4,486 matches
-
dar nu va fi în stare să o facă, întrucât el nu o ascultă cu inimă deschisă prin credință. Deși se vedea cum pieptul îi tresaltă învoalt, sub șiruri de scoici de sidef și sub perle în șirag, opunându-se simțirilor ei gingașe, tânăra pădureancă își struni temerile, renunțând să mai întoarcă vorba părintelui ei, Vânătorul O'Piatră. Dar, ca și cum graiul de felină al Fetei i-ar fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
conducătoare de adevăr și învățăminte. Sunt avute în vedere în egală măsură aspectele demne de apreciat și cele demne de privirea noastră 5 critică, scriitorul în primul rând propunând aceste două coordonate, prin organizarea materialului, dar mai cu seamă prin simțirea vibrantă pe care se străduiește să o transmită și cititorului. „Gaselnița” lui Vasile Ilucă - Spiritul domnesc, întruchipat de bătrânul călugăr, și Zeița Istoriei, metamorfozată în bătrâna țigancă - este demnă de subliniat în mod aparte, pentru că ea l-a ajutat pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Privește! Văzul, comoditatea de a lua totul de-a gata, de a cuprinde cu privirea mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă. Eu vreau să pipăi întunericul pe dinăuntru și să mângâi lumina cu bastonul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență între o cochilie de melc și o coajă de nucă. Foamea uniformiza simțirile. Ascaris lumbricoides démocraticus populum: Aliniere la curul Europei! Dreptul de întâi venit nu motivează inerția mâinii întinse. Ca să fii domn, mai întâi, tovarăș trebuie să ți se spună; ca să râvnești firimituri la masa bogatului, nesațul la altă masă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nouă luni cu ochii lipiți de un cer oval și îngust. Începe și se încheie la fel, singura diferență sensul. Un fals este suferința de claustrofobie (fie și cea sentimentală) atâta timp cât pământul îi încape pe toți. Frica de întuneric este simțire, și nu simț. Orbul vede prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare a liniștii. Șoapta deschide oglinda ca pe un mormânt: pășești dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o pereche de bocanci soldățești, toate înghesuite într-o valiză. Ea îngerul său albastru, el conturul din care Dumnezeu a decupat cu foarfecele lumina în prima zi. O suferință comună nu implică neapărat o iubire comună. Suferința poate avea o simțire comună, o stare comună, limbaj, trăire, emoție, atitudine, comună; suferința identifică, apropie, unește, într-un singur of două oftaturi. Iubirea este Dumnezeire. Scoate din zidul cetății o cărămidă, strivește-o până se face pulbere roșie, apoi separă apa da foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile cu bastonul ziua-n amiaza mare și spui că faci echilibristică pe o muchie ascuțită de lume. Domnule doctor, cât de complicate îți sunt vorbele și totuși cât de sumară îți este simțirea! Nu înțeleg, îți bați joc de mine, servindu-mă cu două cafele fără zahăr sau și acest truc face parte din banalele tale încercări de resuscitare a memoriei? Îmi amintești de mama, terapeutule. Deși nu avea școală ca tine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de aici! Mai bine nu te naști decât să-ți moară mintea la 15 ani. 43. Fericit cel ce moare la miezul nopții. Moartea, ca și poezia, înseamnă intimitate; moartea, ca și poezia, nu pot fi împărțite cu nimeni. Două simțiri deopotrivă. Și una, și alta se naște și moare în inimă. Nici o diferență, scriem cu cerneală sau cu cenușă, citim cu cerneala sau cu cenușa; într-un certificat de deces, semnătură indescifrabilă. Aleluia! Moartea este ultima iubire, intimitatea se așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bărbile sfinților, râuri de mir. Două sunete ca de clopot. Pendulul ceasului de lângă scaunul judecății bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea în care se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dezgustată, pe când își croia drum printre mormanele de gunoi și resturi ca să vadă dacă putea cumva să-l zărească pe Hungry Hop din spatele casei. Iar acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere ca de derviș, iar sentimentul de calm, atât de puternic cu o clipă în urmă, dispăru ca un abur. Aceeași influență irezistibilă pe care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
contează. Așa a fost mersul și am intrat și noi În horă. Acum vrem să jucăm, dar ne cam dor picioarele și ne călcăm singuri pe bătături. Dar uite c-a venit și 1 Mai, e primăvară-n cuget și simțiri. Tovarăși, să nu uităm niciodată că muncitorul trebuie respectat. El ne pune la toți pâinea pe masă... Să-l prețuim cum se cuvine și să vărsăm o lacrimă În onoarea lui... Cei trei amici ciocnesc paharele, apoi ascultă preț de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zis a mea că mă scutește, dar numai dacă repar ușa de la dulapul din bucătărie. La asta mă pricep, șurubelniță am, ciocan am, o las pe ea la bălăceală. Așa se Împart sarcinile Într-o familie unită În cuget și simțiri. Gore simte nevoia unor amănunte suplimentare. Și de ce le-ai luat maro? Curiozitatea lui Gicu Îi dă repejor apă la moară lui Sandu. Gicule, prieten drag, stăteam mai ieri la televizor, la știri, ca să văd care mai e mersul, să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
orientului creștin. Dușmanii Moldovei - turcii - sunt în mijlocul condamnaților veșnic. Pentru a fi înțeleasă în toată profunzimea și semnificația ei, vechea pictură bisericească trebuie privită integral, atât sub aspect religios, cât și artistic. Pictura veche moldovenească tălmăcește comorile de gândire și simțire ale credincioșilor din acea vreme, concepția lor religioasă, concepția despre frumos, despre om, despre valoarea și treptele desăvârșirii duhovnicești a ființei umane. „În Moldova, ca și în Țara Românească și Transilvania, existau tradiții de artă populară, cu rădăcini autohtone milenare
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tinereii, se vor dezmetici, sper. Altfel, lumea, deja pocită, va fi și mai urîtă. Din cauza unora ca tine, Thomas! Tu și morala! Degeaba ți-a dat Dumnezeu o seamă de daruri, ți-ai bătut joc !... Nu ți-a dat și simțire!... Ești un broscoi nenorocit, Thomas!“ Altădată, Thomas poate că i-ar fi spus: Iar tu ești o tîrfă! Nu era, și-a dat seama, dar nici o doamnă, nu-l Înghesui chiar așa pe un bărbat, din toate părțile! Dar, ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
femeie ca Eugenia nu depune armele; Femeia, când îl înfruntă pe bărbat ca să vadă care e mai ferm și mai statornic în intenții, e capabilă de orice... Nu mă va accepta! — Vă așteaptă Rosarito. Cu aceste trei cuvinte, pline de simțire, Liduvina întrerupse cursul reflecțiilor stăpânului său. — Ia spune, Liduvina, crezi oare că voi, femeile, sunteți fidele vorbelor pe care le-ați spus odată? Știți să vă țineți de cuvânt? — De la caz la caz. — Da, refrenul bărbatului tău. Răspunde-mi însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vine să pufnim în râs. Și tocmai atunci ne vine cel mai tare să râdem. Comedie durerea, comedie! — Și dacă comedia durerii te duce la sinucidere? — Comedia sinuciderii! — Dar mori cu adevărat! — Tot comedie! Atunci ce e oare realitatea, adevărul, simțirea? — Da’ cine ți-a spus că nu este reală comedia, și adevărată, și resimțită? — Atunci? — Că totul e unul și același lucru; că trebuie să se confunde, Augusto, trebuie să se confunde. Și cine nu confundă se scufundă. — Și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât o experiență de reînviere, e una de moarte, sau pesemne de remortificare. Sau mai bine zis de săvârșire. Ceea ce în literatură se numește producție reprezintă un consum ori, mai precis: o consumpție. Cine își așterne în scris cugetările, visele, simțirile, și le consumă, și le ucide. După ce un gând al nostru este fixat în scris, exprimat, cristalizat, e deja mort și nu ne mai aparține mai mult decât ne va aparține într-o bună zi propriul nostru schelet sub pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dorința, speranța vitală, credința - într-o viață de după moarte. Și acea nirvana spre care se îndrumă indienii - și nu e nimic altceva decât drumul - e oare ceva distinct de obscura viață natală intrauterină, a somnului fără vise, dar cu o simțire inconștientă a vieții, de dinainte de naștere, dar de după concepție? Și iată de ce, când încep să visez la o experiență mistică în contratimp, ori mai bine zis în retrotimp, numesc murirea deznaștere, iar moartea e altă naștere. „Părinte, în mâinile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cântat-o așa de frumos, de, o clipă, am iertat toată umanitatea pentru toate. În jurul meu, vocile pronunțau cestiuni de tipul: - Ce contează în ce partid suntem, dacă toți suntem români și patrioți? Ca să certifice unirea-n cuget și-n simțiri, se mai ridicau de la mese, cu chiftelele în gât, și se țucau pe amândoi obrajii: liberalii cu România Mare, țărăniștii cu pedeseriștii, pediștii cu cine mai apucau. Apoi, ca să-și arate juneța de spirit, se apucau, așa cum erau, în costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ea e dus sultanul, inconștient, dar Încă viu. Se grăbește să Îndepărteze toți curioșii, n-o păstrează alături decât pe Djahane, două-trei apropiate, și un medic al curții care ține mâna lui Malik Șah. — Stăpânul Își va mai veni În simțiri?, Întreabă Chinezoaica. — Pulsul slăbește, Dumnezeu a suflat În lumânare, ea pâlpâie Înainte de a se stinge, n-avem altceva de făcut decât să ne rugăm. Dacă aceasta e voința Preaînaltului, ascultați bine ce am să vă spun. Nu este tonul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe un traseu de accidente umilitoare, nu era deloc imună la reveriile altei lumi, pe care memoria încă vie le stimula și care la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]