3,950 matches
-
Popescu, V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; V. Voiculescu, DRI, V, 338-343; Cornel Ungureanu, Viața și supraviețuirea, RL, 1998, 9; Sergiu Pavel Dan, Fețele singularizării la Pavel Dan și Vasile Voiculescu. O paralelă vag plutarhiană, VR, 1998, 4-5; Gheorghe Grigurcu, Sonetele lui V. Voiculescu, RL, 1998, 32; Roxana Sorescu, V. Voiculescu. Consecvența experienței spirituale, ALA, 1998, 416; Dicț. analitic, I, 119-121, 336-338, III, 315-316, 363-365, IV, 286-288, 328-330, 424-426, 570-573; Mihai Rădulescu, Rugul Aprins. De la mănăstirea Antim la Aiud, București, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
literar și artistic”, „Propilee literare” ș.a. Împreună cu Tudor Arghezi, scoate, în 1904, publicația „Linia dreaptă”, iar din 1923 conduce colecția „Biblioteca pentru toți”. Versurile lui D. au fost strânse într-un prim volum în 1901. Au urmat Trepte rupte (1906), Sonete (1914), Canarul mizantropului (1916), Fecioarele (1925) și Cocorii (1942). Dacă în volumul de debut poeziile vădesc stângăcie a construcției, cu al doilea se observă renunțarea la clișeul romanțios și încercarea de aflare a unui drum propriu. În peisajul începutului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
încercarea de aflare a unui drum propriu. În peisajul începutului de secol, poetul se remarcă prin delicatețea sentimentului și prin discreția afirmării lui. În genere, iubirea a fost aceea care l-a călăuzit. Faptul se vădește mai ales în volumul Sonete, unde sunt incluse versuri rafinate, cu tentă simbolistă, care îmbină meditația cu irizările florale. Autorul este un virtuoz al prozodiei și al rimei, posedând, totodată, și arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanțial la impunerea sonetului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
volumul Sonete, unde sunt incluse versuri rafinate, cu tentă simbolistă, care îmbină meditația cu irizările florale. Autorul este un virtuoz al prozodiei și al rimei, posedând, totodată, și arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanțial la impunerea sonetului în literatura noastră. D. a fost și un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
prilejul unor lecturi de calitate. D. a făcut numeroase, și corecte, traduceri din Balzac, Dickens, Blasco Ibañez, Merejkovski, Shakespeare, Stendhal ș.a. SCRIERI: Versuri, Buzău, 1901; Trepte rupte, București, 1906; Tinerețea Casandrei, București, 1913; Puterea farmecelor și alte nuvele, București, 1913; Sonete, București, 1914; Canarul mizantropului, București, 1916; Cântăreața, București, 1916; Școala profesională „Arhiereul Gherasim”, București, 1916; Motanul ucigaș, București, 1918; Dragoste neîmpărtășită, București, 1919; Păcatul rabinului, București, 1920; Orașul bucuriei, București, 1920; Strigoiul, București, 1920; Domnul colonel, București, 1920; Matei Dumbărău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
zonele țării. Alături de acestea, versuri și proză originală sau traduceri, studii de analiză lingvistică și literară, documente inedite publicau Dragoș Vitencu, G. Voevidca, Leca Morariu, Victor Morariu, I. E. Torouțiu. Alături de bucovineni, și intelectualii botoșăneni publicau studii sau creații: V. Bogrea - "Sonet", D. Furtună - "O scrisoare a lui Creangă, Creangă inedit, Creangă și mergerea la teatru a clericilor", N. N. Răutu - recenzii la rubrica "Răbojul cărților", Tiberiu Crudu - proză, "Maica Frăsina". Unele numere sunt dedicate personalităților moldovenești cu care provincia se mândrea: Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
licențiat în Litere și Filozofie la Cernăuți, membru corespondent al Academiei Române din 1937. Este profesor de limbă română la Suceava și Câmpulung Moldovenesc. Colaborează în presa literară din nordul Moldovei și din capitală și este autor al unor volume, precum: Sonete, Epigrame, Puteri întunecate, Turnuri, Supremul argument, 101 Epigrame etc. Totalizând, este vorba de 121 de intelectuali cu contribuție scrisă sau artistică în deceniile interbelice, 38 din județele Vechiului Regat și 83 din județele nord-moldovenești din Bucovina. Cei mai mulți autori aparțin generației
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de fapt, "adulterări limbute de teme caragialiene"19. Gavril Rotică se încadrează în același curent tradiționalist, denumit "imitator" al lui Octavian Goga, ce a produs totuși "surpriza unei evoluții spre poezia subiectivă"20. George Voevidca apare la categoria autorilor de sonete și miniaturi, despre creația acestuia, critica lovinesciană apreciind că "se desfășoară în material nediferențiat estetic"21. Călinescu îl amintește în treacăt pe bucovinean, la categoria "alți poeți", ca autor de "versuri banale, uneori în stil poporan"22. În fine, o
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Mai e și ostilitatea lui dintotdeauna în fața inovației, fie ea în literatură, pictură sau muzică. Altfel, pastișele după Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Eminescu, G. Coșbuc fac dovada unei virtuozități de netăgăduit. Și tot așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
moarte își trăiește „exilul nostalgic” („O albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort deși mă simt în viață. Trăiam odată-n vechiul burg !” - Anamnisis). Nici vetustețea acestor fresce „desprinse din stemă parcă”, nici chingile formei fixe (sonetul) nu întunecă înfiorarea, uneori muzicalizată simbolist, în fața timpului („În umbră-Umbră - el stă viu” - Pendula veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
teatru și pe de alta, inscripționarea clară în dimensiuni diferite a literelor. The Sonnet de William Mulready este considerată o imagine cu disponibilități deopotrivă comice și sentimentale. La marginea unui râu, iubita poetului citește, pe un petec de hârtie, un sonet care i-a fost probabil dedicat, în timp ce cu mâna dreaptă încearcă să mascheze o izbucnire în râs. Poetul, pe jumătate întors spre ea, își stăpânește curiozitatea, în timp ce paginile din cartea alăturată sunt răsucite de vânt. În Rustic Civility de William
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Poezia sa patriotică și cântecele de revoltă atestă influențe din Octavian Goga și Aron Cotruș, dar și din lirica lui Th. Körner, din care traduce mai multe poeme, după cum în romantismul baladelor istorice se regăsesc ecouri ale lecturilor din Uhland. Sonetul ocupă, ca formă de exprimare, un loc important în creația sa, unele compoziții de acest fel situându-se, ca perfecțiune a elaborării, alături de modelele clasice ale literaturii noastre. Meditația în fața vieții trecătoare, cu puține bucurii, ca și pioasa reculegere în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
semnând și articolul Sărbători fără de rost; D. Anghel - Un vis simbolic, Sămănătorul, Amintiri despre Ioan Adam, Reflecțiile unui poet, iar G. Topîrceanu - În noapte. Sunt prezenți în paginile revistei și Mihai Codreanu, Dumitru Rareș, Horia Furtună ș.a. Este recuperat „un sonet necunoscut al poetului P. Cerna”, scris la 1 ianuarie 1897. Ion Agârbiceanu publică Ceasuri de seară. Păsările nopții și O scrisoare, Mihail Sadoveanu scrie eseul În amintirea lui Creangă și Un prieten al nostru (Wilhelm de Kotzebue) la rubrica „Note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
poezia metrică, dacă nu împingînd versul liber pînă la forma sa absolută? De fapt, pînă la tăcere... Cert este că, într-o bună zi, poate în joacă, Meillassoux a ajuns să se întrebe din cîte cuvinte sunt alcătuite două din sonetele cele mai cunoscute ale lui Mallarmé, "A la nue accablante..." și "Salut", descoperind că primul are 70, iar al doilea 77. Recurența numărului 7, simbol teologic și mistic, l-a făcut să meargă mai departe, intuind o logică subterană în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În 1831 face opoziție Regulamentului Organic, susținând în Obșteasca Adunare dreptul românilor de a-și alcătui singuri legile, ceea ce îi va atrage surghiunirea timp de șase luni la Mățăieni, unde avea moșie. În 1829, în „Curierul românesc”, Heliade îi publică sonetul Pacea. În același an V. trimite Ceasornicul îndreptat și o traducere din Metastasio. Sunt primele lui versuri tipărite; „arhipoetul” (cum îi spunea Heliade) era însă cunoscut datorită circulației orale a multora din versurile lui. Din acest „Anacreon românesc” Heliade cita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Moși, în „Universul” din anul 1900. Șirul colaborărilor lui Caragiale continuă cu snoava populară Fără noroc, cu Articol de reportaj, Amiază maură, Ion prostul, Eros, Bonbon. G. Coșbuc își începe colaborarea cu Lordul John și continuă, între altele, cu parodia Sonet (cu contraziceri și cu tendințe), cu un articol despre Tradiții și legende din popor. Murășul și Oltul și cu o notă intitulată Streașina casei. Dintre autorii de versuri trebuie amintiți D. Teleor, Gheorghe din Moldova, A. Toma, Cincinat Pavelescu, Florian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
de la mult dezbătuta obligație a scriitorului de a oglindi momentul istoric, Mircea Eliade răspunde la întrebarea „Cum s-ar putea angaja un scriitor, ca scriitor?” Revista publică versuri de Elena Văcărescu (însoțite de o scurtă prezentare a poetei), Vintilă Horia (Sonet la statuie, A murit un sfânt, Exil), Constantin Virgil Gheorghiu (Dorul de țară, Primăvară în surghiun), N. I. Herescu, Florin Zaharia, Alexandru Ciorănescu, sub pseudonimul Mihai Tăcutu (Dor, Dunăre, Dunăre), Horia Stamatu, N. S. Govora (Exilații), Titus Barbu, I. G. Dimitriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
casă De păscut oi mă aleasă, Mâna mea făcu organul, Degetele mele psalmul. GH. ASACHI Poezia lui Gh. Asachi (1788-1869) e aproape în întregime sub regimul lui Petrarca. Poetul cunoscuse dealtfel direct Italia și petrarchizase acolo chiar în italienește. Fondul sonetelor e banal, dar când endecasilabul se păstrează, efectul e un sistem muzical limpid și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de o curioasă solemnitate lirică, în ciuda indiferenței cuvintelor, acestea sunt notele tehnicii lui C. A. Rosetti și cu această mecanică este realizată romanța A cui e vina (1839), care înfățișează pentru poezia română ceea ce sunt La libertá de Metastasio și Sonetul lui Arvers sau Menuetul lui Boccherini. Fraze simple, vetuste, expuse cu o totală nepăsare pentru cuvinte și imagini, cu o emoție sugrumată, într-un stil de așa vibrație lirică încît cea mai mică intervenție ar părea fatală acestei coarde întinse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea neînțeles de femeia pe care o iubea (e tema sonetului lui Arvers): Pe lângă plopii fără soț La geamul tău ce strălucea Adesea am trecut, Privii atât de des; Mă cunoșteau vecinii toți, O lume toată-nțelegea, Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai înțeles. Dar apoi romanța se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
O mulțime de epigramiști îl continuă, între care Ionescu-Quintus și Cridim merită o mențiune. M. CODREANU Începând tot cu poezie galantă, cu "mandolinate", cu versuri pentru o "scumpă doamnă" sau "pe albumul unei fecioare", M. Codreanu s-a specializat în sonet, pe care nu-l tratează deloc cu arta de smălțuitor a lui Heredia, ci ca pe o manufactură în serie, abstractă și incoloră, adesea prețioasă, câteodată filozofantă. Totuși, când poetul se oprește la stări minore, plictiseală, blazare, rezultatele sunt notabile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
joc de emoții grandilocvente și de mari procedee estetice, care a dat câteva poeme memorabile, stă tot interesul literar: În cinstea ta, - Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete, Voi scri trei ode, Trei romanțe, Trei elegii Și trei sonete. Și-n cinstea ta, - Cea mai cântată din cîte-n lume-au fost cântate, Din fiecare vers voi face Cîte-un breloc de-argint, în care Gîndirile-mi vor sta alături ca niște pietre nestimate De-a pururi încrustate-n bronzul Unei coroane
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
triviale. V. Ciocîlteu rimează ironic pe tema dualității argheziene noroistele, A. Pop Marțian colectează ecouri din Camil Baltazar, Pillat, Blaga, Gh. Tuleș schițează natura moartă (fructe) în stil ortodoxist, Tudor Măinescu se distrează în genul Cincinat Pavelescu, George Voevidca scrie sonete și versuri în stil popular, G. St. Cazacu cultivă funebrul bacovian. Alții: George Silviu, Ilariu Dobridor, M. D. Ioanid, N. Țațomir, Alexandru Baiculescu. Sunt poeți cărora nu li s-ar putea nega vocația, dar care își datoresc vibrația în bună
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
S. realizează mai întâi o monografie consacrată lui Gh. Asachi, solidă și coerentă, meritorie prin bogăția informațiilor și riguroasa argumentație filologică. El descoperă și valorifică, în 1974, un manuscris inedit al lui Gh. Asachi, La Leucaide d’Alviro Corintio-Dacico, cuprinzând sonete petrarchizante. Traducerea acestor texte constituie și un exercițiu pe care S. îl parcurge cu aplicație, reușind să pună în lumină valențe poetice ignorate, până în acel moment, ale autorului sonetelor pentru Bianca Milesi. Eseurile care au urmat monografiei despre Asachi sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
inedit al lui Gh. Asachi, La Leucaide d’Alviro Corintio-Dacico, cuprinzând sonete petrarchizante. Traducerea acestor texte constituie și un exercițiu pe care S. îl parcurge cu aplicație, reușind să pună în lumină valențe poetice ignorate, până în acel moment, ale autorului sonetelor pentru Bianca Milesi. Eseurile care au urmat monografiei despre Asachi sunt marcate, ca orientare tematică, de vocația lirică a lui S.: Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor (1996), ambele premiate de Uniunea Scriitorilor. După moartea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]