4,770 matches
-
ele În semiobscuritate. Fără să fiu distrasă de nimic, dau randament mare; cifrele se adună sub degetele mele, o armată de furnici care mărșăluiesc În coloane. Trimit raportul trimestrial, sting ecranul și mă furișez afară din clădire. Afară, centrul e scăldat de o lumină din zori apocaliptică - o adiere caldă de vânt, niște gunoaie care dansează, cerul de culoarea unei tigăi. Văd un taxi, o lumină neclară galbenă la orizont. Fac cu mâna când se apropie. Nu oprește. Alt taxi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu un ciripit tânguitor, iar Rich dispare pe scări. 24.39: Prea obosită ca să dorm. Îl pun pe Furby Într-un sac de gunoi negru și-i fac un nod. În bucătăria Întunecată, Îmi deschid laptop-ul și stau acolo scăldată În lumina lui metalică, lăptoasă. Deschid fișierul Salinger. Cifrele de pe ecran mă alină - felul În care se execută imediat la rugămintea mea, faptul că nu le pot minți. Pe când acasă sunt o falsificatoare, o prefăcută. Nu mi-e rușine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și jumătate, dar nu poți să le ai pe toate, nu-i așa? turui Julie. Apoi mă întrebă de ce nu sunt la aniversarea lui Zach, dar când să-i explic, până să articulez vreun cuvânt, m-am trezit cu fața scăldată în lacrimi. Într-o încercare disperată de-a mă binedispune, Julie mă invită să ies în oraș cu ea și cu Charlie în seara aceea. S-a plâns că Charlie e atât de bine informat încât ea nu știe niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu pot să vorbesc cu tine, am pledat. Secretara ta nu te dă la telefon. — Asta fiindcă îi spun eu să aibă dracu’ grijă să nu mă dea. Acum plângeam în hohote. Lacrimi isterice, mari cât diamantele Harry Winston, îmi scăldau obraji. Cum pot să știu ce vrei dacă nu mi se permite să-ntreb? m-am văitat. — Nu mă mai întreba prostii! țipă el. Ți-am spus c-ar trebui pur și simplu să știi. M-am prelins de pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lîngă o serie de grădini terasate pline cu palmieri miniaturali, bougainvillea și frangipani. Furtunurile stropitorilor se Întindeau peste pante ca vasele de sînge ale unui sistem circulator mort. Fiecare frunză și fiecare floare erau acoperite cu o cenușă albă care scălda proprietatea abandonată Într-o lumină aproape sepulcrală. Se vedeau urme de pași În stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
personală Între mine și ea. Miguel, șoferul cel morocănos al familiei Hollinger, tocmai deschidea poarta pentru Cabrera cînd l-am ajuns și noi din urmă. VÎntul răscolise cenușa Întinsă peste grădini și terenuri de tenis, dar proprietatea era În continuare scăldată Într-o lumină marmorată, tărîm al tristeților Întrezărit Într-un vis bolnăvicios. Moartea sosise la familia Hollinger și se hotărîse să rămînă, Întinzîndu-și poalele peste potecile umbroase. Cabrera ne salută În timp ce parcam și ne conduse către treptele de la intrare. — Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și desfăcîndu-și coapsele, am apăsat pe repede-Înainte și-am revenit la viteza normală abia cînd spasmele și smucelile și-au atins punctul culminant, iar bărbatul s-a retras și a ejaculat - comandă specială - peste sînii ei. Cu umerii și abdomenul scăldate În sudoare, mireasa și-a tras la loc vălul și s-a șters de spermă cu o batistă de hîrtie. Din nou am Întrezărit un ecou dinspre Rank Charm School În gesturile ei rafinate și În căutătura obraznică. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Șalupa arzîndă continua să Înainteze Împinsă de motoarele Încă În funcțiune. Cu puțin timp Înainte de-a se scufunda, cu partea din spate trasă În jos de greutatea celor două motoare externe, o ultimă explozie Îi sfîșie rezervorul de combustibil, scăldînd portul și mulțimea de spectatori Într-o aureolă arămie. Am privit În jos și mi-am văzut mîinile strălucind În Întuneric. Strada care Înconjura portul se umpluse de curioși Încîntați de spectacolul pentru care ieșiseră de prin baruri de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a căutat Codrin pe plajă de-a înnebunit, era să cheme salvamarul, normal, dar i-am spus că după știința mea tu nu ți-ai luat vreun costum de baie la tine și nici nu ai mania de a te scălda în costumul Evei. — Greșești, șopti Clara. Greșești. Mi-am luat un costum de baie de acasă, îl port chiar acum sub haine! Dar hărmălaia era prea mare ca s-o audă cineva. Abia când se termină melodia reveniră toți trei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe ce să fie găsit de Zoe cum se ținea de pereți și de caloriferul din toaletă, scăldat în nădușeli și în lacrimi, plângând pe tăcutelea și încercând să suporte suferințele-i atroce. Reuși să tragă clapa exceselor în săptămânile următoare, mâncând ponderat în timpul postului, abținându-se brav de la băuturile tari sau de la vinurile roșii, seci și taninoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
film nu era chiar atât de portocaliu, totuși nu-i sigur că pentru Andreea coloritul ăsta era un motiv de orgoliu. Dar să revin la Leac zâmbindu-i Încurcat În ușa scării de bloc. Încercând nu prea convins s-o scalde cumva, Însă, după câte-l cunosc, gata să ne dea În gât, doar ca s-o impresioneze pe tipă: - E un joc, asta e. Ce fel de joc? Leac făcuse deja un pas greșit. Ar fi putut spune că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Andreea s-ar fi Întâlnit mai târziu cu producțiile noastre. Dar joc? Într-adevăr: ce fel de joc? De-a ce se juca matahala aia cârlionțată, bărbat În toată firea, noaptea, pe la ferestrele oamenilor? Nu știu cât a mai reușit s-o scalde Leac, cât a apucat să-i explice din ceea ce se Întâmpla cu adevărat, iar nasul de artist al Andreei mirosise. Știu că la un moment dat fata l-a invitat la ea, ca să-i spună mai multe, să bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dreptate? Dobitocul! Îmi vine să-i sar În gât, sunt prea drogat, cred că reușesc doar să mârâi. De data asta am Întrecut măsura, am tras prea mult. Poate vine Leac cu o idee. Mă Întorc spre el, Îl văd scăldat ca un arhanghel În lumina veiozei, privind peste capul meu, chiar și peste capul lui Pârvu. Mă Întorc din nou cu fața la senator, de-abia acum bag de seamă că-i gol până la brâu. Cămașa e aruncată pe canapea, de sub pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cămășuță cu cravată albastră, petrecută cu un elastic pe după gulerul tare. Țintind să ajung cât mai departe, departe de bărbații și femeile care mă priveau din spate, de pe terasa albă, strălucitoare, ca să fiu doar eu, cu costumul meu cel nou, scăldat În lumină, eu - cel bun și frumos, răpitor de frumos, sclipitor de deștept, iubit. Să simt de unul singur acel fior, fără să se vadă, copleșit de toată această emoție prevestind șirurile de ani glorioși care aveau să vină, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bandaj. Curios, dorind să afle despre ce este vorba, încearcă să ridică brațul. Mișcarea abia schițată, se oprește sub cascada unor dureri îngrozitoare care fac să-i scape printre buze un geamăt de durere. Niciodată nu simțise așa o tortură. Scăldat în râuri de transpirație, simte cum mii de pumnale ascuțite ciopârțesc sălbatic toate terminațiile lui nervoase. În acel moment se deschide ușa și în încăpere intră o infirmieră. Cu o mișcare profesională pune degetele pe încheietura pumnului lui Marius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sfârșit, trec ultimele mașini. Bătrânul îndeamnă grăbit calul în timp ce agită deasupra lui o jordie. Curând, se abat din șosea și apucă pe un drum de țară. Nu peste mult timp trec un podeț șubred întins peste o gârlă unde se scaldă numeroase rațe și gâște, măcăind vesele, dincolo de care se zărește intrarea în sat. Ajung din urmă un car încărcat cu fân, mânat de un țăran desculț. Ițarii albi, suflecați, descoperă picioarele păroase. De sub pălăria ponosită pletele blonde îi cad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
partea cealaltă afară sfâșiind pielea. Un jet gros de sânge țâșnește din gura sergentului. Aude cum ritmul bătăilor inimii lui încetinește și simte o calotă de gheață cum începe să se zidească în vene. Într-un scurt flash vede curtea scăldată în soare a casei sale, acolo unde copilul lui alerga cu piciorușele grăsuțe și goale, scoțând chiote de încântare. Încearcă să-l strige, dar chemarea rămâne undeva în subconștient. Intră într-un tunel lung și pentru el viața se stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chiar ea îl învățase că nu poți sluji pe Dumnezeu și Satana în același timp. Epilog Vechiul orologiu spaniol, așezat într-un colț al vestibulului, bate de două ori și ecoul loviturilor vibrează delicat și grav prin lumina puternică ce scaldă în aur încăperea, se răspândește pe coridor și urcă până la camera în fața căreia Antonio se oprește să bată discret la ușă. Intră, se aude din interior. În odaia învăluită în semiobscuritate datorită jaluzelelor trase, miroase frumos a cafea și cornuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de șah se mișcă. Atunci când îi spunea unui prieten: "Asta e viața, poate nu mor", el era conștient c-a optat pentru un anumit stil de viață. Surdina pusă de promotorii corectitudinii politice asupra realității, idealismul edulcorat în care se scaldă marile teorii politice contemporane arată că nu înțelegem nimic din natura umană, că refuzăm evidența, că suntem la fel de sălbatici precum locuitorii peșterii. Ceea ce diferă e sofisticarea fără precedent a mijloacelor de exterminare și distanța la care se desfășoară confruntările. Omul
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
zăream încă în 1954, într-o înveșmîntare neverosimilă, de senior interbelic, la Casa sScriitorilor ori la Athénée Palace, plutind deasupra mizeriilor obștești. Un soi de emulație se desfășura între cei doi, legată de o estetizare a persoanei, de un narcisism scăldat în dezangajarea de fond, amorală. }intind ambii o "eliberare" care să dea măsura potenței lor creatoare, acceptau pînă una-alta un suficient de spectaculos joc oportunist. "Mai mult decît prin scrisul său neliniștit și prin personalitatea sa inconformistă, Baconsky și-
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
p. 68). Cu asemenea fluid și propulsor epic, mobilitatea internă a romanului este asigurată. Viața fără capăt a lui Zogru se împletește cu existențele date, finite ale pământenilor, într-un cadru de continuitate istorică și stabilitate geografică. Bampirul care se scaldă în sângele valahilor nu poate părăsi zona. Dincolo de Dunăre și de celelalte granițe, se simte îngrozitor; sau este efectiv respins de o obscură forță contrară, ca un produs autohton refuzat la export. Nu poate face absolut tot ce vrea. O
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
figurile de revoluționari autoritari și aventuroși. În ultimul număr al Cuvîntului, din 1 ianuarie 1934, Sebastian a publicat un text cultural, Unde literatura răspunde în politică, despre Curtius. Iar apele verzi în care, după cum a observat I. Ludo, s-a scăldat zglobiu ca un " păstrăv", au avut vreme să se înroșească nu numai de sîngele legionarilor maltratați de autorități, ci și de sîngele unei victime a legionarilor: președintele Consiliului de Miniștri, I. G. Duca. Prin Nae Ionescu, dar și prin alți
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
și dictatura interesului de grup. Culmea e că deși pretind a fi de stânga, oamenii din PSD plesnesc de imensitatea bogățiilor acumulate. Dacă-l lăsm de-o parte pe Iliescu (straniu caz de obsesie maniacală a puterii), căpeteniile pesediste se scaldă în averi a căror simplă descriere te sperie. De unde? Cum? Cât? Astfel de întrebări nu se mai pun demult în partidul sărmanilor miliardari. Ele nu se mai pun, de fapt, nicăieri în societatea românească. Îmbogățirea fără limită a ajuns, pur
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
a tăcut ca peștele ― pentru că e prea puțin numeroasă. {EminescuOpX 80} Guvernul însuși și-a comandat interpelantul în persoana d-lui V. A. Urechia, recte Popovici, și după aceea a dus-o strună până ce i-o veni gustul să se scalde în alte ape. Opoziția adevărată, care s-a luptat foarte serios contra tendințelor Rusiei și va lupta și de acum înainte, n-a întrebuințat niciodată contra puternicului vecin expresiile de cari foiesc tocmai gazetele guvernamentale. Opoziția a fost rezervată în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
era întîmplătoare și că putea fi făcută să tacă, fugise. Ba chiar fugise și din acel oraș, ale cărei străzi îi aminteau de ea, în ale cărui parcuri se plimbaseră împreună, al cărui soare avusese o anumită lumină care le scăldase chipurile într-un anumit fel, printre copaci, colțuri de clădiri, poetice treceri prin liniște și fermecătoare grădini, poteci de dealuri printre turburătoare păduri! În altă parte! Departe, unde totul e nou și gonește amintirea și aduce uitarea. Revelația mea însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]