4,209 matches
-
Vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului; Vegetație forestieră ponto-sarmatică de stejar pufos și Zăvoaie cu "Salix alba și Populus alba". Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
alba și Populus alba". Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri (Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
pajiști dese și scunde iar în partea inferioară (subalpină) apar tufișuri de ienupăr, bujor de munte, afin, jneapăn. În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. Variația condițiilor topoclimatice determină o diferențiere a învelișului vegetal prin etajaea formațiilor vegetale: Datorită poziției geografice și diversității condițiilor naturale, în România există o faună bogată și variată, care cuprinde
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
Tisău este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Bărbuncești, Grăjdana, Haleș, Izvoranu, Izvoru (reședința), Leiculești, Pădurenii, Salcia, Strezeni, Tisău și Valea Sălciilor. Ea se află în vestul județului, în Subcarpații de Curbură, într-o zonă împădurită ce se întinde pe aproape toată depresiunea Nișcov, fiind încadrată la nord de dealul Ciolanu și la sud de dealul Istrița
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
Tisău este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Bărbuncești, Grăjdana, Haleș, Izvoranu, Izvoru (reședința), Leiculești, Pădurenii, Salcia, Strezeni, Tisău și Valea Sălciilor. Ea se află în vestul județului, în Subcarpații de Curbură, într-o zonă împădurită ce se întinde pe aproape toată depresiunea Nișcov, fiind încadrată la nord de dealul Ciolanu și la sud de dealul Istrița. Principala cale de acces în
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
biserici ortodoxe (inclusiv cele ale schiturilor Cetățuia și Ciolanu și mănăstirea Bradu). Tot atunci, pe teritoriul actual al comunei Tisău mai funcționa în aceeași plasă și comuna Grăjdana. Aceasta era formată din cătunele Bărbuncești, Boru, Grăjdana, Izvoru, Lunceni, Miluiți și Salcia, având o populație totală de 1540 de locuitori ce trăiau în 360 de case. În comuna Grăjdana funcționau pe atunci o școală cu 63 de elevi (dintre care 3 fete) la Lunceni și 4 biserici. În 1925, comunele Tisău și
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
și s-a reînființat județul Buzău. Tot atunci, comuna Pădureni a revenit la numelde de "Tisău", iar satele sus-menționate ale comunei au fost desființate și comasate cu satele Pădureni, Tisău și Strezeni; satul Boru a fost inclus în satul Valea Salciilor și satul Lunceni a fost inclus în satul Grăjdana. În comuna Tisău, lângă satul Haleș, se află fosta mănăstire Bradu, monument istoric de arhitectură de interes național, construită în secolele al XVI-lea-al XVII-lea, mănăstire al cărui ansamblu
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
peisajului o valoare deosebită. Lunca râului este mărginita de pădure de fag, la baza versanților umbriți, la care se adaugă carpen, arin negru și mai putin, arțari, alun, corn, păducel, tei; pe partea însorită a văii domină arinul, plopii și salciile. Stratul ierbos al pădurilor de fag și carpen cuprinde specii caracteristice că: anemone nemorosa, dentaria bulbifera, arum orientale, asperula odorata, corydalis cava, stellaria nemorum, violă odorata, dar și cele două specii de tătăneasa: symphytum tuberosum și sympytum ottomanum. În biotopurile
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
și vegetației. Fiind zona deluroasa, zona în care este situat satul, întâlnim: Tot răul este cel care ne-a dăruit o lunca bogată,lunca pe care oamenii o cultiva cu cereale, în special. Aici întâlnim vegetație de lunca, formată din: salcii, anini, plante agățătoare, buruieni, urzici, ”bruscani”...,iar solul întâlnit aici este cel aluvional, pământ bun pentru culturi de cereale și legume. Mereu populația satului a fost pur românească. În anul 1858 aici existau 14 cehi catolici și aparțineau familiilor Ungar
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
sol nisipos lutos denumit de localnici chisăi, care este un teren afânat și are fertilitate ridicată. Restul terenului este podzolit cu aspect albicios. Pădurile aparțin vechilor codri ai Vlăsiei. În zonele de lunca apar pâlcuri de păduri de esență albă (salcie și plop). Pe terenurile mlăștinoase se dezovolta trestie}trestia, papura, rogozul și stânjenelul. Fauna naturală este reprezentată prin pești care populează iazurile și apele. Speciile cele mai răspândite sunt: bibanul , calcanul , crapul , știuca, roșioara, linul , carasul și săbioara. În iazuri
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
plouase foarte mult și răul Ialomița își ieșise din matcă. Șuvoaiele surprinseseră pe fața unui boier din Finta în timp ce supraveghea strângerea recoltei aproape de albia râului și speriată de apele revărsate s-a adăpostit din calea acestora urcându-se într-o salcie foarte mare. În acel timp un turc ,pe nume Ibrahim, călătorea pe aceste meleaguri și auzind din depărtare țipetele fetei o salvează și apoi o duce la tatăl ei la Finta. Acesta îi dăruiește drept mulțumire o mare suprafață de
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. .Salcia este un sat în localitatea Umbrărești din județul Galați. Potrivit legendei, în zona satului Salcia cândva
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. .Salcia este un sat în localitatea Umbrărești din județul Galați. Potrivit legendei, în zona satului Salcia cândva exista un lac, în mijlocul căruia se afla o salcie. Pescarii adunați din
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. .Salcia este un sat în localitatea Umbrărești din județul Galați. Potrivit legendei, în zona satului Salcia cândva exista un lac, în mijlocul căruia se afla o salcie. Pescarii adunați din părțile locului se orientau după acest arbore, care le era punct de
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. .Salcia este un sat în localitatea Umbrărești din județul Galați. Potrivit legendei, în zona satului Salcia cândva exista un lac, în mijlocul căruia se afla o salcie. Pescarii adunați din părțile locului se orientau după acest arbore, care le era punct de referință. Estul satului este mărginit de către râul Bârlad, în timp ce vestul acestuia este bordat de râul
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
Galați, Moldova, România. Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. .Salcia este un sat în localitatea Umbrărești din județul Galați. Potrivit legendei, în zona satului Salcia cândva exista un lac, în mijlocul căruia se afla o salcie. Pescarii adunați din părțile locului se orientau după acest arbore, care le era punct de referință. Estul satului este mărginit de către râul Bârlad, în timp ce vestul acestuia este bordat de râul Siret. Între anii 1975-1976 albia primului dintre acestea a fost
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
Odată cu mutarea cursului acestuia a fost pus în practică și un program de îndiguire, atât al malului estic, cât și al celui vestic. Lucrările au fost executate de către sătenii ce locuiau în satele poziționate de-a lungul Bârladului, mai exact:Salcia, Condrea și Siliștea. În ciuda eforturilor, și a muncii depuse de locuitorii satelor, în vara anului 2005 aceste bariere antropice au cedat în unele puncte și au permis apelor Bârladului să inunde jumătatea sudică a satului, înălțimea medie a apei fiind
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
în materiale de construcții. În partea de nord-est se găsește "Pădurea lui Cuza", despre care se spune că a fost oferită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza unei persoane cu numele Condrea. Aceasta este și denumirea actualului sat aflat în nordul Salciei. Singurul vecin direct al satului Salcia este satul Condrea, la nord. Celelalte comunități se regăsesc într-o relativă vecinătate, fiind despărțite de păduri ,râuri sau câmpii de cultură, astfel: - Nord: Condrea; - Est: Torcești; - Sud: Vadu Roșca; - Vest: Suraia. În satul
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
de nord-est se găsește "Pădurea lui Cuza", despre care se spune că a fost oferită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza unei persoane cu numele Condrea. Aceasta este și denumirea actualului sat aflat în nordul Salciei. Singurul vecin direct al satului Salcia este satul Condrea, la nord. Celelalte comunități se regăsesc într-o relativă vecinătate, fiind despărțite de păduri ,râuri sau câmpii de cultură, astfel: - Nord: Condrea; - Est: Torcești; - Sud: Vadu Roșca; - Vest: Suraia. În satul Salcia există o singură unitate de
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
Singurul vecin direct al satului Salcia este satul Condrea, la nord. Celelalte comunități se regăsesc într-o relativă vecinătate, fiind despărțite de păduri ,râuri sau câmpii de cultură, astfel: - Nord: Condrea; - Est: Torcești; - Sud: Vadu Roșca; - Vest: Suraia. În satul Salcia există o singură unitate de învățământ: - Școala Primară "Vasile Teleoacă". Proiectul presupune: Introducere sistem de canalizare (2007); Introducere rețea de alimentare cu apă și stație de epurare a apei (2007-2008); Asfaltare drumuri de interes local (2011); Crearea și dotarea infrastructurii
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
16-25 mm; - piatră spartă pentru drumuri (sort 25-63 mm); - piatră spartă pentru calea ferată (sort 31,5-50 mm); - piatră brută; - deșeu de carieră și split 0-25 mm. •cântar rutier Flintab; •utilaje de exploatare. Principalele segmente de activități deservite de Balastiera Salcia sunt: construcții de infrastructură rutieră și feroviară, regularizarea cursurilor de apă, construcții civile, construcții industriale, industrie. Aria de răspândire a produselor oferite de aceasta este destul de mare având următoarele cifre regionale: Moldova (80%),Muntenia (10%), Dobrogea (10%). Balastiera a fost
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
parte din suprafața împădurita. Speciile cele mai frecvente sunt: gorunul, carpenul, pluta sau plopul cenușiu, fagul, șovarul, păiușul, cucuta de pădure etc. În lunca Ialomiței și ale pâraielor întâlnim zăvoaie în care predomina speciile de anin, plop alb, plop negru, salcie și rachița. Cu secole în urmă pădurile acopereau peste 70% din suprafața regiunii, defrișările care s-au produs în ultimul secol, făcând loc pajiștilor și terenurilor de cultură. Pădurile care acoperă încă dealurile din zona asigura condiții bune de habitat
Comuna Vulcana-Pandele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301200_a_302529]
-
la vest cu comună Piscu, la sud-vest cu județul Brăila, iar la sud râul Siret constituie limită naturală a teritoriului administrativ. În zona de silvo - stepa e situată pădurea Independența, prin mijlocul căreia curge Șiretul. În componență ei găsim predominant salcie și plop. Fondul forestier al comunei Independența este de 793 ha, din care 510,93 ha reprezintă pădure. Teritoriul comunei este traversat pe direcția NV - SE de DN 25 Galați - Tecuci, drum modernizat; de asemenea alte drumuri de importanță locală
Comuna Independența, Galați () [Corola-website/Science/301214_a_302543]
-
în pădurea Hanu Conachi - rezervație naturală încă din anul 1940 - fixată pe dune fluviatile (nisipuri zburătoare) cu deosebit efort, incepand cu anul 1932. Printre speciile arboricole întâlnim: salcâmul, stejarul pedunculat, șocul, păducelul. Lunca Șiretului (aria inundabila) este reprezentată de plop, salcie, arin și cătina. Fauna este reprezentată - în pădurea Hanu Conachi - prin specia unicat: șopârla de nisip (Eremyas argută deșerți) dar și de cerbul lopătar, căprioare, vulpi, iepuri. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Fundeni se ridică la de locuitori
Comuna Fundeni, Galați () [Corola-website/Science/301212_a_302541]
-
formează multe cotituri. Drumul județean DJ710A, ce leagă orașul Pucioasa de municipiul Moreni, străbate comuna în partea de sud. Pe teritoriul comunei Vârfuri, în afară de plantele cultivate și de arborii de pădure (fag, stejar, ulm, alun, carpen, frasin, paltin, mesteacăn, anin, salcie, plop, tei, salcâm) se pot găsi și alte plante din care: Fauna comunei Vârfuri cu specii relativ destul de numeroase pe culmile dealurilor, prin ape, prin desișul pădurilor, sub învelișul de frunze, în pamântul negru al pădurilor se adăpostește o mare
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]