5,679 matches
-
și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe el, spunând că e proprietate socialistă Colac peste pupăză, prin noaptea neagră, se răsturnară în spinarea sa și bârnele de care ne folosisem, cu unele zile în urmă, spre a încerca să ieșim călare pe valurile care ne încătușaseră în nișa de năpastă Încât noi, cu mare greu și cu mare zăpăceală și spaimă, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comandant: cum hotărăsc eu, comandantul, așa rămâne și ceilalți se supun și execută Deci, cu această problemă pusă la cale, ne-am aciuat și noi, iarăși, care pe unde putea: unii pe geamblacul sondei, alții iar în scrânciob, curmându-și spinarea în frânghii Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un sigiliu de teamă greu explicabilă i se apasă în suflet: Bântuie dărâmăturile astea fel de fel de pierde-vară, ținându-se de netrebnicii din cele mai mari, gata oricând să te întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al grupei de băieți, cu banderola lui lată pe brațul cât o pulpă de berbec, socotise că nici un om cu scaun la cap nu-și va face drum, pe aici, la ora aceasta a sfințitului. Dealtfel, supraveghetorul, un hipopotam cu spinarea cărnoasă și o țeastă mare și tunsă, părea cumsecade și nu arătă nicidecum că i-ar păsa de prezența lui Mircea, un hoinar ca oricare altul, căutând să răzbească din perimetrul dificil al ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sindicaliști, teroriști) trebuia să rupă nasul Occidentului, să tragă de urechi Europa, Asia, America, să apropie de viitor duhoarea crimei și să săvârșească miruirea groazei și disperării. Aducându-i în Carpați, pe banii plugarilor și păstorilor, îi întreținu, pe aceleași spinări îndoite, ani de zile. Însă, brusc, filotimia și îmbelșugarea se curmară: apucat de sminteala cărpănoșiei, Grandomanul invocă necesitatea avântului neprecupețit și strângând șurubul economiei țării, la extrem, introduse istovitoarele raționalizări. Citat epocal și istorică sâsâire : Revolțonari, acum plecați pe continentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lăsându-l pe polițist să intre În curte. Acesta n-a intrat imediat, s-a Întors spre mașină, a făcut un semn cu mâna, au coborât din ea doi polițiști În uniformă, unul dintre ei cu un Kalashnikov agățat În spinare. Au intrat În curte, apoi În casă, ne-am speriat de ei toți care eram În living. Civilul a pus din nou Întrebarea, Leac s-a ridicat În picioare, era un pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e aruncată pe canapea, de sub pânza ei albă ies picioarele Andreei, tolănită. Trebuie să mă ridic În picioare să văd mai bine. Andreea e În sutien, stă pe burtă, cu fața Îngropată Într-o pernă. - Andreea! Spatele se Încovoaie, șira spinării lucește, până și umerii delicați au sclipici. De-acolo vine mirosul de pepene: Andreea e unsă cu ulei Înmiresmat. Și mâna agățată de aer a senatorului e unsă, a inversat omul rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
străzii, mici vânzători de ziare agită grăbiți cotidiane care miros încă a cerneală tipografică. "Ediție specială! ... specialăăă! Comunicatele Marelui Stat Major privind situația frontului!". Într-o cadență perfectă, prin fața lui trece un pluton de infanteriști nemți, echipați cu ranițe în spinare, condus de un Feldwebel 6 mic de statură, cu aer important. Se face că nu vede ofițerul român, dar Marius tratează cu indiferență gestul de indisciplină a subofițerului. De altfel, nu întâlnește pentru prima oară astfel de manifestări din partea aliatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
roșu-portocaliu al soarelui coboară încet, către asfințit. Aerul uscat dă impresia că toată umezeala ploii rapide și scurte de iulie, care tocmai sfârșise, se evaporase ca și când nu ar fi fost. Un val jilav de transpirație îi lipește neplăcut cămașa de spinare. Pornește grăbit spre casă, cu gândul la un duș rece, înviorător. Predase în urmă cu exact trei ore pe cei doi aviatori unui echipaj de jandarmi români, cât despre documente acestea erau acum puse bine sub cheie în fichetul generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult dorită. Rămâne la fel de cald ca peste zi, pâcla de praf, fum și miasme felurite părând instalată definitiv în atmosfera supraîncălzită. Sub haina ușoară a costumului de șantung, aerul static, fierbinte, lipește cu un strat gros de transpirație cămașa pe spinarea lui Marius. Indiferent la senzația neplăcută, continuă să privească concentrat, atent la tot ce se petrece afară. Experiența anilor de front îl învățase să aibă în primul rând răbdare. Și capacitatea de a nu da atenție multor disconforturi. Manfred, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui. Aruncă îndărăt o privire scurtă și vede cum acesta sare greoi peste o groapă după care, fără să se oprească din mers, scoate o batistă murdară cu ajutorul căreia își șterge fruntea asudată. Revine cu ochi încețoșați de oboseală la spinarea ușor gheboșată a sergentului care-i conduce. Pas după pas, acesta se mișcă precaut, atent unde pune piciorul, în timp ce de sub căciula trasă până peste sprâncenele groase scormonește neobosit cu privirea împrejurimile. Brusc, se lasă pe vine, cu pumnul înmănușat ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar în această perioadă a anului soarele apune deja. Privește cerul. Apăsător și plumburiu, pare că îl strivește. Deschide fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și se risipesc în bătaia bezmetică a vântului. Ard cu vâlvătăi cazematele scunde din beton, copacii trosnesc în flăcări. Marius dă ordin oamenilor să caute trupurile căpitanului și a lui Felix. Novăceanu nu este găsit nicăieri. Plutonierul Caraiman are șira spinării ferfeniță. Undeva în lungul cărării soldații sapă în pământul tare o groapă lată, cât mai adâncă să nu ajungă lupii la ei. "...odihnește sufletul răposaților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă unul, chiar din grupa lui, Mihăiță Stamate, un băiat subțirel și timid, cu ochelari. Chiar când ajung la etaj, o rafală scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un gradat din plutonul lui Nicky. Mai mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moțăie întinși pe podeaua mozaicată se ridică în picioare dar el le face semn că nu este nevoie. Într-un brusc puseu febril, o sudoare fierbinte țâșnește din toți porii ca apa dintr-un robinet. Transpirația se prelinge pe frunte, spinare, piept, pântece, picioarele se năclăiesc într-o umezeală caldă și lipicioasă. Lumini intermitente și puncte negre, mari, încep să-i joace haotic prin fața ochilor. Amețit, se sprijină cu mâna de perete. Are impresia că este luat pe sus într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Încarcerat, nu se poate rosti niciodată; inițiativa lui e strivită Înainte de a se naște. - Nimeni n-a bănuit atunci. - Pentru că totul fusese perfect gîndit dinainte; o imensă rea-credință funcționînd ca o mașinărie foarte bine pusă la punct. Exercițiu definitiv pe spinarea și sufletul unui popor cinstit și naiv. GÎndește-te, acum după atîția ani se vede perfect. Disperarea, diversiunea, minciuna și teama sunt pămîntul gras pe care-l nasc și din care Înfloresc dictaturile de orice soi. - Mă gîndeam la problemele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
caleștile secolului al XVI-lea, nu opreau pentru nimeni. Plebeii luau autobuzul sau călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând autobuzul în ploaie, priveam râul deprimant de biciclete scurgându-se spre serviciu și mă vedeam pe mine însumi pe spinarea unei lebede. Pasărea mea cea albă ar pluti deasupra râului cenușiu de biciclete, apoi s-ar înălța deasupra turlelor catedralei Teusch, ar atinge ușure acoperișurile cenușii ale Sibiului și ar ateriza în curtea școlii exact când sună clopoțelul. M-am
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
până la sfârșitul vieții. Dar nu-i numai atâta. Domnia lor vor să facă pe boierii. 3 - 4 - 500 de franci pe lună nu-i liniștesc și nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori nației de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt născuți pentru lucruri mai înalte, pentru deputății, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la cari cinstiții lor părinți, care vindeau bragă și rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul și sfiștocul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ale cărui interese sunt identice cu ale țăranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoțul încape pe mâini străine încît, mâine să vrem să vindem ce avem, găsim cumpărători străini chiar în țară și am putea să ne luăm lucrurile în spinare și să emigrăm la America. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe acuma o bucată de loc în Mexico, în care să pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. Să nu ne facem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cuvânt gloria ce-o câștigi e frumos lucru, dar pentru dânsa e bine ca omul să nu riște nici măcar degetul cel mic, necum zeci de mii de oameni și zeci de milioane de bani, storși la urma urmelor tot din spinarea muncii productive a țăranului. La anul 1392 regele Sigismund al Ungariei încheiase alianță cu Mircea cel Bătrân în contra turcilor. Sigismund trece Dunărea și ia Nicopoli, apoi, auzind de turburări în propria lui țară, se întoarce cu oaste cu tot din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îndupleca opinia publică în favorul unor cheltuieli cari vor fi enorme, Vom vedea în curând cum partidul roșu va umplea provincia cu ciracii d-lui C. A. Rosetti, cu netrebnicii cari nu se pot hrăni și îmbogăți altfel decât pe spinarea și în paguba statului român. Apoi vor urma întreprinderi de milioane pentru poduri pe uscat și șosele pe apă și câte comedii toate. De aceea revenim la ideea noastră emisă de a se consulta populația și de a vedea sub
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
e mai hazliu însă e desigur știrea ce-o comunică "Romînul" cititorilor săi cumcă "Timpul", zi "Timpul", a devenit socialist. Pentru că arătăm cum țăranul nostru, fie proprietar mare, fie mic, e singurul producător real în această țară și cum din spinarea acestui țăran se nutresc toți paraziții liberali, impuindu-i statului netrebnicia lor intelectuală și morală, de aceea noi am devenit socialiști, ba, mai mult, comuniști și nihiliști. Dacă arătăm că prin calamități economice țăranul, care e proprietar și producător, dă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe care o publicăm și azi în capul foii, arată ce fel de nație este aceea în care noi n-avem încredere; este anume partea aceea a nației care trage pe sfoară clasele muncitoare și pozitive ale poporului, trăind de pe spinarea lui fără a-l compensa prin nimic, nici prin știință, nici prin onestitate nici prin avere. {EminescuOpX 260} Iată rezultatul pospăielii și a superficialității de ieri. Teamă ne e dar și astăzi că asemenea o samă de advocați buni, cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
glamnică... Da?! Numai că eu, de la început, fără să vadă ea, o dădusem de mult la o parte... Alta, tot așa, cu toate că știa bine cine sânt a întors la un moment dat capul înapoi spre mine în timp ce o iubeam țiindu-i spinarea în brațe s-a holbat: Cine ești tu, zice, de unde vii?" Szekely izbucni într-un râs subțire, pițigăiat, înalt... Asanache îl potoli: "Șandor, mai încet, nu uita unde sîntem..." Totuși, nu se clătina nimeni când am plecat, iar eu am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai o soție atât de frumoasă, astea sânt fleacuri pe lângă fericirea de a te culca cu ea în pat... "Nu sânt măgar, zise el, să nu fiu susceptibil, cu toate că și măgarul rabdă să-i pui tot felul de poveri în spinare, dar nu uită că i le pui și când te aștepți mai puțin aruncă și poveri și tot și îți aplică și două copite în cur, dacă nu și mai rău. Un om e un om, continuă el parcă rănit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]