «corectitudine politică»". Lăsând gluma la o parte, e un pic aiuritor, dacă nu de-a dreptul incomprehensibil, să citești în cartea lui Harold Bloom - care se întâmplă
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
finalul fericit, cam atipic pentru Cronenberg: cu toate că iese la iveală că soțul și tatăl ideal (Viggo Mortensen) era de fapt un ucigaș pe bandă rulantă cu sânge rece, familia îl reprimește în sânul ei pentru că, din punctul de vedere al receptării nord-americane al lui Darwin - nu e nevoie să spun că e foarte denaturată receptarea asta - acest mascul alfa, chit că nu e cel mai întreg la cap cu putință, e cel mai apt să procreeze și să îi asigure tribului
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
ideal (Viggo Mortensen) era de fapt un ucigaș pe bandă rulantă cu sânge rece, familia îl reprimește în sânul ei pentru că, din punctul de vedere al receptării nord-americane al lui Darwin - nu e nevoie să spun că e foarte denaturată receptarea asta - acest mascul alfa, chit că nu e cel mai întreg la cap cu putință, e cel mai apt să procreeze și să îi asigure tribului său supraviețuirea. Asta e ideea de bază. Peste care Cronenberg mai trântește niște straturi
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
critică de durată, o critică deschizătoare de orizont, fără a avea idei. Acesta este fenomenul extrem de interesant: ideologizarea criticii impresioniste lui Lovinescu, ce se complăcuse în senzorialitatea și muzicalitatea împrumutate din simbolism. Trebuia căutată o ieșire din această platitudine a receptării lipsite de interogații, probleme și idei. Încotro să se îndrepte criticul în peisajul politic? Spre liberalism - răspunde E. Lovinescu, prin întreaga lui activitate din deceniile trei și patru ale secolului XX. În stilul criticii, după perimarea modelului cel mai important
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
un deceniu din „Observator cultural” (la care a participat un număr considerabil de scriitori și critici), Întâmplările în irealitatea imediată ale lui Max Blecher ocupau o poziție de frunte, atestând faptul că prozatorul a recuperat, în sfârșit, din deficitul de receptare. Fără a face procese de intenție cuiva, merită spus totuși că lectura lui Blecher a întâmpinat, de-a lungul timpului, piedici de facturi diferite. Pe lângă sexualitatea bizară (fetișistă și proiectată asupra imaginarului infantil), la fel de puțin comodă în interbelic ca în
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
Iulian Băicuș, Max Blecher - un arlechin pe marginea neantului -, simpatia față de scriitorul interbelic a rămas, din păcate, strict declarativă. Astfel încât volumul lui Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei , vine la țanc. El umple un gol atât în istoria receptării prozatorului, cât și în istoria genului biografic în sine. Cine - și de pe ce poziții - se mai încumetă să scrie o biografie după ce moartea autorului a fost proclamată zgomotos de atâtea ori? Tânărul universitar ieșean își ia de la început toate precauțiile
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
părinte al copiilor ei. În acest caz, felul în care își va asuma rolul de cap al unei familii monoparentale poate fi descris cel mai bine prin expresia de maternitate haiducească. Potrivit Cristinei Ștefan, maternitatea haiducească "este o stare de receptare a maternității ca fapt de viață unic, înălțător, asumat cu demnitate în toate coordonatele sale, ca un fapt de excepție care poate da sens vieții. ș...ț Asemenea haiducilor care nu și-au găsit locul în comunitate și au preferat
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
în prelungirea unei pagini dedicate micromonografiei lui G. Călinescu, I. Eliade și școala sa, Editura tineretului, 1966); secțiunea despre Gr. Alexandrescu - în „Familia”, nr.3, 1966, apoi în volumul Scriitori moderni, Editura pentru Literatură, 1966 (în continuarea unor considerații privind receptarea poetului de către E. Lovinescu, G. Călinescu și S. Iosifescu); secțiunea despre D. Bolintineanu, mult amplificată - în „Caiete critice”, 1957, apoi în Scriitori moderni. Toate se vor articula, mai mult sau mai puțin revizuite, în I. Negoițescu, Istoria literaturii române, volumul
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]