7,856 matches
-
superficială, atribuită de el vreunei nevroze, dispăruse cu totul. Toate trăsăturile plăcute ale frumosului ei chip rămăseseră aceleași, deși suferiseră o subtilă modificare. Frumusețea ei apatică în ciuda strălucirii sale, se revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit, fata cea drăguță dar încăpățânată se transformase în cursul nopții în femeia încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pomenit de lună. „Luna, da, e rotundă“, mi-a comunicat El, „dar se distruge singură, se consumă la focul ei până rămâne mai nimica toată și se aprinde iar fiindcă acolo, sus, bate un vânt afurisit, stinge și reaprinde orice scânteie, cât de mică...“. (S-a repezit spre undiță, a scos un peștișor cât unghia, l-a vârât în buzunar și s-a întors spre mine. Zâmbea, senin și liniștit.) „Mai zice unii că și pământul e rotund. Mata ce crezi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Când fu la a cincea ușă, se opri tocmai în prag. La ce se aștepta, nu prea știa, dar în mod sigur nu să vadă o pilă atomică alimentând un dinam. Imensul generator se învârtea încet, iar enormul său rotor scânteia. Dintr-o parte în-tr-alta, pereții acoperiți cu tablouri de control. Cei șase oameni care lucrau acolo nu-l văzură de la început. Gosseyn înaintă fără să pregete spre cablurile de ieșire ale dinamului și le memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
putea să spere să acționeze cu viteza extremă, indispensabilă planurilor sale și situației fundamentale de război galactic. Problema era următoarea: Cu ce viteză era bine să opereze? Gosseyn se duse la fereastră. Acum, era aproape noapte adâncă, dar luciul apei scânteia în clar-obscur. Dacă această planetă avea vreun satelit, acesta, în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
posibilitate. Circulau multe povești urâte despre asemenea locuri. Și se hotărî să riște să-și petreacă noaptea sub cerul liber. Merse mai departe. Pe măsură ce obscuritatea cerului devenea tot mai profundă, lumini, mereu alte lumini se aprindeau automat. Orașul Mașinii strălucea, scânteia pe kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat și iluzoriu punct de întâlnire. Și dintr-odată, totul deveni deprimant. După toate aparențele, suferea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
superficială, atribuită de el vreunei nevroze, dispăruse cu totul. Toate trăsăturile plăcute ale frumosului ei chip rămăseseră aceleași, deși suferiseră o subtilă modificare. Frumusețea ei apatică în ciuda strălucirii sale, se revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit, fata cea drăguță dar încăpățânată se transformase în cursul nopții în femeia încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se asigure că vom fi salvați la timp pentru că medicii să ne poată îngriji rănile provocate de arsurile radioactive. Putem urmări atacul, chiar pe ecranul acesta. Atacul fu înregistrat mai întâi de detectoarele electronice. Pe un tablou de comandă scăpărară scântei. Se auzi și o sonerie. Pe ecran, apărură deodată siluetele atacatorilor. Vreo duzină de oameni îmbrăcați în costume spațiale înaintau pe coridor. Grosvenor îi recunoscu pe von Grossen și pe doi asistenți ai săi din secția de fizică; mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ce-a plecat totul, adăugă Neculai Procopiu, fără să se uite la el. Discutară, pe un ton aparent mai potolit, deși clocoteau încă, despre incidentele din strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând să stabilească care a fost scânteia. Niște bande de derbedei, drojdia Bucureștilor, pungași de meserie, certați cu legea, spărseseră vitrinele și furaseră din magazinele din strada Carol, cele mai multe ținute de evrei. Bucureștenii nu mai pomeniseră așa ceva de la jafurile grecului Melanos Bocceagiul și ale vagabonzilor lui, pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rupă oamenii picioarele. Dar ghetele lui tot alunecau, așa că se dădea pe ghețuș de câte ori avea ocazia. Ajunse în stația de tramvai și se opri să aștepte. Văzu o fată care venea de mână cu mama ei și simți ca o scânteie electrică - nu simțise de fapt niciodată o scânteie electrică -, simți că-l furnică din cozoroc până-n vârful ghetelor. Se apropie puțin de cele două și parfumul de lămâiță îl învălui ca o primăvară. Parcă albul zăpezii era dintr-o dată verde
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa că se dădea pe ghețuș de câte ori avea ocazia. Ajunse în stația de tramvai și se opri să aștepte. Văzu o fată care venea de mână cu mama ei și simți ca o scânteie electrică - nu simțise de fapt niciodată o scânteie electrică -, simți că-l furnică din cozoroc până-n vârful ghetelor. Se apropie puțin de cele două și parfumul de lămâiță îl învălui ca o primăvară. Parcă albul zăpezii era dintr-o dată verde și pe frunzișul verde vedea flori albe de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de sărbătoare în aer, așa, cum stătea pe bancheta birjei lângă nea Cercel, și zbura pe deasupra noroiului, cu caii suri ai Universului care alergau ca niște campioni de curse. Băiatul își găsi o distracție, ca să nu se plictisească: să urmărească scânteile care se făceau uneori, când potcoava atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă cu tărie și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lipiră de fațadă și-l priveau drept în ochi fără să licărească. Fara mai pufni o dată la sensul lozincii, apoi se întoarse către anunțul din vitrină: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Simți în sinea lui o scânteie de interes. Privi lung armele strălucitoare etalate și fu fascinat, împotriva voinței sale. Erau arme de toate mărimile, de la pistolete cât degetul până la carabine "Express", toată gama mortală a mijloacelor de distrugere. Se înfiora. Atâtea și atâtea arme pentru sătucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de lumini licăritoare, în culori vii, majoritatea verzi, dar împestrițate cu roșu, iar pe ici, pe colo cu albastru și galben. De două ori, chiar sub privirile lui Fara, luminile aflate drept în fața lui se înroșiră fără nici un fel de scânteie. Cel de-al doilea etaj strălucea de lumini albe și roșii, deși acestea nu erau decât o fracțiune a celor mult mai numeroase aflate la etajul inferior. A treia secțiune avea pe suprafața ei metalică, nestrălucitoare, lumini albastre și galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
uitat cum e iarna, când ajungi aici prima oară? Suntem în plin câmp. Zăpada părea albăstruie sub becuri și nu era lună, doar scame de nori, pe un cer de sticlă afumată. În curând, o zări doar ca pe o scânteie, la capătul țigării aprinse, dar îi simțea felul de a-i sta în preajmă, precum o tigroaică în ierburi. Ea nu tremura, nu o pătrundea frigul și nici nu simțise, ca el, că bezna lichidă a nopții aceleia fără lună
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vioară de mare preț. Își mângâiase arcușul pe corzile ei, ca un somnambul, fără să recunoască vreo notă. Tot ce mai păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o lăcomie a fugarului, când își caută un refugiu. Veterinara vorbea puțin. Cel mai mult se trăda prin gesturi, prin felul de a-și scutura părul, dacă era despletit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
absorbim cu nesaț iubirea ce ni se dezvăluie ușor, așa cum se deschide o floare sub mângâierea blândă a soarelui. Iubirea trebuie trăită, exersată zilnic. Privește lumea prin ochii iubirii! Nu analiza, nu judeca, doar FII în Aici și Acum, o scânteie de iubire pe care o oferi tuturor! Rămâi tăcut, în pace. Emite iubire, respiră iubire, fii iubire! Simte cum lumea îți răspunde. Primește iubirea în inima ta! Trăiește bucuria dăruirii și a primirii acestui val de iubire. Lasăte îmbrățișat de
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
-l lași să-ți conducă pașii spre împlinirea destinului tău. Atunci când îți pui viața în mâna Domnului, când spui în fiecare zi „Facă-se voia Ta Doamne” ieși de sub dominația minții egotice și viața ta se va transforma. Deoarece permiți Scânteii Divine din tine să acționeze, să-ți deschidă calea spre viața pe care o iubești, o viață trăită autentic, cu bucurie. Și o astfel de viață devine posibilă când îți descoperi și manifești darurile sufletului tău. Dăruind cu iubire tot
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
umerii altora decât să ți-o asumi și să acționezi în cunoștință de cauză. Dar dacă tu iubite suflet luminos ai ales să pășești alături de mine pe calea sufletului, atunci tu știi că Adevărul e în Sinele Tău Divin, în Scânteia de Lumină pe care a pus-o Dumnezeu în inima ta și tot ceea ce ai de făcut este să-i permiți să te ghideze, să fii mereu cu atenția și inima deschisă și cu încrederea că cele mai minunate lucruri
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
senină ca să fluere s-a pus, Vine-un nour, ce-i de nour? Vine-un vânt - da ce-i de vînt? Vine-o ploaie de șivoae și furtună pe pământ Și în nori hrăniți de fulger și pin râuri de scântei 23 {EminescuOpVI 24} (30) Sboară fetele răpite duse-n lume de cei trei. Scrie carte împăratul, scoate veste-n țara toată, Cine s-ar găsi pe fete de la smei să i le scoată, Să le iee de neveste și cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tu-i pismuiești... și pismuiești aceea, Ce ei în lume numesc fericire - Au nu ți-i milă când privești scînteea, Cum că la soare e a ei pornire? - Astfel și ei își aruncar - ideea, Dorința, păsul, în nemărginire, Dar cum scântei se sting, în drum spre soare, Astfel și omu - aspiră, dară moare. Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme De ură e - nfierat umanul nume, Să ai de semenul tău a te teme, Să fii ca spuma, fuga
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
odată. " {EminescuOpVI 63} {EminescuOpVI 64} {EminescuOpVI 65} MIRON ȘI FRUMOASA FĂRĂ CORP Ce lumină-i și ce vorbe Jos sub grinzile colibii? Marta mînue cociorbe Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte - ndrugă, Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând din buze. Tinerica puica nașa Prejmuește tot pe moașa, Pe când spală la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ntinde mîna: Numai tu vei mai avea Ce nu are nimenea, Că acum ți-e dat de soarte Viață fără moarte, Și ți-e dată tinerețe Fără bătrînețe" O cântare sună lină, Arde-n zare luna plină, Peste vârfuri trec scântei, Intră zânele în tei. Muma doarme, pruncul râde, Copacul se reînchide. 97 {EminescuOpVI 98} MUȘATIN ȘI CODRUL Saracă țară de sus, Toată faima ți s-a dus. Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai... Împrejur nășteau pustii, Se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]