6,309 matches
-
clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-a stăpânit mai bine. Bolborosi cu fața strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe jos. Simt nevoie de puțină mișcare. La vârsta... Amuți cu ochii la doamna Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împreună la Paris Match. Dumnealui era dispus să le împrumute oricum revista, dar soții Panaitescu n-au acceptat. Au ținut cu tot dinadinsul să suporte o jumătate din prețul abonamentului. ― Sculptorul mi-a spus că a plecat azi-dimineață. ― Exact. Va regreta totdeauna, sânt sigură, că nu și-a luat rămas-bun de la domnul Panaitescu, decât superficial. Dar cine putea ști... ― Unde își petrece concediul? ― La Iași, la sora dumnealui. O femeie extrem de distinsă... În viața mea n-am văzut o caligrafie mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
băiat simpatic, spuse Cristescu sorbind din ceașcă. ― Fără îndoială. Și-i atât de tînăr! Nu toți oamenii știu să fie tineri. ― Într-adevăr... ― Mai trist e că nici măcar nu-și dau osteneala să învețe. Zâmbi nostalgic cu privirile plecate: Am regretat totdeauna că n-am avut copii. ― Cu ce se ocupa soțul dumneavoastră? ― A fost militar de carieră. După război, știți cum erau timpurile... funcționar în Ministerul de Finanțe. Își ridică obrazul proaspăt, cu priviri limpezi. Era ceea ce se numește un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toată casa... Deși cred că e inutil. ― De ce? Azimioară scruta uluit chipul maiorului. ― N-ai să găsești nimic. Sânt prea liniștiți. * Melania Lupu își frângea mâinile. Îl urmărea cu ochii plini de lacrimi pe Azimioară care începuse să cerceteze holul. ― Regret, doamnă... ― Îmi dau seama că nu aveți încredere în noi. Nu mă supăr deloc... Cristescu își mușcă buzele. Bătrâna făcea parte din categoria aceea de oameni pe care nu-i poți brusca. Chiar când greșeala e evidentă, rămâne ceva care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult de acest adevăr în timp ce o privea pe femeie recăzînd pe jilțul ei și șezînd acolo, cu fața prelungă și frumoasă strîmbată într-un rînjet satanic. Zîmbetul îi dispăruse. Spuse cu gravitate: ― Îmi pare rău, domnilor, că aveți acest sentiment. Regret orice izbucnire care ar putea sugera că hotărîrea mea împotriva căpitanului Hedrock are un caracter personal. Dar am fost profund tulburată de descoperirea faptului că e spion. Era un lucru impresionant. Suna convingător și conversațiile particulare dintre bărbați, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SCRUTAT CERCETĂTOR DE O PERECHE DE OCHI NEGRI CU PRIVIRE ASPRĂ. NEELAN AVEA FAȚA FOARTE TĂBĂCITĂ ȘI HEDROCK GHICI CĂ A FOST DE CURÎND PE PLANETE CARE NU AVEAU NICI UN FEL DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA RAZELOR DIRECTE ALE SOARELUI. Începu să regrete că nu și-a rezervat timp să cerceteze mai mult situația lui Dan Neelan și a fratelui său dispărut. Întrucît n-o făcuse, acum lucrul important era să-l ducă pe Neelan către un loc unde puteau vorbi în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la punct. Își făcu niște calcule mintale și dădu încet din cap. Deodată ochii negri ai lui Neelan căpătară un luciu metalic: ― Am observat că rareori moartea unui om produce vreo criză, spuse el cu un glas slab și trist. Regret că trebuie să spun acest lucru în privința propriului meu frate, dar acesta este adevărul. ― Și totuși, spuse Hedrock, ceva s-a întîmplat, căci lipsește și Kershaw. Nu mai așteptă un răspuns, ci se ridică în picioare și se duse pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PĂȘEA PRINTRE OGLINZILE ÎNȘIRATE PE PEREȚI. ERA O TÎNĂRĂ ÎNALTĂ ȘI BINE FĂCUTĂ. LA UN MOMENT DAT GÎNDI: "CE ÎNCORDATĂ PAR, CA O AJUTOARE DE BUCĂTĂREASĂ TRUDITĂ PÎNĂ LA EPUIZARE. ÎNCEPE SĂ-MI FIE MILĂ DE MINE ÎNSĂMI ȘI PARCĂ REGRET TOATE ACȚIUNILE ASPRE PE CARE SÎNT SILITĂ SĂ LE ÎNTREPRIND. ÎMBĂTRÎNESC". Și chiar se simțea mai bătrînă. Pentru a nu știu cîta oară, aprinse unul din teleecrane și se uită lung la oamenii care lucrau în camera de propulsie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lui. Ceea ce-l tulbura era faptul că preliminariile nu aveau să fie deloc simple. Ce idee, să trebuiască să dea piept cu oameni ca Nensen, Deely și Triner, tocmai cînd era atît de grăbit. Dar n-avea timp nici măcar să regrete că lucrurile nu stau altfel. REVENI ÎN LABORATORUL SĂU SUBTERAN ȘI ÎNCEPU SĂ CERCETEZE ÎN AMĂNUNT UN TELEECRAN FOARTE MARE CARE OCUPA UN COLȚ AL CAMEREI SALE DE TRANSPORT. APARATUL ERA ÎNȚESAT DE ȘIRURI DE PUNCTE LUMINOASE, CAM PESTE O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AVERTISMENT? OFIȚERUL SPUSE CALM ȘI SIGUR: \ L-A ÎNTREBAT PE CONSILIERUL CADRON DACĂ-ȘI MAI AMINTEȘTE LEGILE ARSENALELOR CARE INTERZIC ORICE AMESTEC, SUB ORICE PRETEXT, ÎN SEDIUL GUVERNULUI IMPERIAL SI L-A AVERTIZAT CĂ ÎNTREGUL CONSILIU AL ARSENALELOR ÎȘI VA REGRETA ACȚIUNEA DE MÎNĂ FORTE ȘI VA CĂPĂTA O LECȚIE CA SĂ ȚINĂ MINTE CĂ E VORBA DOAR DE UNA DINTRE CELE DOUĂ FAȚETE ALE CIVILIZAȚIEI ISHER. A SPUS EL ASTA? ÎNTREBĂ ÎMPĂRĂTEASA CU MULT INTERES ȘI OCHII EI ARUNCAU SCÎNTEI. SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a sprijinit în muncă, devenind pe parcurs chiar loc țiitorul operativ ,,1’’ al său. soția, doamna Maria Roman, o doamnă deosebit de frumoasă și elegantă cu care se înțelegea foarte bine, i-a dăruit două fete de la care au nepoți frumoși. Regret și acum trecerea în neființă a fostului meu șef și mă rog ca Dumnezeu să-l odihnească în pace. În activitatea mea profesională am fost sprijinit și am conlucrat eficient cu ofițeri capabili: Dibu Nicolae, Iacob Ioan, Irimia Alexandru, Ivan
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
supărat pe mine și eu i-am spus că decât să se strice, am mâncat-o. Fiind un prieten bun m-a iertat, și am rămas prieteni mulți ani și când ne aminteam râdeam cu hohot, Așa prieteni buni eram. Regret că o boală grea și nemiloasă l-a luat din mijlocul familiei și a prietenilor, la o vârstă foarte tânără, 64 de ani, eu continui să mă rog bunului Dumnezeu să îl odihnească în pace după sufletul și bunătatea lui
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
care v-ați îndeplinit sarcinile ce v-au fost încredințate în cadrul aparatului nostru. După mulți ani de muncă în cadrul Ministerului de Interne, vă considerăm în continuare un ostaș devotat instituției din care ați făcut parte alături de bucuriile și necazurile noastre’’. ,,Regretăm din inimă faptul că trecerea dumneavoastră în rezervă se datorează stării de sănătate și ne exprimăm dorința ca în scurt timp să vă însănătoșiți, să vă simțiți cât mai bine. Primiți urările noastre de sănătate și fericire pentru dumneavoastră și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
meu și cunoscând dosarul, m-a întrebat ce părere am cu privire la acel caz, eu răspunzându-i că sunt convins că el este autorul și trebuie să fie condamnat. Dosarul lui a fost clasat, iar criminalul a scăpat de pedeapsă. Eu regret și acum că nu a fost soluționat cazul. Acum la penșie mă gândesc de multe ori la prietenul meu Sandu Nechifor cu care am rezolvat foarte multe cazuri fiind o personalitate, un bun pșiholog, altruist, de o capacitate intelectuală deosebită
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Ceacanica că am fost la mormântul soțului și ea și-a exprimat părerea de rău că nu a mers cu mine. Astfel s-a stins o stea a lumii criminalistice, s-a dus în ceruri un om de mare omenie. Regret că o boală nemiloasă l-a luat din sânul familiei și dintre colegii care asemeni mie, își amintesc cu respect de el și de toată activitatea sa. O ÎNTÂMPLARE DE RÂSU - PLÂNSU... Ceea ce urmează este o poveste recentă și nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut în această luptă pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; și singura lecție pe care o învățam zilnic era aceea a urii. Dacă tata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă mângâie, îl respingeam. Eram mai încăpățînat decât el. Când mă bătea, se oprea să mă întrebe: "Mai faci?" Aștepta să zic un "nu" de circumstanță, ca să mă lase în pace. Nu era, în fond, un om rău și regreta, poate, că trebuia să mă pedepsească. Mă uitam atunci în ochii lui cu dușmănie și ziceam: Da, mai fac". Îl sileam să mă bată din nou, în timp ce eu, ca să nu izbucnesc în lacrimi, îmi înfigeam dinții până la sânge în degete
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am apucat pe loc s-o cioplesc. Ea n-a plecat. S-a așezat pe o bucată de marmură și se uita la mine cum mă luptam cu piatra. Am avut impresia că n-avea încredere în mine, că regreta avansul dat și am fost pe punctul s-o trimit la plimbare. M-am stăpânit totuși. Treceam printr-o perioadă în care nu ne prea înghesuiau clienții. Nu prea erau decese. Meșterul s-ar fi supărat fără îndoială dacă ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am râs când am aflat capetele de acuzare și pe măsură ce creștea insolența mea, creștea și zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă care ține de libertatea individuală
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai aspru numai pentru că avea urdori la ochi și eu nu suportam asta. I-am dat un an de închisoare peste ce i se cuvenea. Dacă l-aș întîlni acum, i-aș cere iertare..." Și cufundat în amintiri, Anton ofta, regretând, desigur, nu numai păcatele cu care se încărcase, ci și posibilitatea, pierdută pentru totdeauna, de a le mai săvârși; tinerețea însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fratele Augustei cu reproșuri. L-am dat afară. Nu e nimeni vinovat când îi miroase gura. Vinovat e când, știind asta, nu se ascunde și iese în lume. 30 ianuarie E foarte simplu să minți. E destul să spui: Nu regret nimic, nu mă doare nimic, nu-mi lipsește nimic, mă culc liniștit, a trecut de 11 noaptea". E foarte simplu. Hai, curaj! Pe dracu. 1 februarie Totul e să reușești să fii cât de cât nesimțit. După aceea lucrurile merg
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a făcut dor de mare. Fără să mă gândesc prea mult, am pătruns în curtea liceului. Nisipul scârțâia sub tălpi ca amintirile. Doamne, cum au trecut anii. Nu m-am putut stăpâni și am pătruns. În clădire. Rea inspirație. Am regretat imediat. Pardoseala tocită, zidurile scorojite, în loc să-mi stimuleze melancoliile ca nisipul din curte, mi-au arătat cum se pot degrada amintirile. Am făcut și greșeala de a urca la etaj. M-au ispitit scara în spirală strânsă și o mică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea! Acum trei ore era vorbăreț, amabil și plictisitor. Acum tace. Singurul lucru bun care mi se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Totul se petrecuse într-un fel de preistorie a azilului care se îngîna cu legenda. Întreaga asistență, își amintea Domnul Andrei, singurul care supraviețuise acelor vremuri, a vărsat lacrimi pe mormântul răposatului, cu toate că nimeni nu-l iubise și nu-l regreta. Însă după acest început promițător, a urmat o listă lungă de eșecuri ale Bătrânului. Unul și-ar fi tăiat venele, pentru ca să urle apoi după ajutor. În timp ce doctorii îi coseau venele, ar fi țipat ca din gură de șarpe că fusese
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca înainte. În asemenea situații o luam de mână și mă arătam tandru. Uneori mă grăbeam să plec, culmea, ca să beau o cafea proastă lângă pescarii cufundați în tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început mi se păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi dea fiori de teamă fiindcă n-o înțelegeam. Un om care vorbește știi ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]