6,936 matches
-
erau captivați de Înregistrările pe care le derulau rapid. Imaginile luate de prima cameră arătau un plan amplu al sitului, unde se vedeau foarte deslușit siluetele celor doi jandarmi de pază. Cealaltă avea În prim-plan menhirul pe care era săpat semnul meduzei. În partea de jos a fiecărui ecran, defilau În viteză cifrele care indicau ora captării imaginilor. Glasul lui Lucas Îi trăda exaltarea. - Gwenaëlle a șters-o de acasă după ora 20, manevra s-a petrecut probabil Între acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Glasul Mariei se frînse exact În clipa În care haloul lanternei ei rămase nemișcat. - Nu se poate, s-ar zice că... - Ce e? Lucas veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe deasupra este singura familie cu copii naufragiatori care nu a avut victime. - Vezi, continui tot așa, deviezi imediat spre altceva. Marie se posomorî și, deși era cam zdruncinată, schimbă iarăși vorba. - PÎnă atunci, cum explici că blazonul familiei Kersaint este săpat În celula lui Ryan? - Mama ta e În serviciul lor de aproape cincizeci de ani. Dacă au secrete de familie, ea este cea mai În măsură să ne vorbească despre acest lucru, nu crezi? Fersen era destul de mulțumit de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu Patrick Ryan? Bătrînul păru sincer stupefiat. Îl puse să repete Întrebarea căreia nu-i vedea nici un rost, Ryan venise să ia cina de două ori la castel, invitat de Armelle, curioasă să-l cunoască pe scriitor... - Totuși, el a săpat În zidul celulei de Închisoare blazonul familiei Kersaint, cu mulți ani În urmă, interveni Marie, fără să-l slăbească din ochi pe castelan. - Ești sigură? Nu pricep, e foarte ciudat... - Yvonne Le Bihan afirmă că ați avut o parte activă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Îl puse În fața lui. - E de la SRPJ! Au rezultatele cercetării asupra accidentului de la Dublin, În care a pierit Erwan de Kersaint. - Și? - Ghici a cui era mașina? A lui Patrick Ryan! - Asta confirmă blazonul pe care l-am găsit săpat În zidul celulei: Erwan și Ryan se cunoșteau perfect! - În schimb, informațiile pe care ni le dau asupra lui Ryan sînt firave: toată familia lui a pierit În incendiul fermei lor din Irlanda, cînd el avea doar trei ani. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dolmen era Ryan. Se strecură sub mastodontul de piatră cînd o voce o făcu să tresară. - Ce faci aici? Surprinsă, se Întoarse spre Lucas, care stătea aplecat deasupra ei. - Știai că eram aici? După cele două cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă. Marie Își aprinse lanterna și protestă cînd Lucas, luîndu-i-o rapid Înainte, coborî primul. Sala rotundă era goală. - Nu l-am părăsit din ochi nici măcar o secundă, neapărat aici a dispărut! se apără Marie. Lucas nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas. - Am cerut celor de la PS simularea unei ipoteze pe care le-am prezentat-o. Chiar Înainte de plecare, am primit rezultatul. E o tehnică sofisticată, dar principiul e simplu. - Ryan congela sîngele victimelor lui? - În tipare avînd formele simbolurilor adînc săpate pe menhiri. Probabil că-l Însărcinase pe Morineau să ia amprente cu mult timp Înainte. Bucățile Înghețate, acoperite cu pulbere de granit, aderau la crestăturile simbolurilor, apoi se topeau Încet odată cu primele raze de soare. Îi Întinse din nou Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amestec din amândouă. — Julian Huxley abordează și el chestiunile religioase În Ce Îndrăznesc să gândesc, le consacră, În Întregime, partea a doua a cărții, replică Michel cu o silă crescândă. E perfect conștient că progresul științei și al materialismului a săpat bazele tuturor religiilor tradiționale; e de asemeni conștient că nici o societate nu poate dăinui fără religie. În mai bine de o sută de pagini, Încearcă să pună bazele unei religii compatibile cu stadiul atins de știință. Nu se poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
constă În reexaminarea brandului cu scopul updatării sale, și este necesară atunci cînd un anume brand suferă o depreciere a imaginii sale sau a locului de pe piață. dug: perfectul simplu/perfectul compus sau participiul trecut al verbului „to dig“, a săpa. ham (În orig.) Ill (În orig.). Lanț de magazine foto. Mare bancă de investiții din SUA. Chlorophytum Comosum, plantă de apartament, cunoscută și sub numele de Voalul miresei. Echivalentă cu celebra „fată de la pagina 5“ de la noi, Însă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iau foc. Limba, gâtul și măruntaiele toate mă arseră până În străfunduri, dar am simțit cum Începeam să mă Încălzesc. Apoi am căzut Într-un somn adânc. Era seară când am deschis iar ochii. Eram Într-o casă scundă, pe jumătate săpată În pământ. Totul În jur, pereții, pământul și ceea ce tu denumești tavan - totul era alb precum Stâncile lui Guju, pe care n-ai de unde să le știi. Era cald și mirosea a ierburi de mentă. Stăteam pe ceva atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne dădurăm drumul la vale, pe apa care curgea Înspre satul ei. Plutirăm cam atâta vreme cât luna să mai urce de un deget pe cer, după care femeia dădu cu putere din picioare, ducând bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mâine-poimâine o să facem case cât colinele, ape care curg prin sat, sau poteci pietruite care trec muntele, după cum Îl tot aud pe Selat de la o vreme... În loc să ne vedem de vânătoare și de pescuit, liberi, o să cărăm stânci și o să săpăm albii de apă, spetindu-ne, pentru ca apoi să ne certăm Între noi. - Așa zici tu? se băgă un bătrân strașnic, pe care Îl strigau Philo. Eu zic că o să avem unde să ne adăpostim de vânt și de ploaie, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-o Înapoi, Krog și-ar fi Încheiat călătoria, iar noi ne-am fi revăzut rubedeniile. - Eh, ce facem acum? Întrebă Enkim. Am privit În vale. Printre stâncile alb-gălbui se zăreau nenumărate peșteri mai mici sau mai mari, unele dintre ele săpate În bolovani Înalți chiar deasupra apei. Din cele mai multe ieșea fum, iar mirosul de carne friptă ajungea până la noi. - Până una-alta, hai să Înnoptăm la oamenii ăștia. 19. - Te așteptam, Îmi zise Vindecătorul. N-aveai cum să duci vestea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac să semene cu niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e foamete mare și, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noroc! - i-am răspuns fără să mă gândesc deși, știi bine că nici un om sau femeie n-a avut această credință vreodată. Iar Runa: - Minți bine pentru un ucigaș. Am plecat și m-am apucat să ridic un adăpost. Am săpat cu pietrele de mână o gaură dreptunghiulară, lungă de aproape două staturi de om și lată de unul. Nu trebuia să fie adâncă, iar pământul era nisipos așa că treaba a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce le făcea trebuință. Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii, nu ieșeau din case decât după ce apunea soarele. Bogăția lor cea mai jinduită era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de rouă adunate peste noapte pe piei Întinse pe pământ. Aban, căpetenia lor, căci Vindecător nu mai aveau de mult, tocmai terminase de Întins bucățile de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai rămas decât dunele. Cât vedeai cu ochii, erau numai valuri de nisip peste care ne târam noaptea pentru ca Înainte de răsăritul soarelui să săpăm o groapă cât mai adâncă În care să ne ridicăm casa din piei. Într-o bună zi, după ce-am poposit pe o dună mai Înaltă, am zărit la mare depărtare un pâlc de copaci pirpirii și un luciu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trezindu-l și pe micuțul Unu care se apucă să plângă. În fața noastră se mai Întindea doar o mică bucată de povârniș molcom Înainte să ajungem pe culmea unei dune. Nu ne-am mai oprit, așa cum ne era obiceiul, ca să săpăm groapa pentru casa din piei și am făcut ultimii pași În fugă. Am ajuns pe culme. Ce-ai făcut, Tată, cu noi? - dincolo, se Întindeau alte și alte dune, iar pâlcul de copaci și apa erau tot acolo unde le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii, mai ales ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau Înalte de un stat de om sau chiar mai puțin, erau Întortocheate și aveau, ici-colo, niște crăpături deschise afară, prin care adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau ca să se deschidă În case, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai odihnim. Spre dimineață, am dat de un adăpost săpat de mâna omului și, abia acolo am poposit. Mărunțeii nu știau să argăsească, așa că eu și Logon le-am arătat cum se face, iar ei tare s-au mai bucurat. Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cuminte și, până și Marea cea mare părea să se potolească În preajma lui. Cei ce ajunseseră Înaintea noastră aprinseseră deja primele focuri, iar câțiva ridicau adăposturi din blănuri În timp ce oamenii aceia ciudați de la Miazănoapte, cei despre care Îmi spusese Barra, săpau gropi În gheață și făceau cărămizi de zăpadă pe care le așezau unele peste altele, alcătuind case deasupra gropilor. Unul dintre ei se apropie de mine, zâmbitor : - Casele neamului Cipusik, Îmi arătă el. Nimeni nu ne crede, dar să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să sugă de la țâța de care nu mai dorea să se atingă. Se săturase Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o groapă adâncă pe care o acoperiseră cu crengi Înfrunzite. Legat cu aceeași frânghie de mâini și de picioare, Logon zăcea chircit În fundul gropii, slăbit, abia respirând, cu coastele ce Îi jucau sub piele de ziceai că-i un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ar fi trebuit aduse din import. De unde să le fi importat? În milele de piatră care Înconjurau acest sanctuar nu se găseau broaște. Curtea era ca o cameră de decompresare. Unora dintre locatarii‑profesori le evoca, probabil, grotele de refugiu săpate de gentlemenii englezi din secolul al optsprezecelea. Simțeai nevoia să fii oarecum protejat În fața realității brute. Ca să poți fi conștient În același timp și de existența sanctuarului și de cea a mahalalei din jur trebuia să fii un Ravelstein. „Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă interesa. În zilele acelea eram surd În orice teorie - pur și simplu refuzam să mă gândesc la felul În care mă luptam pentru existență. Dacă aș fi stat să analizez, mi‑aș fi dat seama că mă dezgropam singur, săpând cu mâinile goale. Unii ar fi apreciat tenacitatea și loialitatea mea față de viață. Dar pentru mine era un lucru simplu ca bună ziua. Rosamund, după ce inspecta frigiderul gol (nu avea timp să facă cumpărături) ronțăia niște coji de brânză și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]