35,079 matches
-
un fan al adevărului și justeței, sunt dezamăgit de realitatea crudă și greu de digerat, căci adevărul scos la lumină poate mutila un suflet fragil și nevinovat. Cu toate că în urma unor dorințe sublime urmează mai întotdeauna dezamăgirea, nu miam pierdut niciodată speranța, căci, așa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, “încrederea în tine o pierzi o singură dată”. Biblia propovăduiește să avem încredere în semenii noștri, să le facem ceea ce ne-ar plăcea să ne facă ei nouă, adică numai bine, cu bunăvoință
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
rai e calea dreaptă Și-om fi dezamăgiți de propriul trai, Cum nu prea știm nimic din ce ne-așteaptă De viață-i bine să ne ținem scai! Filosofic vorbind, această „agățare” aduce mai mult a sofism, fiind o edulcorată speranță iluzorie, până la confruntarea supremă cu Dumnezeu în paradisul îngerilor. Pentru semenii care au dus o viață anostă și insipidă, bucurându-se sau nu de umilințele de care am avut parte, lumea n-ar mai fi fost la fel fără „binefăcătorul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Mariei Vadănii. După spargerea jocului, băietanii se alegeau în două echipe, se descălțau, iar din ciorapi confecționau o minge originală pe care o băteau cu sete până când n-o mai vedeau de întuneric. Ce vremuri inocente și romantice, pline de speranțe într-un viitor luminos, sub noul regim adus de comuniști pe tancurile sovietice. Dacă stai să te gândești bine la transformările din satul românesc actual, îți pui, din păcate, magica întrebare, desprinsă parcă din baladele lui François Villon: „ - Dar unde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted. Raportarea lor lăuntrică la Dumnezeu prin Hristos pornea pe drumul crucii și al pocăinței, crezând că la timpul potrivit vor fi luate de stăpânul ceresc pentru înfrumusețarea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
oarecum sănătos, doar că metabolismul îmi era mai accelerat, arderile interne se făceau cu mare iuțeală îca viteza trenului cu locomotivă cu aburi) și asimilația era insuficientă. Așa că am plecat de la spital toți bucuroși că mi s-a dat o speranță de viață, nu ca în catrenul intitulat Medicală, din volumul Delicatese umoristice: Poziția îți este verticală Când vii la doctor, însă ia aminte, Că vei pleca scăpat de orice boală... Culcat și cu picioarele-nainte! Tratamentul medicamentos recomandat, asociat cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aceiași de douăzeci de ani, cu o mână spală pe alta și cu amândouă obrazul cu serenitate, în fața națiunii ce are memoria colectivă scurtă și slabă. Orice aș spune, până la momentul adevărului, viața merge mai departe și ne trimite provocări, speranțe și dezamăgiri, să tragem învățături din greșelile și durerile noastre, duse totuși până la o limită a răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
frumoși, mai echilibrați și mai productivi ai adolescenței, nu se poate compara cu nimic din evoluția mea ulterioară. Acei patru ani nu i-am dormit în bocanci, căci în fiecare zi reluam instrucția de la început cu mult entuziasm și noi speranțe. După examenele de admitere din vară și din toamnă, m-am trezit cu colegi străini, din localitățile învecinate: Frumosu, Moldovița, Câmpulung, Gura Humorului, bine pregătiți la științele exacte, liceul nostru teoretic având un profil real. Pe lângă statutul de sportiv legitimat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mult orizontul cunoașterii. Toți factorii de putere, slujitori ai binelui, ar trebui să înțeleagă că numai cultura și creația spirituală ne mențin în istorie. Noi, muritorii de rând, care purtăm pe umeri povara grea a existenței, ne înarmăm singuri cu speranță și încredere în forțele noastre, stare de fapt ilustrată în sonetul intitulat Optimism, precedat de un Motto, o cugetare a ilustrului Dante Alighieri, din Infern, Cântul II: „Pe mine Domnul m-a făcut astfel c-al vostru iad să nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu mă poată-nfrânge și nici văpaia ce țâșnește-n el. Te teme doar de-acele lucruri care îl pierd pe om și-și fac din rău un țel: de alte nu, căci nu-s vătămătoare”. OPTIMISM De-ai ști, speranță, cât de rău îmi pare Că ai plecat discret de lângă mine, Eram în siguranță lângă tine, Dar te-am tratat cu multă nepăsare. E soarta omului când dă de bine Și se complace într-o delăsare, Cu greu avântul firav
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Mi-a spus ca nu-i nimic, că mi mulțumește oricum, și sa Îndepărtat ușor, nu Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-a părut diferit, și care crescu repede În mine o speranță Înaltă, ce flutură În sus ca un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În privire. 17 Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zile ne vizita un medic. Era o persoană În vârstă, destul de comunicativă, care, după obișnuitul control(nota mereu Într-o fișă tot felul de observații), Încerca, fără sorți de izbândă, să mai destindă aerul cu cate o glumă nevinovată, În speranța că va reuși să descrețească fruntea crispată a mamei mele. Aceasta, cu un glas alb, Îl tot Întreba despre șansele de vindecare, căutând parcă În privirea lui, În tonul vocii ori În schițarea vreunui gest semne de speranță, de bun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nevinovată, În speranța că va reuși să descrețească fruntea crispată a mamei mele. Aceasta, cu un glas alb, Îl tot Întreba despre șansele de vindecare, căutând parcă În privirea lui, În tonul vocii ori În schițarea vreunui gest semne de speranță, de bun augur. Am aflat că nuanța galben-aurie a pielii mi se Închidea În mod vizibil, transformându-se În degradeuri de maro, că părul meu creștea extrem de lent (ca și unghiile, de altfel) și devenea translucid, că mă Împuținam la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
totul la ”planul liric al existenței”, cum ne spunea profa’ de română. La spirit. La... bull shit-uri. Nu e decât o prostie. O mare farsă. Un voal urât mirositor peste ochii noștri bovinici. Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și mă Îneacă o tuse drăcească. Tușesc spasmodic până-mi ies ochii din cap. Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Partea Întâi Cei care s-au aflat măcar o dată în viață î au înțeles că numai dragostea adevărată îți dă puterea de a străbate întunericul pentru a ajunge la orizonturile de lumină și... speranță... Autorul I Ina se străduia de mai mult timp să-i convingă pe părinții săi că adevărata ei vocație, profesia în care se poate realiza, este domeniul medical. La început va urma o școală postliceală în domeniu; apoi, dacă o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spre un final care se profilează a fi unul fericit! Tu ai asemenea certitudini!? - Eu mai am unele rezerve, nu aș putea afirma același lucru. Nu sunt așa de optimistă ca tine. Sper totuși ca lucrurile să se așeze pe speranța în bine, veni Ina în întâmpinarea spuselor prietenei sale. Cuvintele Inei avură un rol benefic, așezându se ca un fel de balsam peste îndoielile Olgăi. Un timp își continuară drumul zăvorând cuvintele, doar privindu-se din când în când întrebătoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îi înzestrase Mama Natură. Întâlnirea din seara aceea fatidică, în care Olga a aflat că Alex se căsătorește și nu ea era cea aleasă să-l însoțească la altar, i-a răsturnat în ființa sa toate comorile din suflet și speranțele adunate de-a lungul timpului. Lipsi de la serviciu timp de o săptămână pretextând că e bolnavă. De fapt era! Când nu poți cu nici un chip localiza durerea, când ziua pare a fi noapte, când lumea, casa, totul din jurul tău îți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care o ascunzi! - Nu vreau să insinuez nimic, dar prea a venit ca neașteptată această veste, nu crezi? Ina simți în declarația lui Alex cum pe orizontul vieții ei apăruse soarele pe un cer limpezit, de un albastru plin de speranțe. Sub pantofi, pământul dobândi siguranță și în suflet părea că i-a înflorit o crizantemă. - Ina, dragostea mea, ce te împiedică să dai curs așteptărilor mele? - Te rog, Alex, să nu te superi pe mine. Când dăruiești ceva, În acel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că orice exagerare ar fi de prisos, însă era destul de ciudat să ai doi pantofi și brusc să nu mai folosești decât unul. Locuiam singur și nu urma să impresionez pe nimeni. Priveam din când în când în jos cu speranța că piciorul meu a apărut la loc, dar de fiecare dată tot ce vedeam era golul rămas în urma dispariției membrului meu. La micul dejun țopăiam de colo colo între frigider și cafetieră. Mai aveam jumătate de oră până să plec
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe străzi. Nu ai riscat niciodată pentru că știai să cumpănești bine, iar până la sosirea camioanelor exista un timp mort, destul cât să încapă acolo speranța. A fost suficient un lăstar care, pus în apă, a dat mustăți ce au devenit rădăcini, din care a crescut apoi copacul tăiat. Ieșeai numai noaptea ca să nu vadă nimeni cum te apleci și culegi cât mai mult din ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere, totuși el o privea înduioșat și fericit. Se apropia ultimul etaj, vechea lor destinație. Oricând tavanul se putea desprinde,aruncându-i în același subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai cert, până în clipa în care ușile cabinei se deschiseră și tălpile lor atinseră mocheta ultimului etaj. De acum el se putea întoarce la biroul său, la ceașca de cafea, la cămășile călcate perfect, la liniștea dormitorului și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fie găsită o soluție. Părea imposibil ca tehnica modernă să nu îi ajute în nici un fel și să fie astfel puși în situația să se declare naufragiați. Stăteau cât era ziua de lungă cu privirile ațintite spre linia orizontului în speranța că vor vedea ceva prinzând o formă reală. De fiecare dată imaginația le juca feste și rămâneau în aceeași mare în care parcă se învârteau într-un cerc. Turiștii au început să vorbească, mai întâi între ei, apoi tot mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
privire spunea mult mai mult decât toată hărmălaia celorlalți. Își dădură seama că ajunseseră în punctul în care începea declinul. Nu mai era vorba de plictiseală, ci de o stare de irascibilitate. Croaziera devenise ceva insuportabil, enervant, aproape dureros. Imposibilitatea speranței îi aruncase la început într-o furie față de navă, de echipaj, de ei înșiși, pentru că fuseseră atât de stupizi și crezuseră în promisiunile afișelor din oraș, apoi într-o resemnare totală. Cei doi plecară din sala de conferințe înapoi în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ieri-seară ajunsese atât de mare, încât putea fi orice. Acea pată imensă se oglindea acum în ochii lor, însă nu era un port, așa cum se așteptaseră, nici urmă de diguri sau de cofetărie cu umbrele de soare. Pata plină de speranță, care îi readusese la viață și îi făcuse să se simtă din nou vii, semăna din ce în ce mai mult cu dopul unei sticle uriașe în care își petrecuseră atâtea zile și atâtea nopți, crezând că se bucurau de o croazieră de vis
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
inima lui. Pe sub ușă pătrundea o ușoară adiere de aer, răcorindu-i palma și degetele de la mâna stângă, ce stătea răsfirată pe podea. Acestea erau momentele care-i plăceau cel mai mult, singur în camera lui, ascuns de ceilalți, fără speranțe sau regrete, înainte de a începe ceva, orice, când totul este posibil. Se gândi să mai savureze clipele acestea, înaintea de a lua o hotărâre. Erau momente perfecte, iar el se simțea împlinit în nenorocirea sa și probabil că dacă ar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu lucrarea Projet de paix perpetuelle entre les potentas de l’Europe, anul 1713, pe Jean Jacques Rousseau - Discurs asupra ingelității dintre oameni și Contractul social, pe Herder cu Scrisori pentru propășirea umanității etc. Totuși nimeni n-a conceput această speranță cu atâta ardoare și profunzime ca Immanuel Kant. După cum scria K. Fischer - unul dintre cei mai importanți comentatori ai filosofului - Kant Înfățișează speranța, această speranță În legalitatea unui sistem adânc cugetat, fără nici o exaltare, fără filantropie, ambele deopotrivă străine filosofiei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]