4,251 matches
-
alcătuiește numai la deplina maturitate, atunci când ochiul nu numai privește, ci și vede, iar mintea nu numai adună, ci și corelează. Este cazul tău. Și ai scos o carte superbă. Te felicit din toată inima pentru profesionalismul, intuițiile spiritual-selective, acuratețea, simplitatea și curajul (un curaj poate nebun, în contextul contemporan) de a o scrie. Chiar simpla parcurgere a cuprinsului este impresionantă. Câți, de unde și cine din cei pe care-i cunoaștem ar avea curajul mai ales la noi să „iasă pe
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
creatoare, D. cultivă prozodia clasică, dar nu-i rămâne permanent vasal, căci, depășind-o, dovedește disponibilități poetice multiple. Remarcat de G. Călinescu în anii de început, poetul bucovinean se relevă ca un îndrăgostit de natură, cu o certă vocație a simplității stilistice. SCRIERI: Solstiții, Cernăuți, 1936; Suflete în azur, București, 1940; Vatra cu stele, Cernăuți, 1942; Însemnele anilor, pref. George Muntean, Timișoara, 1973; Neodihna cuvintelor, Timișoara, 1986. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1982), 907; Mircea Streinul, Poeți tineri bucovineni, București, 1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
Înflorit, pe dinăuntru lac Împuțit”.) „Veșmintele costisitoare sunt dovada sărăciei spiritului nostru.” (Sf. Bernard) „Toate gătelile nu fac decât să ascundă defectele: adevăratul triumf al frumuseții constă În a străluci prin ea Însăși”. (J.-J. Rousseau) Adevărata distincție o dă simplitatea. (Așa cum frumosul din natură nu cunoaște expresii complicate sau emfatice, la fel, frumosul din comportamentul uman este dat de atitudinile sincere și firești, proprii bunului-simț din gândirea și simțirea persoanei În cauză.) E destul să ai bun-simț, restul vine de la
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu care are de-a face generalul Stumm. Acesta a găsit Într-adevăr mijlocul de a se orienta dacă nu printre toate cărțile lumii, măcar printre milioanele de cărți pe care le conține biblioteca sa. Tehnica lui, de o mare simplitate, e la fel de ușor de aplicat: Cum eu tot nu voiam să-i dau drumul, și-a Îndreptat dintr-odată tot trupul, ca și când ar fi crescut de-a dreptul din pantalonii care bâțâiau pe el, și-mi zice cu o voce
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră atât de măsurată și stilurile strălucitoare sau extrem de complexe elaborate din toate direcțiile. Părea că ușurința, claritatea, simplitatea s-au Întors printre noi. Sunt zeițe care plăceau majorității. Era de Îndată Îndrăgit un limbaj ce putea fi gustat fără a reflecta prea mult la el, care seducea printr-o aparență atât de naturală și a cărui limpezime, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Încredere cu cât a fost el Însuși implicat În evenimentele pe care le povestește și pare prea puțin Înclinat spre lingușeala celor mari. Al doilea exemplu este Philippe de Commines, pe care nu mai contenește să-l elogieze, admirându-i simplitatea limbajului, puritatea narațiunii și absența vanității. A treia evocare are În vedere Memoriile lui du Bellay, autor la care apreciază faptul că a ocupat funcții de răspundere, dar pentru care se teme că ar pleda În favoarea regelui. Citindu-și notele
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
vieții, pe de altă parte, din profunzimea eului. Ființa își dorește contopirea cu lucrurile, se vrea absorbită de ele, depășită de acestea."118 Poetica demetaforizării presupune și o anumită încercare de a reface vârsta pe care o trăiește, din prisma simplității și a bucuriei de a simți clipa. Rarefierea figurilor de stil nu semnifică și o rarefiere a semnificațiilor, întrucât, așa cum poeta însăși mărturisește: "Odată cu descoperirea noțiunii de sugestie, puterea de sugestie a devenit și unitate de măsură a artei și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
punct de vedere tematic "putând fi observată o continuitate în lirica acestui volum, inedită fiind proiectarea poemelor în negativ"144. Considerat, pe departe, unul dintre cele mai dramatice volume, Stea de pradă își păstrează "un discurs liric" de o mare simplitate, aproape lipsit de metafore, "înregistrându-se o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind acum violența percepției poetice și a corespondențelor"145. Totodată, acesta este și ultimul volum editat sub regimul socialist, ponderea așa-numitului de către Ovid Densusianu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primelor volume, ci devine vag, confuz, abstract, poeta însăși împiedicându-se de numeroasele cămăruțe din labirintul noii sale ființe. Exterioară la nivel stilistic, unde se observă un vid metaforic și un limbaj comun, obișnuit, care uneori devine de neînțeles prin simplitatea sa. Într-un mod convingător va ajunge la aceeași concluzie și Luiza Bratu, care observă că "jocul hamletian, între a fi și a nu fi, corespunde, în cazul problemelor noi, scrise de Ana Blandiana, unui model interior de autotextualizare prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezie. Ea realizează o frântură în două a timpului, împărțindu-și la nivel stilistic, scrierile, în cele metaforizante și cele demetaforizante. Dilatarea discursului, prin alegerea expresiei demetaforizante este vizibilă, mai ales, în aceste cele din urmă volume ale creației, când simplitatea și sinceritatea expresiei intenționează să traducă o viziune insolită asupra existenței cotidiene. Ca un veritabil postmodern, servindu-se, totuși, de limbajul neomodernist al necuvintelor, Ana Blandiana își ia povestea în serios, făcând din propria viață o artă poetică. Sufletul, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
degrabă, cel care iese în exergă. Gravitatea nu se preschimbă-n ludic neapărat, ci-ntr-un dinamism al zicerii, o poftă nebună de a devora cuvinte, de a scrie, de a trăi în ritmurile naturii, ale vegetalului, ale elementarului. O simplitate formală, dincolo de metaforă, care-nfioară, în fața căreia se-nclină fiecare cititor. Un patetism bine temperat, o liniște, un perfect echilibru al discursului ca o terapie. Citirea textelor blandiene funcționează profilactic. Metaforele deschise și cele opace structurează un traseu liric distinct, când
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură: "Cenzura ar fi trebuit să închidă amândoi ochii spre a nu vedea cât de "neortodoxă" era poezia sumbră a Ilenei Mălăncioiu (...)." Ana Blandiana, în schimb, este reflexivă, gravă, de o simplitate debordantă, sentimentală, ascunzându-se, parcă, asemenea unui copil, după salcâmul de-abia înflorit din grădina bunicilor. Aș fi încercat, mai degrabă, chiar cu riscul de-a ieși din limitele feminismului, o conexiune între lirica Anei Blandiana și cea practicată de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu efecte tehnice și realități goale, realități care nu transpun nimic și nu au un fond ideatic. Acțiunea urmează un fir simplu pentru un prim nivel de receptare, însă ceea ce se petrece pe scena Sălii Studio depășește acest prag al simplității. Am considerat întotdeauna că un spectacol reușit, este unul pentru care conflictul sau personajele rămîn mult în urmă după ce a căzut cortina, iar mesajul transpare dincolo de ele, un mesaj universal. Așa se întîmplă în teatrul celor vechi, la un Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la perfecție. Vag, o muzicalitate pitagoreică însoțește schimburile de replici, totul luând forma unei simfonii stranii despre care nu știm dacă vine din afară sau din interiorul nostru... Lumea obiectuală pe care o configurează dramaturgul este, de asemenea, de o simplitate foarte... percutantă: mese, scaune, o floare, o Biblie, niște cărți de joc. Ea reprezintă cadrul discret în care oamenii și poveștile lor circulă asemenea unor pești tăcuți și singuri într-un acvariu transparent. De altfel, Singurătatea bântuie întreaga piesă, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
O face atît pentru că, desigur, „are ceva de spus”, cît și pentru că posedă mijloacele tehnice necesare. În acest moment În literatura franceză există două tabere despărțite de concepția despre scriitură: universitarii cred În frază, În stil, În vreme ce nonconformiștii cred În simplitatea spunerii. Alături de Pascal Quignard, Pierre michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta posedă o retorică tradițional franceză, elegantă pînă la rafinament, uneori abstrusă, exploatatoare moderată de dicționar: o scriitură elitară. Nu voi merge mai departe cu critica acestui stil care nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant, geografia exilului, personajul fără prea multe Însușiri, suspendarea voinței totalizante. Am avea astfel minimalismul forte, impersonal și minimalismul umanist, cald, care se manifestă independent pe scena literară franceză. Cum primul e radical și inedit, contactul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de altă parte, noi atribuim această interpretare funcției simbolice în măsura în care ea citește și leagă semnele între ele prin intermediul simbolurilor care interpretează, noi trebuie să recunoaștem că ea se situează la polul opus al confuziei tautiste". Fără îndoială, e ușor derutantă simplitatea soluțiilor propuse față de tușele apocaliptice ale tabloului schițat anterior, mai ales că autorul le lasă la un nivel destul de general, în contrast cu minuția cu care a descris efectele diabolice ale comunicării confuze. Bernard Miège în Societatea cucerită de comunicare întreprinde o
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este stocastic, atomistic, mecanicist. Stocastic, căci comunicarea se face pas cu pas, în acest moment și ocazionată de acest scop. Atomistic, fiindcă comunicarea pune în față doi subiecți, atomi separați și indivizibili. Mecanicist, datorită linearității schemei transmisiei, asemenea unei mașini. Simplitatea acestui model, pe care noi îl avem mai mult sau mai puțin în minte în practicile noastre, asigură perenitatea sa. Regăsim acest model în toate etapele dezvoltării teoretice, de la mașina cu aburi la inteligența artificială. Succesul este determinat de principiile
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
publicată anterior, își manifestau prezența la nivelul compoziției. În sfârșit, conexiunea a devenit atât de directă, încât cititorii care au explorat fundamentele formei vizuale în Arta și percepția vizuală pot trece ușor la compoziție ca nivel succesiv. Principiul gestaltist al simplității, descris în cartea anterioară drept organizator al formei și spațiului, folosește în genere pentru modelele vizuale. Acesta marchează de asemenea compoziția, făcând, de pildă, ca vectorii unui sistem radial să fie distribuiți pe cât posibil mai simetric sau plasând centrul de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este folosirea lor complementară, care în amestec duce la dobândirea unei game complete de gri. Astfel, în timp ce Albers și-a păstrat formele simple și costante pentru a se concentra asupra varietății relațiilor coloristice, Mondrian s-a constrâns pe sine la simplitatea formelor în unghi drept dintr un alt motiv. Interesul său viza relațiile formale pe care dorea să le reducă la orizontalitate și verticalitate. El avea nevoie să reducă la minimum complexitatea formelor și direcțiilor descoperite în realitatea fizică și să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
al durerii. Dacă figura s-ar fi aflat departe de centru, acest efect nu s-ar fi obținut. Într-un portret din profil de Picasso (figura 65), un gât lung susține masa grea a capului ca un trunchi de copac. Simplitatea izbitoare a ochiului mare adaugă o greutate atât de mare feței, încât l-ar dezechilibra dacă nu ar fi așezat pe axa centrală a tabloului. Prin așezarea sa, greutatea ochiului echilibrează figura și nu acționează ca o consolă greoaie care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în lumea fizică ar fi creată pe scenă de coregrafi sau regizori de teatru. Comportamentul obiectelor în spațiu O examinare a naturilor moarte de bucătărie ale lui Chardin se pretează acestui scop. Acesta e recomandabil și dintr-un alt motiv. Simplitatea geometrică a obiectelor casnice reduce relațiile spațiale la elementele lor de bază într-o manieră aproape arhitectonică și, prin urmare, le face ușor de definit. Comparând una dintre picturile lui Chardin (figura 108) cu natura moartă discutată anterior și aparținând
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
-l pe Creator, iar celălalt - rezultatul creației, aceștia fiind armonios conectați prin axa vectorială, la fel de bine definită drept canal de interacțiune. Această simplă schemă este prima care-l atrage în primul rând pe privitor, chiar înainte de a descifra subiectul tabloului. Simplitatea inițială rămâne călăuza complexității detaliului. În același timp, tema de bază la care m-am referit ca fiind scheletul structural al operei este și cea mai concisă formulare vizuală a esenței operei. Este ceea ce se obține atunci când s-a spus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Revenirea la folclor este motivată de o altă sensibilitate, întreținută nu numai de experiența individuală, ci și de experiența socială care favorizează redescoperirea ființei, a personalității și a experiențelor de grup. Versurile devin fluide, susținute de o retorică impresionantă prin simplitate; meditația lirică se angajează în jurul unor străvechi motive folclorice restituite în expresie nouă. Această împrejurare este o mărturie de credință în puterea creației și nu este lipsită de consecințe asupra autorilor din ultimul deceniu care își vor orienta pașii spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fătălău." Doinele din cuprinsul poemului sunt niște satire la adresa lumii moșierești: "Îi țes țării, pe gherghef,/ fire-n jur, ca de sidef/ Să ne sugă ca pe muște/ Când se tem să nu ne-mpuște." Ceea ce caracterizează poemul este marea simplitate,vibrația discursului liric, vorbirea suculentă specifică țăranului, umorul negru, grotescul. Un fel de voință de simplificare se impune în prezentarea acestei realități zbuciumate, căreia Arghezi i-a modelat prezența din propria memorie și din sondarea conștiinței conaționalilor. Eugen Jebeleanu a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]