4,125 matches
-
o "eliberare" de modelul religios predominant în epocă (așa cum, tezist, explicau lucrurile monografiile apărute în anii '50)? Ar fi o ipoteză mult prea avântată și nerealistă. Cornel Mihai Ionescu rezumă perfect perspectiva căreia îi rămâne fidel tânărul autor: ""Paradigma" oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rezumă perfect perspectiva căreia îi rămâne fidel tânărul autor: ""Paradigma" oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare. Prin acest sentiment de sacralitate a scrierii, Cantemir se menține în sfera unei civilizații a caligrafiei, mai precis a hierografiei, pe care invenția tiparului și reproducerea mecanică a textului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Histoire Hiérogliphique", pp. 210-211, consideră că sursa acestei "incantații" ar trebui căuzată în literatura neogreacă, din spațiul bizantin. Ideea este preluată și de Ecaterina Țarălungă, în Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, pp. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, pp. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafață de acest moment de mare cumpănă..." 90 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 249. 1 Ioana Em. Petrescu, Monocheroleopardalul, în vol. Configurații, p. 87. 2 Idem, pp.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Histoire Hiérogliphique", p. 210-211, consideră că sursa acestei "incantații" ar trebui căuzată în literatura neogreacă, din spațiul bizantin. Ideea este preluată și de Ecaterina Țarălungă, în Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, p. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, p. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafață de acest moment de mare cumpănă..." 377 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 249. 378 Ioana Em. Petrescu, Monocheroleopardalul, în vol. Configurații, p. 87. 379 Idem, p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de Dashiell Hammett. Nu are ambiția de a dezlega enigme, este prins în firele rețelelor ca o muscă în pânza de păianjen, fericit dacă mai apucă să supraviețuiască. Viitorul nu are sens în lipsa prezentului angoasant. No future, urlau adepții punk. Scriitura se vrea nervoasă, ca în thrillere și în romanele polițiste, în viitorul prezentat drept cvasi- imediat pe care-l anticipase William Burroughs (1961). În acest nou univers, indivizii sunt folosiți pentru a transporta informația. Sunt suporturi de memorie și noi
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
nave de mii de kilometri lungime, iar curajoșii astronauți, reprezentanții democrației din Statele Unite, luptau împotriva extratereștrilor crocodilieni, lubrici și dornici de tinere fecioare dezgolite cu generozitate. A existat apoi revoluția realizată de New Wave. S-a acordat o atenție sporită scriiturii, uneori în detrimentul ancorării tematice a acestor texte în sfera reflecției / speculației, de exemplu consecințele dezvoltării științelor exacte. Astfel, textele SF din anii 1970-1980 s-au apropiat de granițele literaturii generale. Cu atât mai mult cu cât științele invocate de noii
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
concurs, care va conduce la publicarea culegerii Futurs au présent / Tipuri de viitor în prezent. Serge Brussolo publică acolo nuvela Funnyway (1978)150. Face apoi carieră în stilul, în aparență foarte francez, al unui SF denotând o excelentă stăpânire a scriiturii. Stilul lui Brussolo place mai ales grație virtuozității jocurilor în materie de semnificanți. Dar originalitatea lui nu se oprește aici. Din momentul publicării primului său roman, Sommeil de sang / Somnul sângelui (1982)151, o capodoperă a SF-ului, se remarcă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în mod voit unei "asceze". Sărăcia înseamnă aici absența unei retorici. Cam în același sens, Antoine Compagnon, într-o sinteză a literaturii în secolul XX, punea sub semnul unui "Elogiu al sărăciei"61 un tip de roman care implică o scriitură epurată intenționat de mijloace literare. Sunt, de pildă, ficțiunile lui Pierre Michon (Vies minuscules) despre viețile mărunte ale unor fermieri sau poștași, eșuate de la început, nu prin înfrângere, ci prin insignifianța traseului de viață în care se angajează. Față de această
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poștași, eșuate de la început, nu prin înfrângere, ci prin insignifianța traseului de viață în care se angajează. Față de această lipsă de semnificație a biografiei, orice stilizare ar fi emfatică, și prin exces, și prin deficit: Compagnon vorbește de căutarea unei scriituri care încearcă să se desfacă de orice ostentație, chiar și de aceea a epurării. Un minimalism, care vrea să "uite" tot ceea ce tradițiile literare au constituit ca normă a narațiunii de viață, până și existența însăși a unei asemenea tradiții
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a dreptul din paradis"109. Parfumul e particularitatea perisabilă a materiei vegetale, figura prin excelență a materiei "afectate", care suferă de pe urma atingerii și pe care orice folosire o impresionează. El evocă o calitate transferabilă a poeziei, o caracteristică aspectuală a scriiturii care se poate "lua" sau care, dimpotrivă, se poate "impregna". Bolintineanu se referă atât la procesul prin care stilul poetului își pune amprenta asupra versurilor populare pe care le prelucrează ("culese, corectate și parfumate de pana născocitoare și ingenioasă a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vocații și dublare a ei. La celălalt capăt al acestui mit stă Urmuz, omul care s-a împărțit între identitatea de grefier și aceea de autor, care în mod evident nu își mai trăiește funcția ca o chemare, dar nici scriitura ca o vocație. În acest vast câmp al muncii pe care îl mobilizează o națiune, literatura se înscrie în domeniul activităților în armonie cu orice altă îndeletnicire publică. Nu există rațiuni pentru a distinge poezia ca o profesie "mai inspirată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
decât tehnica de reprezentare a "auctorialității": Eminescu atribuie fiecăruia dintre scriitorii vechi o proprietate a literaturii lor, face ca textul să se repercuteze asupra subiectului. Mai exact, din particularitățile materiale ale operelor, poetul construiește o voce sau o modalitate a scriiturii. Personajele nu sunt caracterizate de biografeme, ci prin evocarea unei circumstanțe ce ține de specificitatea enunțării poetice. Ceea ce vedem sunt gesturi creatoare - cântarea, rostirea, imaginarea, scrisul, atingerea foii de hârtie. Să reamintesc aceste imagini devenite între timp clișee ale literaturii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Sau chiar în școală, acolo unde fiecare elev începător o ia din nou de la zero, explorându-și - pentru scurtă vreme, înainte ca percepția educată să îi livreze obiectul elitist (și pentru unii anost) al literaturii - capacitățile spontane ale imaginației, ale scriiturii, ale lecturii. Să ne gândim la toți cei care încearcă să facă ceva cu ajutorul literaturii în spațiul țării noastre și să ne întrebăm din nou pe cine reprezintă literatura română: pe membrii Uniunii Scriitorilor? Miile de scriitori morți cuprinși în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ei de licență) merge până la capătul experienței delirant consumiste propuse de García. Trei sunt operațiile textuale esențiale la care recurge Ioana Păun: concentrarea structurii dramatice a argentinianului anarhic, adaptarea ei la contextul reclamelor românești și găsirea corelativului vizual perfect pentru scriitura conflictual monologală a lui Rodrigo García. Dramaturgul merge în adâncimea unui trash expresionism consumist pe care îl poetizează. Ioana Păun a înțeles exact miza și salturile textului lui García, Agamemnon, flagelul produselor care-ți mânjesc corpul și-ți rod neuronii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
un spațiu contradictoriu, fiindcă el are totul pentru a fi un spațiu de ospitalitate dar și totul pentru a fi un spațiu al închiderii și al izolării. Întreaga povestire e traversată de un joc între distanță și proximitate și chiar scriitura autorului, de o subtilă ironie folosește distanța față de legenda medievală, de vitraliul declarat ca sursă. Ironia pătrunde și în povestea relatată: într-o legendă ce anunță chiar prin titlu un personaj primitor, acesta e prezentat, la un moment dat, cum
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un nume pentru a exprima un adevăr interior. Două exemple diferite vor fi de ajuns pentru a evoca acest sens simbolic. Primul este opera critică a unei americance, Nadia Harris 194, care studiază opera Marguerite-ei Yourcenar și căutarea pe care scriitura yourcenariană o face împotriva uzurii timpului. Ea analizează figuri imaginare și mituri și în special cel al lui Iona care exprimă mișcare veșnicei reîntoarceri și a continuității temporale. În pântece, Iona poate "contempla imaginile primordiale vehiculate de către inconștientul colectiv" și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rescriere a rescrierilor"273. Dacă urmărim și avem toate motivele să le urmărim, analizele lui Claude Roy asupra acestei "extreme curtoazii narative", teatrul muzeu al culturii, nu spune doar saturația, el face act de prezentator de texte, invită la spectacolul scriiturii. Proliferarea detaliilor minuțioase, enumerarea și catalogul bogat exibă clișee, stereotipuri compunând artefactul ficțiunii până la acel punct orb, sexul căscat, gaura morții, vid suprem care trimite pe erou și pe cititorul său la esențiala sa vacuitate 274. Erotismul nu apare decât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care trimite pe erou și pe cititorul său la esențiala sa vacuitate 274. Erotismul nu apare decât ca o înșelare a curiozității cititorului care îl conduce în așteptarea sa, în suspens-ul, întârzierile sale către inconsistenta imagine a lui însuși căreia scriitura dandy îi întârziase prin multe și multe ocoluri apariția care totuși nu a fost niciodată cu adevărat ignorată, cel mult refulată 275. Dacă naratorul îi întinde o cursă martorului cu mimul dorinței, cititorul este nevoit să constate că "textul cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
absolută. Să examinăm câteva din procedeele folosite de Flaubert în scrierea poveștii sale pentru a introduce multiple distanțe despre care vom vedea, mai apoi, că sunt esențiale în corpul și în conținutul însuși al textului pentru a semnifica problematica ospitalității. Scriitura poveștii, mai întâi, pune în mișcare mai multe forme de ospitalitate. Scriitorul adoptă forma poveștii ca gen deosebit de favorabil primirii de către auditoriu. Marcel Schwob care scria că "Gustav Flaubert a reușit să topească și să unească într-un miraculos email
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mijloace stilistice, își extrage forța din caracterul lapidar al unei exprimări concise în raport cu greutatea tăcerii căreia îi dă întreaga ei densitate. Acest stil sec, cuvânt alb care a putut să-i determine pe unii să vorbească de gradul zero al scriiturii este în acord cu expresia unei rezistențe care îi este obiect. Invadatorul este impus ca oaspete unei familii franceze, temă pe care Barrès o tratase deja în Colette Baudoche, publicată în 1909 și care face parte din această trilogie romanescă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este nici accidental, nici contingent faptul că una dintre primele cărți fondatoare ale literaturii occidentale, Odiseea, are ca centru și cheie de boltă chestionarea ospitalității și că de la Cervantes la Kafka, revin neobosit și obsesiv în literatură problema lecturii și scriiturii ca fantomă a ei (Benveniste a putut să sublinieze proximitatea semantică dintre Gast și Ghost).643 Ni se pare că unul dintre răspunsurile la această întrebare ține de esențiala intertextualitate a oricărei scriituri. Fiindcă nu există text decât din intertext
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și obsesiv în literatură problema lecturii și scriiturii ca fantomă a ei (Benveniste a putut să sublinieze proximitatea semantică dintre Gast și Ghost).643 Ni se pare că unul dintre răspunsurile la această întrebare ține de esențiala intertextualitate a oricărei scriituri. Fiindcă nu există text decât din intertext 644. Orice text este traversat implicit sau explicit de numeroase alte texte fără de care el nu ar putea fi și aceasta se întâmplă sub formă de schimb, de grefă, de dialog, de apropiere
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
altceva, astfel scrisul fiind, în lipsă de acțiune și de lecturi, un act existențial, nu hedonist, astfel devenind o acțiune necesară, autoarea încercând la un moment dat să provoace scrisul, să-l incite, căutând să acționeze, să se miște pentru scriitură: „M-am plictisit de atâta scris. Sper să mă duc duminică la Satkovitz și voi avea din nou despre ce scrie”. Speranța („Dar de ce am început azi să scriu din nou? Fiindcă plecarea noastră acasă a devenit din nou actuală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]