4,832 matches
-
său standard. Este limba oficială în Muntenegru. La recensământul populației din 2011, din totalul de 620.029 de locuitori s-au declarat de naționalitate muntenegreană 278.865 de persoane, adică 44,98% din populație, 178.110 (28,73%) declarându-se sârbi. În ceea ce privește limba, 265.895 au declarat că limba lor maternă este sârbă, si 229.251 că aceasta este muntenegreană. Prin urmare, 42,88% din locuitorii Muntenegrului considerau că vorbesc sârbește, iar 36,97% că vorbesc muntenegreană. Mai există date despre
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
consideră că muntenegrenii vorbesc limba sârbă și aduc ca argument principal faptul că nu există diferențe semnificative între limba vorbită în Muntenegru și cea vorbită în Șerbia. Alt argument este că în general muntenegrenii s-au considerat în decursul istoriei sârbi, desi Muntenegrul a fost multă vreme independent de Șerbia. Într-adevăr, Muntenegrul a reușit să-și asigure autonomia în cadrul Imperiului Otoman, ba chiar a devenit practic independent la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timp ce Șerbia era ocupată efectiv. Independența celor
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
independent la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timp ce Șerbia era ocupată efectiv. Independența celor două țări a fost recunoscută de Congresul de Pace de la Berlin în 1878, iar Muntenegrul a rămas independent până în 1918, când a devenit parte a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitoarea Iugoslavie. Că în general muntenegrenii se considerau sârbi reiese și din legea muntenegreană a învățământului din 1911, conform căreia era obligatoriu învățământul primar în școli sârbești de stat sau private, și printre materiile principale era istoria
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Independența celor două țări a fost recunoscută de Congresul de Pace de la Berlin în 1878, iar Muntenegrul a rămas independent până în 1918, când a devenit parte a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitoarea Iugoslavie. Că în general muntenegrenii se considerau sârbi reiese și din legea muntenegreană a învățământului din 1911, conform căreia era obligatoriu învățământul primar în școli sârbești de stat sau private, și printre materiile principale era istoria sârbilor și limba sârbă. În general, lingviștii din afara spațiului ex-iugoslav, neimplicați emoțional
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Croaților și Slovenilor, viitoarea Iugoslavie. Că în general muntenegrenii se considerau sârbi reiese și din legea muntenegreană a învățământului din 1911, conform căreia era obligatoriu învățământul primar în școli sârbești de stat sau private, și printre materiile principale era istoria sârbilor și limba sârbă. În general, lingviștii din afara spațiului ex-iugoslav, neimplicați emoțional în problema, fac o distincție netă între punctul de vedere sociolingvistic și cel lingvistic propriu-zis. De exemplu Paul-Louis Thomas, profesor la Universitatea Paris-Sorbona (Paris IV), unde are oficial specialitățile
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
în continuare pe demnitarul rus că lista nouă încă nu fusese definitivată, deoarece intervenise schimbări în ce privește numărul de locuitori din fiece sat, unii dintre ei mutîndu-se dintr-un loc în altul. Îl mai atenționa că în extras nu sunt trecuți sîrbii și bulgarii veniți de peste Dunăre, care, stabiliți în Basarabia, se subordonau consilierului de stat activ Koronelli. În lista alcătuită cu trei ani în urmă și prezentată fostului președinte al Divanurilor, senatorului S.Kușnikov, explica marele vistiernic, au fost enumerate ținuturile
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
Principatul Moldovei și regiunea Basarabia, numărul orașelor, tîrgușoarelor și satelor, numărul locuitorilor din fiecare ținut, și anume : al birnicilor, mazililor, ruptașilor, ruptașilor de vistierie, evreilor, negustorilor, hrisovuliților, țiganilor și al diferitor slujitori, cu excepția boierilor, străinilor și clerului, precum și cu excepția bulgarilor, sîrbilor și a altor coloniști aflați sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste din ținutul Codru, așadar, satul fiind menționat documentar pentru prima oară în 1808. Anatol Eremia
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
din 1772-73 este indicat satul Tatarăuca aflat la 4 ceasuri de la Târgul Sorocii care avea 38 de case, dintre care una era nelocuită, iar în celelalte locuiau 2 fețe bisericești, 25 moldoveni, 6 țigani domnești, 1 persoană înscrisă în compartimentul sârbi și evrei, o femeie văduvă și în compartimentul mazili și ruptași sunt indicați Alexei, Nicolai, Ionița Macovei. La recensământul din 1817 e menționat că Tătătăuca reprezintă o moșie răzeșească și în sat sunt 44 gospodării bărbătești și 2 femeiești și
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
sud fiind cei mai importanți în afacerile imperiului. Spre deosebire de greci, printre slavi s-a manifestat dorința de convertire la islam, (pentru a se bucura de toate drepturile cetățeniei otomane), fenomen foarte puternic prezent printre locuitorii Bosniei Otomane. În același timp, sârbii au preferat să nu se convertească, dar au încercat să capete poziții militare de prim rang. Cu timpul, prezența slavilor în administrație a devenit extrem de periculoasă pentru statul otoman, de vreme ce acești supuși au tins să-și ofere sprijinul armatelor Habsburgilor
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
partea de sud cu Ciucea, județul Cluj, și Borod, județul Bihor. Clima este una tipic continental-temperată, cu temperaturi mai joase pe timp de iarnă și veri mai răcoroase decât în restul județului. Satele care compun comuna sunt: Fizeș, Mal, Sâg, Sârbi și Tusa. După cum se poate observa pe harta cu așezarea satelor în comună, satul Sâg este așezat în partea de nord-vest a comunei, pe drumul care care intră dinspre Valcăul de Jos, în centrul satului, urmând să se intersecteze cu
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
neafectat de vreun factor poluant. Există o bogată faună cinegetică compusă din mistreți, cerbi carpatini, iepuri, lupi, fazani, vulpi. Turismul organizat, nefiind încă dezvoltat, se află mai mult la stadiul de proiecte. Atracțiile zonei sunt bisericile vechi de lemn din Sârbi și Tusa, Izvoarele Barcăului, Păstrăvăria din Tusa, Pălinca de Prune specifică zonei. Din punct de vedere turistic, peisajele desprinse de pe culmea Plopișului, casele răspândite pe culmi și gospodăriile izolate în bazinul superior al Barcăului, relieful carstic de la Izvoarele Barcăului(unde
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
sunt membrii unei minorități etnice, care numără, în conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, 22.518 de persoane, adică 0,1% din populația țării. Recensământul din 1992 înregistra 29.408 de sârbi. Sârbii locuiesc în principal în regiunile din sud-vestul României, unde constituie majoritatea absolută în două localități: Pojejena, județul Caraș-Severin, (52.09%) Svinița, județul Mehedinți, (87.27%) , și majoritatea relativă într-o a treia, Socol, județul Caraș-Severin, (49.54%) . Regiunea în
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
sunt membrii unei minorități etnice, care numără, în conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, 22.518 de persoane, adică 0,1% din populația țării. Recensământul din 1992 înregistra 29.408 de sârbi. Sârbii locuiesc în principal în regiunile din sud-vestul României, unde constituie majoritatea absolută în două localități: Pojejena, județul Caraș-Severin, (52.09%) Svinița, județul Mehedinți, (87.27%) , și majoritatea relativă într-o a treia, Socol, județul Caraș-Severin, (49.54%) . Regiunea în care
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Svinița, județul Mehedinți, (87.27%) , și majoritatea relativă într-o a treia, Socol, județul Caraș-Severin, (49.54%) . Regiunea în care se află cele trei localități este cunoscută cu numele de "Clisura Dunării" (în limba sârbă: "Банатска Клисура" ("Banațka Klisura"). Cei mai mulți sârbi din România sunt creștini ortodocși ținând de Eparhia ortodoxă sârbă a Timișoarei, în timp ce sârbii din Svinița sunt adepți ai ritului ortodox vechi. Populația sârbească din România a fost mai numeroasă în trecut. Deși cei mai mulți sârbi locuiau în regiunea Banatului, mai
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Caraș-Severin, (49.54%) . Regiunea în care se află cele trei localități este cunoscută cu numele de "Clisura Dunării" (în limba sârbă: "Банатска Клисура" ("Banațka Klisura"). Cei mai mulți sârbi din România sunt creștini ortodocși ținând de Eparhia ortodoxă sârbă a Timișoarei, în timp ce sârbii din Svinița sunt adepți ai ritului ortodox vechi. Populația sârbească din România a fost mai numeroasă în trecut. Deși cei mai mulți sârbi locuiau în regiunea Banatului, mai existau comunități sârbești și în regiunea județului Arad, cunoscută în limba sârbă ca "Pomorišje
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Банатска Клисура" ("Banațka Klisura"). Cei mai mulți sârbi din România sunt creștini ortodocși ținând de Eparhia ortodoxă sârbă a Timișoarei, în timp ce sârbii din Svinița sunt adepți ai ritului ortodox vechi. Populația sârbească din România a fost mai numeroasă în trecut. Deși cei mai mulți sârbi locuiau în regiunea Banatului, mai existau comunități sârbești și în regiunea județului Arad, cunoscută în limba sârbă ca "Pomorišje", dar și în alte localități ale Principatului Transilvaniei, bărbații servind ca soldați ai principilor Transilvaniei. La începutul secolului al XVIII-lea
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
regiunea județului Arad, cunoscută în limba sârbă ca "Pomorišje", dar și în alte localități ale Principatului Transilvaniei, bărbații servind ca soldați ai principilor Transilvaniei. La începutul secolului al XVIII-lea, orașul Timișoara avea 600-700 de locuitori, din care 446 erau sârbi, 144 evrei și 35 armeni. În 1720, populația orașului Arad cuprindea 177 familii românești, 162 sârbești și 35 maghiare. După ce secțiunea frontierei militare Tisa - Mureș a fost desființată, foarte mulți sârbi din Pomorišje au părăsit regiunea și au emigrat în
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Timișoara avea 600-700 de locuitori, din care 446 erau sârbi, 144 evrei și 35 armeni. În 1720, populația orașului Arad cuprindea 177 familii românești, 162 sârbești și 35 maghiare. După ce secțiunea frontierei militare Tisa - Mureș a fost desființată, foarte mulți sârbi din Pomorišje au părăsit regiunea și au emigrat în Imperiul Rus (în principal în Nova Serbia și Slavo-Serbia) în 1752. După semnarea Tratatului de la Versailles (1919), care a definitivat granița dintre Regatul României și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cam
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
fost desființată, foarte mulți sârbi din Pomorišje au părăsit regiunea și au emigrat în Imperiul Rus (în principal în Nova Serbia și Slavo-Serbia) în 1752. După semnarea Tratatului de la Versailles (1919), care a definitivat granița dintre Regatul României și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cam 65.000 de sârbi au rămas de partea românească a frontierei. La începtul deceniului al șaselea al secolului trecut, regimul comunist din România, luând partea sovieticilor în criza Informbiroului, a intrat în conflict cu Republica Socialistă
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
părăsit regiunea și au emigrat în Imperiul Rus (în principal în Nova Serbia și Slavo-Serbia) în 1752. După semnarea Tratatului de la Versailles (1919), care a definitivat granița dintre Regatul României și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cam 65.000 de sârbi au rămas de partea românească a frontierei. La începtul deceniului al șaselea al secolului trecut, regimul comunist din România, luând partea sovieticilor în criza Informbiroului, a intrat în conflict cu Republica Socialistă Federală Iugoslavia și a trecut la deportarea a
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
rămas de partea românească a frontierei. La începtul deceniului al șaselea al secolului trecut, regimul comunist din România, luând partea sovieticilor în criza Informbiroului, a intrat în conflict cu Republica Socialistă Federală Iugoslavia și a trecut la deportarea a numeroși sârbi din Banat în Bărăgan. ("Vedeți și: Deportările din Bărăgan"). Deportaților li s-a permis reîntoarcerea la casele lor după anul 1956. Stăpânirea otomană la sud de Dunăre a făcut ca numeroase comunități ale slavilor sudici să caute refugiu în Valahia
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
muntene ca "sârbe", un termen aplicat tuturor slavilor sudici, indiferent de naționalitatea lor sau de țara de origine. Această situație s-a schimbat doar în secolul al XIX-lea, în 1830 fiind evidențiat într-o statistică oficială care numără "câți sârbi locuiesc aici în orașul Ploiești, toți dintre ei fiind bulgari" (Giurescu, p.269). Se presupune că sârbii au sonstituit marea majoritate a trupelor de mercenari cunoscute ca "seimeni", dat fiind faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
origine. Această situație s-a schimbat doar în secolul al XIX-lea, în 1830 fiind evidențiat într-o statistică oficială care numără "câți sârbi locuiesc aici în orașul Ploiești, toți dintre ei fiind bulgari" (Giurescu, p.269). Se presupune că sârbii au sonstituit marea majoritate a trupelor de mercenari cunoscute ca "seimeni", dat fiind faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind formate din ""seimeni" sârbi" în timpul unei revolte a lor din 1655, iar din timpul domniei lui Matei
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind formate din ""seimeni" sârbi" în timpul unei revolte a lor din 1655, iar din timpul domniei lui Matei Basarab există mărturii ale sosirii în țară a unui mare grup de refugiați sârbi. Listă a mânăstirilor sârbești din România: Carașovenii reprezintă o populație vorbitoare a dialectul torlakian al limbii sârbe, locuitori ai județului Caraș-Severin, unde constituie majoritatea populație din localitățile Carașova (84,60%) și Lupac (93,38%). Originile carașovenilor sunt considerate a fi
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
sunt considerate a fi cursul superior al râului Timoc din estul Serbiei, de unde au emigrat în Banat în secolul al XIV-lea. Dat fiind faptul că ei sunt de religie catolică, ei nu se consideră în ultima vreme ca fiind sârbi, cei mai mulți carașoveni declarându-se de etnie croată în ultimele recensăminte. Etnografie
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]