6,418 matches
-
frontul literar se scindase brutal În două, „anticomuniștii” și „apoliticii”, cum erau numiți, literatura ca atare nu-și mai afla locul. Fiecare „tabără” Încerca să-și absolutizeze punctul de vedere, cu un plus de agresivitate În rândul „anticomuniștilor” care se revendicau de la „Piața Universității”. Față de vechiul conformism al „apoliticilor”, ei au inventat un altul, unul „nou”, cel care miza pe noutatea absolută a carierelor politice. Totul plecând de la faimosul punct 8 al Proclamației de la Timișoara, care cerea fostelor cadre de conducere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literare comparabile cu cele europene; nu, să fiu bine Înțeles: nu vreau să militez În aceste rânduri pentru o ierarhizare elitistă Între continente și pot să adaug imediat că acei Americani, În universități sau În atelierele de creație, care se revendică din marea cultură europeană, au un bun instinct al edificării și continuării tezaurului enorm și infinit de complex al Europei - post-renascentiste și moderne. Dar sunt și unii intelectuali americani care refuză această „dependență”, această „școală” la curentele și modelele europene
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care autoritatea parentală Îi lasă pe adolescenți să-și aleagă, precoce, anturajul sau un anumit mod de viață. Cuvântul „libertate” pentru care au luptat Europenii și Americanii a devenit un fel de totem, un cuvânt passe-partout, pe care Îl poate revendica oricine, creând un fel de anarhie subterană a societăților moderne ajunse Într-un Înalt stadiu de randament și civilizație. Nu vreau să articulez aici fraze ultime sau enorme, dar... asaltul pe care-l suportă Europa, mai ales marile ei națiuni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simple decât a avut În realitate. Ar fi existat o opțiune cvasiunanimă a românilor pentru desăvârșirea unității naționale prin dezrobirea Transilvaniei. În fapt, lucrurile au fost ceva mai complicate. Până la 1914, unirea Transilvaniei nu intra În categoria proiectelor realiste. Românii revendicau egalitatea În drepturi cu maghiarii (cu puțin timp Înainte de izbucnirea războiului, au avut loc chiar negocieri pe această temă Între Partidul Național Român din Transilvania și autoritățile ungare). Era luată În considerare și perspectiva federalizării. Aurel C. Popovici a stârnit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sau de exploziile unor bombe, detonate în stradă fără nici un fel de avertisment. A fost o mare frică și multe distrugeri, în special în magazinele din Belfast, dar încă din 1970, când eram la vârsta adolescenței, au existat oameni care revendicau centrul orașului ca loc de întâlnire pentru toată lumea, fără a ține seama de diferențe religioase. Muzica „punk” a jucat un rol foarte important în stabilirea acestui respect reciproc. A fost una dintre primele mișcări care a unit tinerii de ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar și impostorii cei mai ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor. Pentru acest motiv eu nu refuz de plano discuția asupra „revizuirii valorilor”, dar pretind calm și onestitate intelectuală de la cei care o revendică, absența oricărei suspiciuni de arivism cultural și amendarea categorică a celor care, de pe poziții excentrice creației, insultă marile nume ale literaturii române.Ă Sensul vieții! El este, la majoritatea indivizilor, o zeitate de tip indian, cu multiple fețe și brațe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eliberare a clasei muncitoare și se va realiza mult visata înfrățire între intelectuali și muncitori!...”. Să fie, oare, adevărat?! Și... ce a rămas din toate acestea? Orgoliul unor actuali mari șefi de intreprindere sau oameni de stat francezi ce se revendică de la ’68, de la spiritul soixantehuitard, de la acea mișcare a studenților care a ocupat Sorbona și străzile din jur, câteva săptămâni, trăind un fel de feerie poetico-revoluționară și așteptându-i zadarnic pe muncitorii fabricilor pariziene și pe liderii partidului comunist francez
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atât de bucuroși și mândri. Și-mi place, apropo încă o dată de acest cuvânt emblematic, carieră, să-mi „amestec” propria mea carieră, în sensul afirmat mai sus, ca o activitate, „drumul, calea” cuiva care creează valori, bunuri ce pot fi revendicate de societate, cu „cariera” generației mele, numită „șaizeci” și care, cum spuneam, a fost mai mult decât o generație biologică. Nouă apoi, sub comunism, ni s-au alăturat cel puțin două promoții literare, numite „șaptezeci” și „optzeci”. După revoluție, e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Șarpele, balaur prin dimensiuni, nu poate zbura, dar se deplasează cu viteza celui urmărit de Iorgovan și are „trei coade de aur”. Metalul prețios (în prezență hiperbolică și în descrierea solzilor) și numărul magic dezvăluie o ființă totem, ce își revendică neofitul pentru a recrea modelul sacru, antropoofidian. Balada Scorpia I(8) aduce în scenă două personaje în aparență ofidiene. Scorpia și Samodia (fiul ei capabil să se metamorfozeze în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului” să intre în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru ce Rusia nu era de acord ca Bucovina să reintre în stăpânirea României ? Dacă ne referim strict la termenii Convenției de alianță între Antanta și România, Bucovina era un teritoriu românesc aflat sub stăpânirea Austro-Ungariei, pe care România îl revendicase chiar în Convenția cu Rusia din 1914. De precizat că, opunându-se încorporării Bucovinei de către România, Rusia nu a invocat niciodată faptul că acest teritoriu nu ar fi locuit de români sau că ar fi aparținut vreodată Rusiei. Era vorba
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
iar această situație este identică celei din Basarabia cu majoritate românească. De asemenea, nimeni nu poate contesta faptul că dincolo de Nistru există o numeroasă populație românească, pe care Basarabia română - și prin urmare România de astăzi - ar putea să o revendice în virtutea acelorași drepturi pe care le are și Ucraina de a revendica rutenii din Basarabia. III. Trebuie semnalat de asemenea că, exprimându-și noile pretenții, Rada a pierdut din vedere faptul că, la Pacea de la Brest-Litowsk, Ucraina nu a pretins
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
asemenea, nimeni nu poate contesta faptul că dincolo de Nistru există o numeroasă populație românească, pe care Basarabia română - și prin urmare România de astăzi - ar putea să o revendice în virtutea acelorași drepturi pe care le are și Ucraina de a revendica rutenii din Basarabia. III. Trebuie semnalat de asemenea că, exprimându-și noile pretenții, Rada a pierdut din vedere faptul că, la Pacea de la Brest-Litowsk, Ucraina nu a pretins nici un drept nici asupra teritoriului, nici asupra populațiilor Basarabiei, considerată de ea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
aceasta a fost comunicată la 1 mai 1922, prin intermediul ministrului Afacerilor Străine al Franței, în mod oficial, delegației rusești de la acea Conferință, comunicare căreia nu i s-a dat din partea guvernului Sovietelor nici o urmare. IV.Restituirea arhivelor. Operele de artă revendicate Din toate lucrările depozitate la Moscova, până în prezent ne-au fost restituite în baza unui protocol de remitere, semnat la Comisariatul Afacerilor Străine din Moscova, în ziua de 31 mai 1935, de către directorul politic pentru chestiunile românești, Stein, și de către
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a putut constata înstrăinarea operelor de artă românești, nefind scoase la vânzare la nici una din marile licitații de artă din Europa sau America. Astfel, există încă speranța că Tezaurul nostru artistic să fie găsit la Moscova. Despre operele de artă revendicate de noi au fost întocmite următoarele tablouri: a)operele de artă din Pinacoteca statului; b)operele de artă din colecțiile Muzeului Kalinderu din București; c)obiectele de artă din Muzeul Național de Antichități din București; d)obiectele de artă din
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dispuși să mai cedăm ceva sârbilor. Când au văzut că Brătianu e tot atât de intransigent ca în trecut, n-au mai insistat. A rămas definitiv stabilit ceea ce ni se recunoscuse încă din 1915. Atunci se specificaseră numai în trăsături generale ținuturile revendicate de noi. Pentru cele ce aveau hotare geografice bine lămurite, lucrul era ușor. Rămânea însă acum să se precizeze punct cu punct hotarele convenționale. Trei linii puteau astfel da loc la discuții: linia de despărțire dintre Crișana și Ungaria, linia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în realitate o opoziție rusă în câmpia valahă și au acționat pe un front larg; rușii, argumentând că Armata Română în cea mai mare parte a pierdut toată puterea combativă și că apărarea României intră aproape exclusiv în sarcina lor, revendicau comanda supremă. Admiteau totuși că Regele să rămână comandantul șef al frontului românesc, adică să exercite conducerea nominală a diverselor armate atât ruse, cât și române care luptau pe teritoriul român, dar generalul rus Sakarov să fie desemnat drept adjunct
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și impostori contează pe capitalul de prestigiu acumulat de scriitor în anii regimului comunist. Din păcate, cum s-ar spune în termeni economici, după zece ani de tranziție, prestigiul scriitorului a fost decapitalizat. Prin inflație. Tocmai mulțimea celor care-și revendică statutul de scriitor a determinat scăderea prestigiului social al scriitorului, "decapitalizarea" lui. Cât de fertil este climatul social românesc pentru un prozator? Foarte fertil. Din păcate, trăim vremuri foarte interesante, ca să-l citez pe Camus. Înaintea lui a spus-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
descălecată" de legendarii Bogdan și Dragoș plus cățeaua Molda, cu ceva secole în urmă, acum e firesc să încercăm și noi o "reîncălecare" a originilor, nu-i așa? Și dacă tot ne-au fost strămoși niște maramureșeni, de ce nu am revendica acum ceva moșteniri, în calitate de urmași? Măcar cât spațiu ocupă horinca dintr-un prun dintre Rona de Jos și Sighet, de exemplu...! Sau cât aerul de sub un vers de Vasile Muste? Sau cât umbra de sub nucul din curtea casei lui Ghiță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-a transferat la Iași. A descoperit un oraș care pe atunci suporta din greu consecințele războiului: criză de locuințe, foamete, mizerie, frig. Buliga relatează despre conflictele din interiorul Sindicatului Atelierelor, scindat în două facțiuni: una a comuniștilor, care își revendica majoritatea, și aripa social-democrată, acuzată mereu de prima facțiune de simpatii de dreapta și predispoziție pentru colaborare cu administrația, în detrimentul lucrătorilor. Un rol important - conform ideologiei oficiale, comuniste, - revenea femeilor. Memoriile evocă „tovarășele” de viață și de luptă ale liderilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
un nou tip de mesaj: individualismul egoist, tipic Occidentului decadent, trebuia repede înlocuit cu un sistem care se baza pe tovărășie și pe făurirea binelui comun. Asemenea idealuri - cum observa Peter Molloy - au apărut, mai întâi, în rândul vârstnicilor, dar revendicau participarea entuziastă a celor tineri. Ei trebuiau să aibă conștiința comunității de clasă și idealuri comune. Astfel, tinerii erau primii chemați să urmeze linia Partidului și să fie educați în spiritul ideologiei oficiale. De altfel, încercarea regimului comunist de a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
deveneau alte puncte pe ordinea de zi. Însă, ca un laitmotiv, rămânea necesitatea reconstrucției țării, sarcină care revenea guvernului, în ciuda propagandei elementelor reacționare. Populația era chemată să sprijine instituțiile statului, în efortul de redresare economică țării, operă în care comuniștii revendicau rolul principal. Ei se erijau în singurii salvatori, total dezinteresați, preocupați de refacerea economică, dispuși până și la alianță cu capitaliștii, cu condiția ca cei din urmă să-și limiteze câștigurile. Continuarea este demnă de orice manual propagandistic: „capitaliștii” s-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
tânără profesoară la liceul omonim și am „prins” ultimii patru-cinci ani de istorie ai Nicolinei. Ani negri, grei... Cenușa imperiului. Am văzut cum, rând pe rând, s-au închis halele. Am aflat și despre proteste ale foștilor angajați care-și revendicau, tardiv, drepturile, în fața porților, pe unde, cândva, intraseră în tură. Treptat, toate însemnele cu numele fabricii au căzut sau au fost date jos. Am trăit sentimentul că o sută de ani de istorie pot să dispară, așa, pur și simplu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
d-lui Maniu, răspunzând la cel foarte călduros al lui Ionel, care, întorcându-se de la Congresul de la Paris, trecu prin Sibiu pentru a asista la ultima ședință a Sfatului Țării 252. Uitase că se retrăgea din guvern pentru a fi revendicat fruntaria neștirbită a Banatului. Apoi, o lună mai târziu, d. Goga, ministrul propagandei, începu campania electorală și constituirea partidului național, spunând înaintea d-lui Maniu că singurul partid din Vechiul Regat era cel conservator-democrat253, sub conducerea lui Take Ionescu. Din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
reluat legăturile din trecut. Pierdusem iluziile asupra încrederii ce-i inspirasem și o prietenie care nu se bazează pe o stimă reciprocă nu se cârpește. Dar să revenim la inocentul vinovat al acestor dezerțiuni. George împlini trei ani, Ionel îl revendică, voia să-l crească în prin cipiile și în familia noastră; îl speria influența lui Sebastian Moruzi, pe care acum îl bănuia de toată uneltirea nașterii ascunse a lui George. Costache îl reclamă colonelului Roznovanu; acesta veni la București și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dacă sunt conștient de aceasta. * Ca om, mă simt umilit de propria condiție. * Cerul e prea mare pentru a ne putea accepta pe toți; pământul e mai îngăduitor. * Negația este rațiunea de a fi a Nimicului. * Toate emanațiile toxice se revendică din organismele vii. * Mai ales atunci când suferim ne dăm seama că existăm. * Victoriile mă pun mai mult pe gânduri decât eșecurile. * Sunt și eu un egoist: întotdeauna vreau ca partea mea de vină să fie cea mai mare. * Generozitatea nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]