4,515 matches
-
plășii Filipești din județul Prahova. Era comună urbană, fiind însă într-un plin proces de decădere, începând prin secolul al XVIII-lea, concomitent cu dezvoltarea rapidă a orașului Ploiești. Orașul Filipeștii de Târg conținea pe atunci și un cătun numit Seaca și avea în total o populație de 1422 de locuitori. Familia Filipescu, proprietara moșiei din zonă, a înființat la 1802 o biserică, iar școala funcționa din 1856, cu 82 de elevi (dintre care 28 de fete) în 1891. În oraș
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
următorii primari: Fiind zonă bogată în păduri, fânețe și vânat, locuitorii s-au îndeletnicit încă din timpuri străvechi cu munca pământului pe care îl aveau în jurul caselor, mai târziu pe moșiile prințului Sturdza, ale mănăstirilor Bistrița, Bisericani și la sfârșitul sec. XIX pe Domeniile Coroanei, făcând fân pentru creșterea animalelor, alții îndeletnicindu-se cu munca la pădure, plutăritul pe râul Bicaz și vânatul. În anul 1864 când au avut loc împroprietăririle lui Alexandru Ioan Cuza, locuitorii au primit loturi în folosință
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
de apă și două școli. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele de "Vânătorii Neamțului" în plasa Cetatea Neamțu a aceluiași județ, având 3874 de locuitori în satele Condreni, Lunca, Mănăstirea Neamțului, Nemțișoru, Vânătorii Neamțului și în cătunele Mănăstirea Secului, Schitu Procov, Schitu Sihăstria, Schitu Sihlea și Schitu Vovidenia. În 1931, comuna a căpătat alcătuirea actuală, cu satele Lunca, Mănăstirea Neamț, Nemțișor și Vânătorii-Neamț. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
Neamț, Nemțișor și Vânătorii-Neamț. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat. În comuna Vânători-Neamț se află mănăstirile Neamț (din satul Mănăstirea Neamț), Secu și Sihăstria Secului (ultimele două aflate în satul Vânători-Neamț), ansamble-monument istoric de interes național, clasificate ca monumente de arhitectură. (secolele al XVI-lea-al XIX-lea) cuprinde biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1605-1605), paraclisul „Sfântul Nicolae” (secolul al XVIII-lea), paraclisul „Adormirea
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
mai departe, către Imperiul Otoman. Cealaltă resursă subterană găsită pe teritoriul Telegii și strâns legată de dezvoltarea sa este petrolul. Deși cunoscut de mai mult timp (păcură), petrolul a început să fie exploatat la scară industrială în Telega la sfârșitul sec. XIX. Extracția de petrol din satul Buștenari a fost prima din România și una din primele din lume. Datorită dezvoltării industriei extractive petroliere, Telega a cunoscut o puternică dezvoltare pe parcursul primei jumătăți a sec. XX, parte din dezvoltarea industrial-extractivă din
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
poate fi văzut la Muzeul din Budapesta. Pornind de la această certitudine, sculptorul Ioan Astalus susține originea meteoritica a lacului. „La trecerea prin scoarță terestră (meteoritul - n.r.) a fracționat pânzele de apa freatică, dând naștere la izvoare de adâncime care nu seaca nici în cele mai crunte condiții de secetă”, spune Astalus, care mai adaugă că „faptul că izvoarele de adâncime îl alimentează a creat o floră și o fauna specifice, la îndemână celor ce vor să cerceteze speciile unicat de plante
Band, Mureș () [Corola-website/Science/300569_a_301898]
-
străbătută de șoseaua județeană DJ679, care o leagă spre nord de Hârsești, Stolnici, Lunca Corbului (unde se intersectează cu DN65) și Poiana Lacului (unde se termină în DN65B), și spre sud în județul Olt de Tufeni, Ghimpețeni, Nicolae Titulescu, Văleni, Seaca, Mihăești și mai departe în județul Teleorman de Călmățuiu de Sus. La Șelăreasca, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ679A, care duce spre est la Căldăraru (unde se intersectează cu DN65A), Râca și Popești; iar la Mozăcenii-Vale, tot din
Comuna Bârla, Argeș () [Corola-website/Science/300603_a_301932]
-
Frunzeni este atestată din anul 1319 sub numele de Hrastasiu. În orânduirea feudală este cunoscută la anul 1332 sub numele de Harastașiu. În decursul timpului poartă mai multe nume: Hrastaș, Harastaș, Hrastașu, Mezorostosi. Atestarea documentară a localității datează de la începutul sec. XIV (1319), deși localitatea este mult mai veche. Principalul act care numește localitatea este din timpul regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, datat la 13 mai 1319 ca un sat „creștin ortodox”. În anul 1578 Dieta din Cluj hotărăște ca
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
Mondial, comunei și satului Brătieni le-a fost schimbată denumirea în "Brăduleț". În 1950, ea a trecut la raionul Curtea de Argeș din regiunea Argeș. În 1968, a revenit la județul Argeș, reînființat, tot atunci fiind desființat și satul Slătioara (numit inițial "Seci") care a fost comasat cu satul Slămnești. În comuna Brăduleț se află (secolul al XV-lea), monument istoric de arhitectură de interes național, ansamblu format din biserica „Înălțarea Domnului”, turnul clopotniță (secolul al XVIII-lea) și zidul de incintă. Un
Comuna Brăduleț, Argeș () [Corola-website/Science/300607_a_301936]
-
curtea gospodarului și îi urează un An Nou fericit, îmbelșugat și sănătate. „Farsangul” (Carnaval) este un alt obicei tradițional maghiar. Această manifestare are loc în ultima zi de Farsang, sărbătoare tradițională care începe după Boboteaza și se sfârșește după Lăsatul Secului în așteptarea primăverii este un obicei legat de învierea timpului anual. La acest ritual participa feciorii și fete care poartă diferite măști, care parodiază în principal nuntă și logodna. Măștile sunt animaliere (urs, lup) și umane (doctor, ghicitor, preot, țigan
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
abrupți, atacați de fenomene geodinamice, cu alunecări de teren și prăbușiri.Văile secundare, cu malurile înalte de 3-5 m, sunt: Berindești, Vărzaru, Talia, Berta, Oeasca și Valea de Câmp pe marginea stângă a Argeșului, și Cacova, Obia, Starescu, Rotunda, Mătușilor, Seaca și Varnița pe partea dreaptă. Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Corbeni face parte din Depresiunea Getică, cu formațiuni geologice cuprinse în perimetrul Paleogenului, Neogenului și Cuaternarului.Este importantă subliniarea că, în formațiunea paleologică, grosimea calcarelor și a gresiilor
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
Pe la începutul secolului al xvi -lea , satul se numea Pleșești, iar pârâul Solonț se numea Caraclău ( dar și Caltovea ). „ La 10 martie 1502, Voievodul Ștefan cel Mare dădea cneaghinei Magda , nepoata Atalesiei , satul Rădeni , ce este între Dragomirna de la Pârâul Sec și între Bogdana , unde a fost Miclăuș faur , în schimbul satului Pleșești pe Caraclău . Acest sat este unul și același cu satul Băhnășeni din ținutul Bacău, fiind pomenit și în alte documente la data de 20 aprilie 1627 și respectiv la
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
și Șendrești. Comuna Praja, formată din satele Praja, Fătăciuni și Fundătura, cu 874 de locuitori ce trăiau în 237 de case, avea și ea o școală mixtă și două biserici. Comuna Stănuești era formată din satele Chetreni, Cociu, Văleni, Poiana, Seaca și Stănuești și avea 1613 locuitori, o școală și două biserici. Comuna Șendrești, formată din satele Șendrești-Răzești, Șendreștii Statului, Bărtălăuș, Merinași, Văraticu, Băclești și Valea Caselor, avea 526 de locuitori, o școală mixtă și două biserici. Anuarul Socec din 1925
Comuna Motoșeni, Bacău () [Corola-website/Science/300685_a_302014]
-
Asău din județul Bacău, Moldova, România. Satul este așezat pe valea Trotușului la confluența cu Pârâul Asău. Sat mic de oameni harnici și gospodari având în prezent ca principale ocupații agricultura și creșterea animalelor. Din sec. IX și până la sfârșitul sec. XX 75% dintre locuitori lucrau ca mineri, zona fiind minieră și având enorme zăcăminte de cărbune (EMC Comănești). Acest lucru a dus la dezvoltarea depresiunii Comănești tranformându-o într-o zonă puternic industrializată în perioada comunistă(cărbune, cherestea, petrol, fructe de
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
nevoie de studiu pentru a cataloga și data perioada și cultura acestor fragmente care prin prezența lor dovedesc importanța acestui sat. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1813) a fost mai întâi mănăstire sau schit (1700) după care la începutul sec. IX a fost ctitorită din piatră de la cariera din satul Straja cu ziduri groase de aproximativ 1 m. și cu clopotniță centrală. Pisania din pridvorul lăcașului, scrisă în limba română dar cu litere slavone, atestă data construirii în anul 1813
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
după denumirea locului, pe câmpul Văii Streiului, de o parte și de alta a pârâului Balta Verde, la cca.1,5 - 2 km în amonte de vărsarea pârâului, în râul Strei. Satul s-a mutat pe locul actual la începutul sec. XIX (anul nu se cunoaște). Motivul mutării satului, după afirmațiile bătrânilor, au fost frecventele incendii ce izbucneau în acea zonă de câmp deschisă, expusă vânturilor, Valea Streiului este o regiune cu predominența vânturilor. Incendiile erau favorizate de construcția caselor din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
dispărut de mult), erau acoperite cu paie sau șindrilă.Această pădure din vecinătate, se numea ” Dumbrava”, denumire păstrată și în Registrul cadastrului, pentru această zonă. Turcu Petru Ponoran, care consemnează aceste date despre trecutul satului își amintește din copilărie (începutul sec. XX) de două clădiri construite din lemnul din acea pădure: șura lui Fănucu (Unguraș Ștefan) și casa lui Cincora Ianăș Vizan, existente încă în anii ‘30 ai secolului XX. Tarlalei de pădure „Dumbrava" i se mai zicea Bude sec (XX
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în sec. XX. Ca prenume frecvente (majoritatea) prezente în secolele anterioare, cităm: • Bărbați: Pătru, Ianăș, Iacob, Lascu, Păluț, Iordan, Ștefan, Mihai, Jiga (Sigismund), Iosif, Silviu, Valer. • Femei: Eva, Maria (foarte frecvent), Anica, Anișoara (Ana), Ilișca, Cristuța, Treja, Mălicuța. De la mijlocul sec. XX acestea au dispărut în cea mai mare parte (multe din ele au o formulare ungurească). După anii 1950-1960-1970 vechile nume de botez dispar cu totul, apărând altele „moderne" cu folosință în diferite părții ale țării: • Alina, Gabi, Doina, Eli
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
1950-1960-1970 vechile nume de botez dispar cu totul, apărând altele „moderne" cu folosință în diferite părții ale țării: • Alina, Gabi, Doina, Eli, Neli, Simona, etc. • Daniel, Gabriel, Silviu, Dan, Sorin, s-a păstrat Neluțu, Marius. Astfel că deceniile de la mijlocul sec. XX, au adus odată cu instaurarea regimului comunist și a colectivizării schimbarea completă a vechiului sat (ardelenesc) în ceea ce privește vorbirea, îmbrăcămintea, obiceiuri, ocupații și mai ales mentalitatea. Desigur că toate aceste modificări (transformări) se produc normal în evoluția societății umane, nu numai
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
maghiari și nu aparțineau satului. Alți intelectuali în afara preoților nu sunt cunoscuți în secolele XVIII și XIX, apoi preoții nu se știe câtă pregătire intelectuală aveau, dar prin biserică au păstrat flacăra neamului românesc în acele timpuri. 3) La începutul sec. XX este cunoscut notarul Cincora Ioan, ridicat din rândul sătenilor, la început ca funcționar în aparatul administrativ unguresc, iar apoi după Unirea din 1918 și în administrația română. În prima jumătate a secolului XX, fii acestuia au avut pregătire universitară
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful pană la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni” , noua vatră cât și răzășia moștenită fiind dăruite drept semn de prețuire pentru actele de vitejie
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
fiind înlocuite de discotecă. Acestea erau locurile în care se întâlneau fetele și flăcăii. Hora satului implica o participare mai largă a colectivității rurale, fiind o petrecere a tuturor. Avea loc în momentele mai importante de peste an ( Paști, Crăciun, Lăsata Secului ), la hram ori în zilele de duminică. Era organizată de către tinerii aflați în preajma căsătoriei. Acest eveniment le oferea tinerilor posibilitatea să privească, să danseze, să facă noi cunoștințe, să lege prietenii noi. În special hramurile au fost multă vreme ocaziile
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
fost, din timpuri străvechi, lucrători la ocnele domnești de sare din Târgu Ocna. Pecetea veche din Târgu Trotuș reprezenta un braț de muncitor, ținând un ciocan în mână, iar o variantă a acestei peceți, păstrată în unele acte de la sfârșitul sec. al XVII-lea, înfățișează un muncitor de la ocnă, adică șalgău, ținând câte un ciocan în ambele mâini. Un document, din 25 ianuarie 1857, păstrat în arhiva parohiei, cere preotului paroh catolic să intervină la autoritățile civile, pentru a li se
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
pentru că slujbă ne ceri și noi nu avem cu ci... suntem siliți a merge la rând plângând...fără ca să avem măcar o mămăligă de făină pentru copii noștrii...<nowiki>"</nowiki> Centrul parohial in Târgu Trotuș a fost redeschis după începutul sec. al XIX-lea. Iată ce zicea Petru Bogdan (alias Pietro Deodato) Bakšić, vicar apostolic de Sofia în ,Descrierea Țării Românești și a Moldovei<nowiki>"</nowiki>, în mod special a comunităților catolice: 27 octombie 1641 "Am vizitat târgul Trotuș...Sunt 94
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
1715 sub porunca lui Petru cel Mare când a fost organizată o expediție în frunte cu A. Berkovici-Cercasskii. În anii 1820, cercetările hidrografice au fost continuate de I.F. Soimov, iar mai târziu de I.V. Tokmaciov, M.I. Voinovici ș.a.. La începutul sec. XIX au fost fotografiate pentru prima dată malurile Caspicii de către I.F. Kolodkin, iar la mijlocul sec. XIX au fost fotografiate pentru prima dată în scopul cercetărilor de către N.A. Ivașințev. Din anul 1866, pe parcursul a mai mult de 50 de ani, au
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]