11,108 matches
-
este acela că scoate în evidență importanța primordială a mobilizării emoționale și simbolice. Grupurile nu au numai nevoi materiale pentru a intra într-o confruntare, ci este nevoie și de bunuri emoționale și simbolice. Acestea dau naștere solidarității rituale, prin intermediul ritualurilor colective. Conflictul social nu se reduce numai la disfuncții apărute între indivizi, grupuri sau clase. În contextul globalizării (inclusiv politice), schimbarea socială poate îmbrăca forme conflictuale de mare anvergură geopolitică. Într-adevăr, într-un volum care abordează schimbarea socială în
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Orientului apropiat. În aceste perioade s-au format ordinele cavalerești cum ar fi Ordinul Ioaniților (din 1118), cel al Templierilor (1118) sau al Teutonilor (1190). Acestea, dincolo de sarcinile militare și umanitare care dezvoltă atitudini specifice, au și sarcini spirituale. Astfel ritualurile ce trebuiau respectate de cei ce făceau parte din aceste ordine au fost influențate și de o parte dintre tradițiile orientului. Reprezentativ pentru acestea sunt miturile legate de Templieri care, dincolo de latura lor mitico-politice, au și anumite elemente de real
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
conține o componentă verbală și una scenică, într-un sens extins al termenului. Retrăirea ritualică a momentelor importante din an, care concertează întreaga viață spirituală importantă a omului simplu poate constitui un model de redare a unei realități. De aceea, ritualul, indiferent de originea sa este sursa de inspirație a teatrului medieval 66. Originea ritualică a teatrului îi conferă acestuia un impact crescut asupra celui care îl urmărește. Acesta nu se reduce doar la componenta cathartică specifică teatrului antic, ci el
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un context a fost „construit” În funcție de anumite orientări ideologice, după anumite repere, consemne, „indicații”, Într-un cadru instituțional autorizat, atunci el poate fi controlat. Un individ format Într-un context controlat va reacționa apoi În funcție de imaginile și reprezentările, practicile și ritualurile Învățate acolo. Deci și reacțiile sale pot fi induse, direcționate, controlate. Cum? Prin alimentarea sa cu o informație selectată și dirijată, prin situarea individului În contexte instituționale modelate de gardieni ai conștiinței. Când o persoană e „bombardată” Întreaga viață sau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
situarea individului În contexte instituționale modelate de gardieni ai conștiinței. Când o persoană e „bombardată” Întreaga viață sau o bună parte din ea cu un anumit fel de imagini, interpretări, categorii de gândire, când e Încurajată să se conformeze anumitor ritualuri instituționale, ea Își Însușește aceste modele și respinge cu Înverșunare tot ceea ce contravine sistemului „implantat”, care reprezintă normalitatea sa. Individul nu știe că nu știe și altceva. El se consideră informat, competent, capabil de discernământ, autonom, și nici nu bănuiește
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
oamenii de sat. Existența omului de la țară era, mai este pentru unii, legată de stăpânirea pământului, de statutul celui ce avea, cumpăra sau vindea pământ; de „rânduielile” legate de posesia și administrarea economică și socială a pământului, de tradiții și ritualuri, de legile nescrise ale comunității, legate de relația dintre oameni și pământ. Îmi revine mereu În minte un text al lui Vasile Pavelcu, din 1943, „timpul și spațiul În lumea rurală”, inclus Într-un volum, Perspective, publicat la cunoscutul Institut
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
obediența față de abuzurile mărunte este școala care pregătește obediența față de marile abuzuri”. Supunerea se Învață, are regimul oricărei achiziții umane, iar prin exercițiu se transformă În practică socială durabilă. Unii dintre participanți Încercau o adevărată plăcere a supunerii necondiționate, inventau ritualuri (gesturi, limbaj), acumulând imense depozite de umilință pe care le vor revărsa apoi față de viitorii subalterni, colegi sau chiar de foștii șefi. Obediența nu este Însă decât mijlocul, nu și scopul. Fiecare individ trebuia să Învețe că practica politică presupune
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
frecventarea literelor, artelor În general, galant, grațios dacă se poate, afișând o mină impecabilă. O.persoană de bună condiție este rațională și a beneficiat de o bună creștere. Chiar mutațiile sociale pe care le-a adus viața republicană nu elimină ritualurile bunelor maniere; nici chiar lupta de clasă nu anihilează uzanțele și constrângerile civilității. Cine vrea să se ridice trebuie să dovedească bună-creștere, iată o regulă pe care o știau bine Rastignac sau Julien Sorel. Descopăr apoi un capitol despre „timpul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
comunității, capacitatea de a influența a grupului de discuție, descoperirea unei resurse proprii noi: competența de a Înțelege diferitul, efectul stimei de sine, al expectanței Împlinite. A Învățat că trebuie să luptăm pentru a sparge „conspirația tăcerii” asupra efectelor alcoolismului. Ritualurile și atmosfera caldă dintr-o asociație religioasă, dedicată ajutorării celor În suferință au determinat o descoperire importantă pentru unul dintre membri: a acorda ajutor nu Înseamnă numai a Învăța responsabilitatea, ci și a descoperi o cale de a face să
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
din La țigănci, Zaharia Fărâmă din Pe strada Mântuleasa, Melania și Laetitia din Uniforme de general, Dominic Matei din Tinerețe fără de tinerețe... Autoarea vorbește de nume "căutate" (Ieronim Thanase și Manole Antim), sau schimbate, personajele "săvârșind, conștient sau nu, un ritual de camuflare" (Dayan, Maria da Maria, Zamfira-Marina). Analiza înclină mai mult spre personajele romanului Noaptea de Sânziene: Ileana (Leana din În curte la Dionis), numele "mitic", "pentru care Eliade se pare că are slăbiciune"; Ștefan Viziru care prefigurează numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
marginale se păstrează adevăruri fundamentale: superstiția - în înțelesul etimologic, super stat, "ceea ce stă deasupra", ceea ce rămâne, se păstrează 70. "Uneori etimologiile pot salva un cuvânt restaurându-i sensul inițial", sensul nobil al cuvântului superstiție fiind acela de idee sau de ritual care "rămâne deasupra" istoriei, vreme nu de o generație sau două, ci "stă deasupra timpului", ca o normă etern valabilă, ca un Principiu, ca un Simbol 71. Eliade diferențiază superstiția, cu caracter supratemporal și în care se răsfrânge intuiția primordială
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a nu mai vedea ceea ce par obiectele, ci ceea ce sunt "realmente" (în mentalitatea omului premodern): a restabili trans-semnificația hierofanică a obiectelor"65. Ideea se sprijină și pe teoria eliadescă a arhetipului celest, a modelului divin pe care îl repetă orice ritual sau gest profan; comportamentul omului arhaic demonstrează că actele umane, obiectele lumii exterioare "nu au valoare intrinsecă autonomă"66. Ele dobândesc valoare și devin reale numai prin participarea la o realitate care le transcende: "Printre atâtea pietre, o piatră devine
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
structură concretizată și în cuplul bătrână-fetiță din nuvela Podul. Toponimul se regăsește și în Podul, este strada pe care locuiește locotenentul de roșiori și se referă la "femeile tinere, domnișoare, doamne - soții, vreau să spun - văduve, divorțate..." care participă la ritual. Vama poștei este locul de trecere - vama este, prin definiție, un loc de trecere - după prima întoarcere de la țigănci. Sintagma "vămile văzduhului" sau "vămile cerești" despre care vorbesc textele patristice, hagiografice și liturgice reprezintă popasuri prin care trece sufletul mortului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
izvor etc.)" sau se obține prin tehnici tradiționale ca orientarea. În Podul, orientarea cuplului menționat se realizează prin cartea citită bătrânei (care nu poate muri până nu se întoarce acasă) sau prin hartă, iar în cazul locotenentului de roșiori, prin ritual. Onofrei, naratorul-hermeneut, dezvăluie "misterul activ al Podului, necesitatea de a transcende cunoașterea simbolic-conceptuală și accederea la esența lucrurilor prin identificarea ultimă Atman-Brahman (...) Trecerea podului se întâmplă mai ales în momentul favorabil al celei de a doua nașteri, marcat simbolic în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
accederea la esența lucrurilor prin identificarea ultimă Atman-Brahman (...) Trecerea podului se întâmplă mai ales în momentul favorabil al celei de a doua nașteri, marcat simbolic în text prin deschiderea ritualică a celei de a doua sticle"350. Este vorba de ritualul îndeplinit în casa locotenentului de roșiori, împreună cu doi studenți: Când stau la masă, atenția toată le e concentrată asupra Cinei (...) masa de seară e un ritual și nimeni n-are dreptul să-i distragă (...) Dar a doua sticlă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
text prin deschiderea ritualică a celei de a doua sticle"350. Este vorba de ritualul îndeplinit în casa locotenentului de roșiori, împreună cu doi studenți: Când stau la masă, atenția toată le e concentrată asupra Cinei (...) masa de seară e un ritual și nimeni n-are dreptul să-i distragă (...) Dar a doua sticlă trebuie să o deschidă locotenentul (...) A doua oară, adică născut a doua oară, renăscut, înviat din morți într-un cuvânt: născut în lumea spiritului"351 (cu un termen
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Interpretate 499 ca sisteme de apărare, magice la început, deoarece împiedicau năvălirea demonilor și a sufletelor morților și având funcție apotropaică, șanțurile redau un act magic de luare în posesie și de cosmicizare a spațiului. "Sulcus primigenius" face parte din ritualul întemeierii unei cetăți, iar distrugerea zidurilor și tragerea unei brazde împrejurul ruinelor echivala cu distrugerea ritualică a cetății. În nuvelă, găsirea comorii trebuie să aducă și liniștea sufletului Moșului, care se chinuie de patru ani și nu poate muri până
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe Leana"528, moment de transfigurare care îi revelează ființa. În plus, gestul de a bea din paharul tânărului (numai, acel cu referire la tânărul care are revelația identității mitice a Leanei, sunt indici grafematici de atenționare a lectorului) reface "ritualul mistic al zeului, libațiunea"529. Într-o astfel de interpretare, numele personajului feminin poate fi pus în relație cu o sărbătoare dionisiacă (în dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele lui Dionysos ca ho didoùs tòn oīnos, cel care dă vinul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și mântui pe om"593), poezia fiind o soteriologie și o tehnică politică; această schimbare trebuie să înceapă de la oamenii de rând, care petrec noaptea în grădini și restaurante. Importantă este nu numai poezia, ci și curtea lui Dionis, "adică ritualul al cărui sens s-a pierdut sau s-a păstrat vag; nu numai arta ca act mimetic și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ludic. Cât timp ne vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați!"620, un mijloc de a se opune Istoriei; cultivându-și obsesia vieții ca spectacol, în care se poate interveni prin schimbarea rolurilor, Ieronim revelează funcția ontofanică a ritualului artistic care rememorează actul cosmogonic, manifestare a jocului divin 621. Uniformele reînvie mitul generalului Calomfir, "eroul de război", "erou din Primul Război Mondial" la care se raportează toți urmașii: Îmi place de voi, că nu vă e frică de nimic
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sanie cu patru oameni pătrunde într-o pădure distrusă cu douăzeci și cinci de ani înainte"662. Microromanul continuă ideile despre spectacol (ca anamneză, tehnică a mântuirii și libertate absolută, funcție mitică, metanoia, "instrument al iluminării" etc.) care "recuperând funcția simbolică a ritualului, ar putea deveni unica modalitate de a face inteligibilă realitatea"663 și readuce personaje (Ieronim Thanase) din "ciclul criptografiei și al spectacolului". Din seria prozelor cu protagoniști amnezici începută cu La țigănci, Nouăsprezece trandafiri prezintă aventura maestrului Pandele, "cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în stil grecesc, cu reprezentări teatrale, inițieri magice, tehnici anamnezice și discuții despre manifestările Spiritului Universal"676; anamneza trebuie învățată, ca orice tehnică: Ne vom reaminti, așa cum am învățat să ne reamintim...". Exercițiile de anamneză și de inițiere (la acest ritual participă și secretarul Maestrului, Eusebiu Damian, fiind transpus in illo tempore al evenimentelor de pe scenă; tablourile ilustrează "confruntarea dintre valorizarea artistică și filosofică, pe de o parte", a unor evenimente exemplare și "interpretarea lor istoriografică, pe de altă parte"677
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994, p. 119, considera numele un mit condensat: "Numele unui personaj mitologic, din punct de vedere etimologic, ascunde în sine un mit condensat, iar părțile din nume pot fi regăsite în fragmente ale ritualului". 60 Andrei Pleșu, op. cit., p. 70. 61 Ibidem, pp. 65, 73. 62 Walter Benjamin, Œuvres I, Mythe et violence. "La théorie du nom propre est celle de la limite du langage fini par rapport au langage infini. [...] À chaque homme [son
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care i se potrivește întâi de toate. De acolo el vorbește credincioșilor și adresându-se lor cu limbajul elaborat și însușit în meditație, el va apare ca fiind acasă în templul Domnului; și sacrele cuvinte ale Misalului, ale Breviarului, ale Ritualului, trebuie să răsune în adâncurile misterioase ale sufletului său, mai înainte ca ele să răsune sub bolțile sanctuarului” (GIOVANNI XXIII, Primo discorso sinodale [25.1960], în Discorsi Messaggi Colloqui, II, [28 ottobre 1958 - 28 ottobre 1960], Città del Vaticano 1960
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a unui roman, consecvența păstrării unuijurnal în mijloace regeneratoare, tonifiante, pentru salvarea de stagnare, de „vagotonie”. După modelul unei vechi și îndepărtate dispute, diferența dintre cei doi ar putea fi asemănată cu decalajul dintre opțiunea pentru interiorizarea morfologiei materiale a ritualului soteriologic și cea pentru ritualismul pur, devenit plin sau - mai ales - vidat de sens. Pentru că, paralizat de contradicția (reală?) dintre elanul spiritual și „probitatea științitifică” („...această opoziție între elanul spiritual și «probitatea științifică» de care cu toții suferim- pentru mine, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]