5,053 matches
-
lor nu mi se pare îndreptățit. Nu-și dau seama în ce loc trăiesc. Un termen de comparație nu îți confirmă neapărat predispozițiile bovarice. Uneori, îți și fortifică moralul. Curg și alte întrebări, în trombă. Faptul că pot răspunde în rusă, înțeleg, îmi dă un avantaj față de colegii mei. Un leton mă întreabă dacă sunt de părere că Muzeul Ocupației ar trebui dărâmat, așa cum vor unii la ei. „În nici un caz, ați face o mare greșeală. Pentru că ați lichida avertismentul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne vizitează Dmitry Golinko-Wolfson, un tânăr rus, ochelarist, poet și critic literar, care face parte din stafful de la Sankt-Petersburg. Vorbește engleză și germană (e un familiar al Centrului Goethe din oraș), iar cu noi, basarabenii, are plăcerea să vorbească în rusă. Ce aflu de la el nu e deloc îmbucurător. Comitetul de la Sankt-Petersburg e în relații destul de proaste cu guvernatorul Iakovlev, și acesta a „tăiat” din finanțarea programului legat de Trenul Literaturii, retrăgându-și numele de pe lista organizatorilor și a sponsorilor. Drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu vrem să cumpărăm nimic. Ne moralizează, ne insultă și chiar ne amenință: „Vi-i jele să cheltuiți niște dolari!? Vedeți cum arată orașul ăsta, că e vizitat de niște zgârciți ca voi!?”. Nu mai rezist și îi spun în rusă: Otstani! („Lasă-ne!“). Rămâne cu gura căscată. „Păi, de ce nu vorbiți rusește?”, ne strigă din urmă... Sankt-Petersburgul e unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. Ocupă locul opt într-un clasament condus de Tokyo, iar Moscova, unde vom ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de culoare neagră. E o adevărată resurecție, cel puțin vizual, la suprafață, a credinței în Rusia. Cât de profundă și autentică este această „schimbare la față” se va vedea în timp. Deocamdată, cum discutam și cu Dmitri Golinko-Wolfson, Biserica Ortodoxă Rusă are o mare problemă de conștiință și de imagine: cadavrul lui Lenin, expus păgânește în Piața Roșie din Moscova... Am avea de așteptat mai mult de o oră. Îi ofer unei femei, pe post de controloare la intrare, zece ruble
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
camere și boicotează întâlnirile din cadrul programului. Am fost rugat de vreo două ori de niște domnișoare din stafful local să substitui pe unul sau pe altul dintre colegii „indisponibili” la o lectură sau la o dezbatere. „Mai ales că vorbiți rusa”, suna argumentul lor hotărâtor. Nu m-au convins... După-amiază, plecăm, întregul colectiv, cum se spune pe-aici, într-o excursie la Smolnîi, „leagănul revoluției” - azi sediul municipalității și al administrației guvernatorului. În sala în care Lenin a proclamat victoria „revoluției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oarecare Patrasco, care n-a avut măcar inspirația să mă contacteze, să-l ajut să găsească niște echivalențe mai potrivite, să-i explic anumite nuanțe. Poate că e și vina mea, deoarece nu m-a interesat, recunosc, aproape deloc „varianta rusă”... Fac cunoștință cu mai mulți scriitori: Mihail Berg, romancier cu destin de disident, publicat înainte de perestroika doar în Occident, colaborator la Radio Svoboda, membru în comitetul director al PEN Clubului din Rusia; Nadejda Grigorieva, poetă postmodernistă, care se refugiază în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aflu cu această ocazie, și de intelectualii Petersburgului, pe lângă, desigur, nelipsita vodcă). Un fum înecăcios de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă abia de lasă să răzbată, ca într-un vis, vocile unor poeți locali care recită niște versuri într-o rusă greu de înțeles. Găsesc câțiva colegi de echipă, hotărâți, ca și mine, să guste „deliciile” boemei locale, între cele câteva opțiuni ce ni s-au pus la dispoziție: o întâlnire cu membrii PEN Clubului local, o reuniune la Centrul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale birourilor și ale magazinelor de lux din capitala rusă pe fundalul... restului copleșitor, scufundat în primitivism, pauperitate, supușenie oarbă și imperialism revanșard. VASILE GÂRNEȚ: Mă întâlnesc cu elvețianca Corinne Desarzens și cu portughezul Paulo Teixeira. Corinne mă salută în rusă, pare mai optimistă decât la Sankt-Petersburg. Are și de ce. Camera de hotel e mai drăguță și, în general, atitudinea gazdelor de la Moscova e alta. Acum este ghida lui Paulo, care are o privire ușor derutată, pare depășit de importanța momentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mi se pare total nepotrivită această combinație, care seamănă mult cu figurile de pe ansamblurile dedicate gloriosului ostaș sovietic... E închis și nu putem vedea interiorul catedralei. Andrei Bodiu apreciază dimensiunile construcției: „E mare, frate, proporții rusești!”. Vorbim despre Biserica Ortodoxă Rusă. Îi spun lui Andrei ceea ce am citit în presă, și anume că patriarhul Alexii ar avea legături cu KGB-ul. „Păi, la acest capitol, că tot suntem majoritar ortodocși, semănăm cu rușii” - remarcă Andrei. Mă declanșez: de ce Biserica Ortodoxă, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu titlul „Biblioteca fără limite”. O întâlnire cu propriile limite și cu cele impuse de alții ne era, în schimb, rezervată nouă, basarabenilor, și altor foști „frați sovietici”. Dincolo, așadar, de un anumit pospai al „occidentalizării”, mai vizibil în capitala rusă decât în alte orașe din CSI, întâlnirea cu cititorii de la Biblioteca Municipală Nekrasov m-a făcut să înțeleg cât de înrădăcinate sunt obiceiurile fostului regim și, în general, mentalitatea de sclav, în pofida schimbării vremurilor, în Rusia. O întâlnire dirijată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
evoluăm”. Colegii belaruși, Andrej Federanka și Leonid Dranko-Majsjuk, au de înfruntat întrebările insinuante ale unor femei din asistență, care păreau că aplică un scenariu regizat în prealabil, de pildă: „De ce vă cramponați atâta de limba belarusă, de ce nu treceți la rusă?”. Acest „atac frontal” îl obligă pe Leonid - băiat educat și politicos - la mai multe explicații și justificări, care îi îmbujorează obrajii, îl fac să transpire ca în fața unui complet de jurați. Mă simt penibil. Însoțitorii mei de la Minsk veneau dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
veneau dintr-o republică recăzută sub influența Rusiei și trebuiau, iată, chiar și ei, niște scriitori, niște „spirite libere”, să-și confirme loialitatea față de „marele frate slav”, negociindu-și mica „deviere” identitară. Eu am avut mai mult noroc, poate și rusa mea, mai puțin „naturală”, vorbită cu accent și forțată pe largi porțiuni, să-mi fi asigurat un tratament mai indulgent din partea asistenței. Experiența pe care am trăit-o acolo - colegii belaruși, pe de o parte, și eu, de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am zărit de la sosire. Ucrainenii. Uite-l și pe „moscovitul” Chingiz Abdullayev, și-a schimbat din nou costumul. Chingiz ne impresionează, dar ne și intimidează, cu garderoba sa extrem de scumpă. Sunt prezenți la recepție și câțiva „monștri sacri” ai literaturii ruse contemporane: Evgheni Evtușenko, Bella Ahmadulina, Fazil Iskander. Acesta din urmă ține cuvântarea de răspuns la discursul ambasadorului francez. Îl ascult cu atenție. Vorbește lent, de parcă și-ar găsi cu greu cuvintele, dar are și destule formulări memorabile, irigate de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
belorusă, colega noastră din Trenul Literaturii, introduce niște note polemice, vorbind despre necesitatea libertății de expresie și a reformelor democratice și în Belarus. Traducerea în engleză se face cu multe omisiuni, ceea ce stârnește nemulțumirea noastră, a celor care cunoaștem limba rusă. Mai ales se revoltă ucrainenii. Alberto Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită, Alberto e de data aceasta foarte agitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu un interior tradițional: mobilier frust, scoarțe pe pereți, stative de țesut, unelte de tâmplărie. Semnele prezenței unui spirit al literaturii, exprimate în cărți, fotografii sau scule de scris, sunt destul de vagi. Examinez împreună cu Nae Prelipceanu încăperile, traducându-i din rusă explicațiile ghidului. Un orgoliu de cultură mică, provincială, izolată de fluxul contemporaneității, emană din scenografia cu care suntem înconjurați. Această suavă iluzie folcloric-arhaizantă - atrăgătoare în special pentru străinii, tot mai puțini, care vizitează zona - se destramă de îndată ce părăsești micul spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a organizat un referendum prin care limba rusă a fost declarată limbă oficială, în dauna celei belaruse, adoptată imediat după proclamarea independenței, pentru prima dată în ultimii 100 de ani. De atunci încoace, în școli se predă mai mult în rusă. Există un singur liceu, în belarusă și o singură grădiniță națională, la Minsk. Lukașenko a spus-o clar: „În belarusă vorbesc doar netoții, doar cei ce nu mai au altceva de făcut”. Uite așa „garant”! Pe valul deznaționalizării profită editurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
belarusă și o singură grădiniță națională, la Minsk. Lukașenko a spus-o clar: „În belarusă vorbesc doar netoții, doar cei ce nu mai au altceva de făcut”. Uite așa „garant”! Pe valul deznaționalizării profită editurile private care tipăresc cărți în rusă, pentru că se vând mai bine. Exact ca în Moldova. Există totuși o editură, Knigosbor, care scoate cărți în belarusă și reușește să se mențină încă pe linia de plutire. În Uniunea Scriitorilor din Belarus, 5 la sută dintre membri sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este georgian din Uniunea Sovietică, îi pretindeau o rostire perfectă, cu accent de Moscova sau de Sankt-Petersburg. Cicăleala lor l-a enervat foarte mult, încât le-a amintit, răzbunându-se, că Șevarnadze, conaționalul său, nu vorbește mai „curat” decât el rusa și a fost, totuși, Ministru de Externe al URRS. Nu, despre Stalin n-a mai amintit. Lascha e și cel mai grăbit dintre noi, vrea să ajungă în această noapte la niște prieteni, așa că ne abandonează, după ce „acoperim”, de la hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
etc... - Să revenim la scrisul dumneavoastră. Cât timp vă ia redactarea paginilor pe care le compuneți într-o zi? Faceți multe schimbări în textul scris prima dată? - Mai întâi o remarcă. Eu scriu în două limbi, în azeră și în rusă. Am ales rusa, pentru că îmi oferă șansa să mă adresez unui public mai numeros. N-aș fi putut să trăiesc din scris dacă aș fi continuat să scriu doar în limba mea maternă. Popularitatea mea ca scriitor, atât cât există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la scrisul dumneavoastră. Cât timp vă ia redactarea paginilor pe care le compuneți într-o zi? Faceți multe schimbări în textul scris prima dată? - Mai întâi o remarcă. Eu scriu în două limbi, în azeră și în rusă. Am ales rusa, pentru că îmi oferă șansa să mă adresez unui public mai numeros. N-aș fi putut să trăiesc din scris dacă aș fi continuat să scriu doar în limba mea maternă. Popularitatea mea ca scriitor, atât cât există, se datorează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
putut să trăiesc din scris dacă aș fi continuat să scriu doar în limba mea maternă. Popularitatea mea ca scriitor, atât cât există, se datorează în mare parte limbii ruse și traducerilor care s-au făcut în alte limbi prin intermediul rusei... Dar să răspund la întrebarea dumneavoastră. Evident că revin de mai multe ori asupra celor scrise. Arunc capitole întregi, adaug altele, rescriu unele pagini. Pe de altă parte, trebuie să spun că însuși genul pe care îl practic mă obligă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mare admirație pentru artele apropiate, cum sunt muzica și cinemaul (aici nu e nevoie de nici o explicație). - Pe parcursul călătoriei, am văzut că erai destul de familiarizată cu realitățile din Estul postcomunist. Această lipsă de surprindere se datorează faptului că știi... limba rusă? Cum ai ajuns să o înveți? Ce șanse acorzi fostelor țări comuniste pe care le-am vizitat în raport cu ideea de Europa unită? - Am învățat limba rusă cu totul hazardat, fiind atrasă de o limbă indescifrabilă la prima atingere, care putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Est se refugiau în Occident numeroși oameni talentați din domeniul artelor, al științei și al sportului. Nu aveam nici un fel de dubii asupra bogăției culturale a acestor țări. Mă gândeam la un moment dat să aleg să studiez limba rusă la liceu, dar apoi mi-am dat seama că e absurd, pentru că nu vedeam la ce mi-ar fi folosit rusa. Când zidul a căzut și Uniunea Sovietică s-a prăbușit și ea, interesul meu pentru țările Europei de Est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de dubii asupra bogăției culturale a acestor țări. Mă gândeam la un moment dat să aleg să studiez limba rusă la liceu, dar apoi mi-am dat seama că e absurd, pentru că nu vedeam la ce mi-ar fi folosit rusa. Când zidul a căzut și Uniunea Sovietică s-a prăbușit și ea, interesul meu pentru țările Europei de Est a crescut. În primăvara lui 1992 am venit la Praga, am închiriat o cameră și am stat mai mult de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stabilit o relație specială de parteneriat. Ele au colaborat cu succes la aplicarea Tratatului de pace în Bosnia-Herțegovina. La 27 mai 1997, cele două părți au semnat Actul Fondator privind Relațiile Mutuale, Cooperarea și Securitatea între N.A.T.O. și Federația Rusă iar la 22 mai 1997, la Sintra în Portugalia, Secretarul general al N.A.T.O. Javier Solana și ministrul de externe al Ucrainei, Ghennadi Udovenko, au parafat Carta pentru un parteneriat distinct între N.A.T.O. și Ucraina. În iulie 1997, la
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]