42,106 matches
-
percheziției oarecum Îngrijorat Însă pe măsură ce se apropia de final mai relaxat deoarece cele câteva sute de dollari care-i mai avea În casă puteau fi confiscați, cu promisiunea restituirii dacă putea face dovada provenienței lor, dar care, niciodată hoții nu restituiseră la nimeni nimic, iar dacă reclamai, te Încurcau Într-o așa manieră Încât erai fericit dacă scăpai numai cu atât...! Socotind percheziția terminată În care apsolut totul fusese verificat, invadatorii leoarcă de transpirație, contrariați, Întrucât nu găsise nimic din câte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câteva minicalculatoare electronice, unele sticluțe cu apă de colonie franțuzească, precum și ceva neânsemnate bijuterii ale Atenei. Șeful invadatorilor sub privirile colegilor Însoțitori, rândui obiectele În ordinea lor valorică, pregătind hârtiilee În vederea Întocmirii procesului verbal de confiscare motivând: totul va fi restituit curând, mai bine zis, niciodată. Tony Pavone, care avea cunoștință de procedeul mârșav de jefuire a populației, i se ridică sângele În cap. Tremurând de mânie, de revoltă, făcu deandăratelea doi pași către bucătărie, Înarmânduse cu o toporișca ușor de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întâmpla dacă În compensație Tony Pavone ar pune În declarație și betonul furat de puternicul colonel de securitate...? Însfârșit, Tony Pavone chibzuind câteva momente, se reculese din prima emoție. Replică. „Vă pierdeți timpul, domnilor. Aveți grijă. S’ar putea să restituiți salariile grase, pentru incompetență profesională...! Cele câteva kilograme de făină albă de proastă calitate, după cum se poate vedea, e Împachetată În ziare. Desigur, În lipsa mea a fost adusă acasă În caz contrar Îi spuneam lucrătorului s’o doneze altcuiva. În ce privește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să se înhaite ca să mențină viabil principiul: „La noi lichelele sunt solidare și valorile sunt solitare”. Și dacă cele din urmă încearcă să fie solidare, le „infiltrăm” și le „spargem”. Fiecare cu know-how-ul din dotare. Vezi, eu acum ți-am restituit ceea ce s-ar chema o piesă de memorie de gen. Dar pentru mine e esențială fiindcă, inclusiv în acea lume eu eram nimeni și ca femeie, nu doar ca persoană. O dublă „nimeni”. Zidul Berlinului? Tu ești psiholog. Știi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-ai venit, scumpa mea! Nepoata intră în casă, și după jumătate de oră, chemat de doamna Pavel (de altfel m-aș fi dus și nechemat, deoarece n-o mai văzusem pe tânăra profesoară de câteva luni și vroiam să-i restitui cartea pe care mi-o dăduse), intrai în sufragerie. - Sărut mâna! rostii, înclinându-mă politicos, sunteți veselă, văd. - Am intrat în vacanța de vară, domnule judecător! - Fericită profesie! subliniai. Să tot fii profesor - trei luni de vacanță! - Să știți, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
parte din lecturile obligatorii la „franceză”. - N-am știut, zâmbi. Apoi, glumind o reverență, adăugă: „ Scuzați vă rog” și zâmbi în continuare. Dar atunci de ce ați mai ținut-o? - Am considerat că ar fi fost o grosolănie să v-o restitui chiar atunci, prin mătușa dumneavoastră, ați fi putut interpreta greșit. Gândeam să v-o dau înapoi, când aveam să vă mai văd, cu explicația necesară, cum fac acum - și-i înmânai cartea -, or de atunci nu v-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
firesc să fie așa, deoarece niciodată relațiile sociale nu vor putea fi cârmuite după un cod al «debitorului», pentru că nicicând nu se va putea legifera că cel care, de pildă, împrumută o sumă de bani, poate să n-o mai restituie; că poți, cu alte cuvinte, să nu-ți respecți - fără nici o consecință - obligațiile pe care ți le asumi Cât despre Codul penal, acesta, de asemeni, n-are cum să se schimbe, căci nimeni nu va putea legifera că furtul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
XVII-a de la Iași din 1988, m-am referit la cererea sovieticilor de a modifica documentele (Protocolul) pentru ca insula Maican (28 km2) de pe brațul Chilia (recunoscut și atribuit României în 1987, în urma verificării și a hărților întocmite) să le fie restituită; pe acest raport, ministrul de externe român Ioan Totu a scris următoarea rezoluție, pe care o reproduc: "Să urmărim cu foarte mare atenție aceste probleme. Să nu cedăm nici pentru un cm2 de suprafață. Să acționăm pentru a recupera tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
insultat în fața lui întreaga Granadă și pe toți andaluzii, l-a înștiințat, bâlbâindu-se de furie, că nu se mai punea problema vreunei înțelegeri, vreunei căsătorii, și în nici un caz a creșterii de viermi de mătase, că-l soma să restituie neîntârziat dinarii pe care îi dăduse avans, că măsurătorul și toți ai lui aveau curând să regrete amarnic ceea ce fusese făcut. Îngrozit, Mohamed a încercat să-l asigure de nevinovăția lui, dar a fost dat afară fără menajamente de paznici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acelora cărora le aparțin. Fierbând de curiozitate, l-am deschis. Era mai subțire decât mă așteptam. Erau fotografii ale Nicolei Walters și ale celorlalți de pe listă, fiecare cu documentația prinsă de spatele pozei, cu formulare de debit direct, înțelegeri să restituie împrumuturi, și tot așa. Cel mai trist lucru era scrisoarea care îl informa pe Charles că Bill fusese dat afară din armată din cauză că fusese găsit băut în post. Săracul Bill, cât de mult ar fi urât ca asta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care s-au făcut în sensul elaborării unor mecanisme concrete de manifestare a credinței oamenilor de rând, cum ar fi cultul icoanelor. Desființat de „iconoclaști” pe baza asemănării dintre icoane si „chipurile de lut” ale păgânilor, cultul icoanelor a fost restituit ulterior de mai marii Bisericii dar păstrat doar de cultul ortodox în urma Schismei(1054). Acest eveniment a fost rezultatul luptelor pentru putere din ierarhia Bisericii între Apus și Răsărit. Intervenția hotărâtoare a lui Otto I a determinat excomunicarea reciprocă a
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
an de după găurirea drapelului. Fusese un mic chef între cinci-șase bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
motor”<footnote Mircea Tomuș, op. cit., p. 232. footnote> al acțiunii, în funcție de care sunt siliți să-și definească atitudinile și mentalitatea principalele personaje ale piesei O scrisoare pierdută. El este cel care găsește scrisoarea care declanșează conflictul. Fostul „împărțitor la poștie” restituie scrisoarea în virtutea unui gest de automatism profesional: „Și-d-atunci, care va să zică, eu dau scrisoarea după andresă. Dacă nu găsesc andrisantul, scriu pe cu plaivaz: andrisantul necunoscut ori nu se află, ori mort care va să zică fiecare după cum devine... dar dacă găsesc andrisantul, i-o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
este dat tot de Cetățeanul turmentat, care în momentul în care acțiunea se află într-un punct mort (apăruse candidatul guvernului, Cațavencu nu mai putea fi ales, ceilalți nu dobândiseră scrisoarea și se mai așteptau cu groază la dezvăluirea ei), restituie scrisoarea „andrisantului” din instinct profesional cu valoare de „automatism gratuit”. Starea lui alcoolică contrastează cu siguranța cu care respectă mecanismul relațiilor sociale. Acest tip „revoltător de trivial”, cum îl caracterizează dramaturgul, reușește să devină un „tip abstract” și încetează a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Hipogrif, după sfatul Melissei, care i-a făgăduit să-l ia și să-l dreseze asfel încât să-i fie mai lesne de condus.Calul pe care-l luă el acum era Rabican,care aparținea lui Astolfo.El i-a restituit Melissei inelul. Dar nu apucă a se depărta bine că a întâlnit un vânător de al Alcinei, cu un șoim pe mână și urmat de un câine. Acest vânător avea un cal puternic și a venit cu îndrăzneală asupra cavalerului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sau amenințarea pe care o putea ea ascunde? Ce altceva putea fi o oglindă, dacă nu o repetare infinită de spații fără viață? - O oglindă, continuase Midori, reflectă adevărul. Conținutul inimii și al conștiinței. Chipul pe care ea ți-l restituie e mult mai profund decât crezi. Trebuie doar să Înveți să-l privești. Oglinda nu este reflectarea, ci cunoașterea. Ea nu reflectă lumina, ci iluminează. Aduce lumina interioară. Înțelepciunea. Ea te duce din reflexie În reflecție. Acest joc de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ANTILUMEA de Adrian Buzdugan Probabil că nu sar fi întâmplat nimic, dacă taicăsău nu i-ar fi adus din milă la aniversarea celor cinci ani de copilărie nefericită un robot furat... Peste numai trei zile, jucăria costisitoare a fost restituită magazinului păgubit, iar tatăl - azilului de securitate maximă din care fugise. Acesta a fost, de fapt, momentul care l-a schimbat pe micuțul Daniel; privirea sa cețoasă, melancolică, brusc devenită fixă și cercetătoare, s-a așezat nesățioasă pe lucrurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
nestarea minții și a sufletului -, un butoi cu doagă de stejar În care se găseau douăzeci și cinci de vedre de vin curat și roșu, un butoi de dud, cu zece vedre de frunte de tescovină (acestea două rog a mi se restitui În natură, ele ca și conținuturile lor - pentru respectarea neabătută a adevărului țin să se consemneze că din butoiul de stejar fuseseră luați cinci litri și jumătate, vin cu care mama a potolit setea duhului neliniștit al tatălui meu, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de aici Încolo voi fi un mort viu. Mi-ați ucis inspirația, mi-ați jugănit harul. Vă rog să chibzuiți cam cât acestea costă. De-mi vor reveni - o, fericite ceasuri - cândva, mă oblig să vă anunț și să vă restitui suma, după ce, desigur, voi fi scăzut contravaloarea perioadei fără de Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rog Creatorului să mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici celor din jurul meu! Nu mai încap multe cuvinte... Atâta doar: Îi mulțumesc domnului profesor pentru că, prin aceste pagini, prin această carte, mi-a restituit, intactă, imaginea profesorului și dirigintelui meu din clasa a VII-a: cu prestanța, căldura vocii și a prezenței, cu autoritatea profesională și acea binecuvântată liniște, acea siguranță a copilului iubit și proteguit de dascălul său... Știu bine că în semnatara
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
odioase, spre o mai ușoară și mai profundă pătrundere a textelor. Alături de întreaga Țară, pe unii din cei stigmatizați i-am văzut la unele emisiuni TV judecați public de moderatorii emisiunilor respective. Unii dintre ei (foarte puțini) au acceptat să restituie anumite sume luate necuvenit din avutul Țării, alții au zâmbit și au rămas cu bănuții noștri pe care i-au adăugat miliardelor pe care le posedau. Îmi părea rău că nu aveam puterea să-i străpung cu privirea să le
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sursă de informare documentară, m-a și rugat cu sfială spunându-mi că l-ar interesa o lucrare biografică la adresa mea, dar care să ofere exemplare fiicei mele, după ce-mi voi încheia existența, cu angajamentul de a-i fi restituite după realizarea scopului propus. Observ că d-l Oprea ține cu tot dinadinsul să mă scoată de la naftalină, din anonimat și să-mi facă un locușor în posteritate. E un altruist în privința scrisului. Am constatat chiar lucrul acesta în articolul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
an însă, adică la 15 mai 1688 (7196), Constantin Cantemir vodă hotărăște ca locul din Târgul Făinii, pe care Gligorașco îl câștigase în judecata cu Irimiia vătavul de vieri, să treacă în stăpânirea mănăstirii Sfântul Ioan din Iași, care va restitui banii cheltuiți de Gligorașco, vier domnesc. --Iaca și o noutate, părinte. --Care ar fi aceea? --Că în Târgul Făinii era o uliță care se chema Ulița Fânului. Asta o aflăm din zapisul din 6 iunie 1690 (7198) al lui Andreiu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
era protejat de ambasadorii Angliei și Germaniei, ori poate de aceea nu a izbutit însă”<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 105 footnote>. Domnia lui Duca începe în liniște. Noul domn încearcă și aproape reușește să fie plăcut tuturor. A restituit celor mai mulți proprietățile funciare confiscate pentru atitudinea lor față de acțiunea lui Eustratie Dabija, Ștefăniță Lupu, pe alți boieri i-a înălțat în ierarhia administrativă. Ion Neculce nota că în această domnie ,,le era tuturor cu bine (...) cât nu se plângea nime
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
împrumuta domnilor bani, nici mulți, nici puțini, nici măcar la ce nevoie ar veni pământul Moldovei. În mod obișnuit, domnii obligau mănăstirile după averile de care dispuneau să le împrumute câte o sumă de bani care potrivit obiceiului, nu se mai restituia. La 12 septembrie 1704, Mihail Racoviță „confirmă scutirile acordate de unii domni anteriori unor mănăstiri printre care și Cetățuia”<footnote Ibidem, vol. III, documentul 274, p. 230 footnote>. Această scutire o adeverește și Misail mitropolitul Sucevei, episcopii de Roman, de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]