4,356 matches
-
și de demararea în anul 1908 a demersurilor de construire a școlii din localitate. Constantin Gabrielescu va dona mobilierul pentru funcționarea primăriei din localitate, în semn de recunoștință, în anul 1923, atunci când Șcheaua Nouă va fi declarată comună de sine stătătoare, obștea satului solicitând atribuirea denumirii de Constantin Gabrielescu, pe care o menține și astăzi. Recensământul din 1912, primul recensământ sistematic din Regatul României avea să consemneze modificări de substanță în structura socială a comunei. Două fenomene se evidențiază: o explozie
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
și o școală mixtă. În 1925, comuna Tătaru era formată tot din satul Tătaru și avea 2598 de locuitori. Satul Dudești s-a înființat mai întâi cu numele de "Nicolești-Jianu", după 1925, și în 1931 constituia o comună de sine stătătoare. În 1950, comunele Nicolești-Jianu și Tătaru au fost incluse în raionul Făurei din regiunea Galați. În 1964, comuna și satul Niculești-Jianu au primit numele de "Dudești". În 1968, la reorganizarea administrativ-teritorială a României, cele două comune au revenit la județul
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
înglobat și satele comunelor Scorțaru Vechi și Cazasu, care au fost desființate. Comuna a revenit atunci la județul Brăila (reînființat). Satul Cazasu a făcut parte din comună până în 2003, când s-a desprins pentru a forma o comună de sine stătătoare.
Comuna Tudor Vladimirescu, Brăila () [Corola-website/Science/300993_a_302322]
-
În comună funcționau o școală înființată în 1830 și o biserică ortodoxă zidită în 1858 de către mănăstirea Sf. Gheorghe-Nou din București. Pe atunci, satul Jugureanu, cu 745 de locuitori ce trăiau în 183 de case, forma o comună de sine stătătoare în aceeași plasă. În ea erau o școală mixtă cu 25 de elevi (dintre care o fată) și o biserică zidită de frații Chiriacescu în 1843. În 1925, comunele făceau parte din aceeași plasă; Jugureanu era constituită tot dintr-un
Comuna Ulmu, Brăila () [Corola-website/Science/300994_a_302323]
-
clasele I-IV în satul PARUL-ROTUND. Pe langă Nenciulești trece un singur rău, Râul Vedea, măi existând un mic parau care în timp s-a astupat de la resturile menanjere aruncate de localnici, iar ce a rămas sunt zone de apă stătătoare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Nenciulești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,92%). Pentru 4,08% din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Nenciulești, Teleorman () [Corola-website/Science/301816_a_303145]
-
a aparținut administrativ de comuna Drăcșenei. După o reorganizare administrativă, a fost inclus în comuna Beuca, Teleorman. În trecut, a aparținut, de asemenea, de comuna Zâmbreasca, Teleorman. Pentru o scurtă perioadă (după Marea Unire), Plopi a fost comună de sine stătătoare. Satul este așezat într-o zonă de silvostepă, cea mai apropiată pădure fiind cea de la Beuca, situată la c. 3 km. de sat. Lângă sat se află cel mai bătrân copac din nordul județului, un stejar vechi de câteva sute
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
Năvodari este un sat în comuna Seaca din județul Teleorman, Muntenia, România. Până în anul 1965, localitatea s-a numit Cioara si a fost comună de sine stătătoare. Satul Năvodari din comuna Seaca, este situat la nord de Dunăre la aproximativ 5 - 6 km, și la răsărit de Gura Oltului la 20 - 30 km, în acea parte a Munteniei neocupată de romani în urma victoriei armatei romane asupra Daciei
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
aici având loc bătălia de la Mărăști. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire și în aceeași plasă, populația ridicându-se la 2395 de locuitori. Satul Mărăști s-a separat în 1931 pentru a forma o comună de sine stătătoare, dar ea a fost în scurt timp desființată din nou. În 1950, comuna Răcoasa a trecut în administrarea raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, ea a fost
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
1925 consemnează comuna în plasa Plăginești a aceluiași județ, cu o populație de 2324 de locuitori în satele Cornetu, Coroteni, Liești, Obrejița, Slobozia și Valea Beciului. În 2931, satul Obrejița s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, comuna Slobozia căpătând structura actuală. În 1950, comuna a trecut la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, deja denumită "Slobozia Bradului", comuna a trecut la județul Vrancea. În comuna Slobozia Bradului
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
de danie din 23 mai 1436 prin care urmașii lui Alexandru cel Bun și Ștefan dăruiesc o „Braniște” lui Stan Babici, fraților săi, care va face parte din așezarea „Vicovelor” din care se desprinde comuna Bilca ca așezare de sine stătătoare, până atunci ca domeniu al Mănăstirii Putna. Învățătorul bilcan Pamfil Cuciurean notează în autobiografia sa următoarele în legătură cu data apariției administrative a comunei Bilca: "„Scriptele, cronicile și bătrânii din sat spun că Bilca s-a înființat pe o porțiune din Vicovu
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
la sud), comuna Sucevița (la sud-vest și vest), comuna Horodnic de Jos (la nord). Denumirea de Horodnic de Sus se pare că vine de la faptul că principalele așezări ale comunei au fost ridicate pe coasta dealului Osoi. Comună de sine stătătoare până în anul 1950, a fost desființată și trecută ca sat component al comunei Horodnic. În anul 2003 prin divizarea comunei Horodnic a redevenit comuna Horodnic de Sus. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Horodnic de Sus se ridică la
Comuna Horodnic de Sus, Suceava () [Corola-website/Science/301960_a_303289]
-
este compusă din râul Suceava, în cursul său inferior pe distanța de 8 km și afluenții săi. Dintre afluenții râului Suceava, cel mai însemnat este râul Hatnuța care străbate pe o lungime de 14 km teritoriul comunei Dărmănești. Ca ape stătătoare întâlnim bălție din lungul văii Sucevei, de mici dimensiuni, în parte populate cu pește, fiind alimentate atât din ploi și zăpezi, cât și din revărsările râului Suceava. Apele freatice se găsesc la adâncimi diferite, care variază între 10 și 20
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
Buda. Subsolul comunei conține cărbuni inferiori, deocamdată nerentabil de exploatat, și sare. Au fost semnalate mici zăcăminte de gaze naturale și șisturi bituminoase. Administrativ, satele comunei Râșca au aparținut comunei Bogdănești, dar din anul 1927, Râșca devine comună de sine stătătoare, compusă din cinci sate. Suprafața administrativă a comunei este de cca 20000 ha, 2487 ha fiind teren agricol (952 ha - arabil; 916 - fânaț; 569 - pășune), iar restul constituindu-l pădurea. Activitatea industrială constă în exploatarea lemnului și prelucrarea acestuia în
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
Mică, Morii, Florilor, Urușagului, Drevelor, Întreprinzătorilor, Șicator sau Moghioroșcut (toate asfaltate în anul 2009) și Gilăului sau Lăbuț (încă neasfaltată). Din punct de vedere administrativ, Luna de Sus aparține comunei Florești, din anul 1950, până la care era comună de sine stătătoare, având arondat și satul Stolna și pentru un timp și Vlaha. Pe teritoriul satului s-au descoperit unelte ce datează din paleoliticul superior: un răzuitor din silex și 2 topoare. După marea invazie tătară din 1241 localitatea a fost colonizată
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
județul Buzău. Dacă din punct de vedere administrativ satul Barcani a aparținut de la înființarea să de comună Zagon, din punct de vedere bisericesc, Localitatea a fost filie la parohia Sita Buzăului până în 1902, când se organizează că parohie de sine stătătoare. Actuala biserică din Barcani a fost construită în anul 1896- 1897, având hramul " Sfanțul Nicolae". La zidirea bisericii și-au adus o importanță contribuție Nicolae Purecel și Dumitru Terzea. Temelia este din piatră, iar pereții sunt din lemn de brad
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
condițiilor improprii. Actuala comună Goicea, s-a constituit în anul 1968, ca urmare a aplicării legii de reorganizare administrativ-teritorială a României. Ea a rezulat din unificarea localităților "Goicea Mică", "Goicea Mare" și "Popoviceni", care, anterior au fost comune de sine stătătoare, iar acum formează o localitate sub denumirea de Goicea. Satul Goicea a fost atestat documentar la 4 aprilie 1575 - 1577, intr-o scrisoare a lui Alexandru Voievod, către boierul Barbu Postelnic, căruia îi atrăgea atenția că pescuise în bălțile care
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
întins ca-n palmă, atât pe platou cât și în câmpia / lunca râului - este scăldat de Jiu și de pâraiele-i afluente, pe «direcțiunea de la V. spre E.»; peste Jiul din comuna Tatomirești - mai suntem informați - «se află două poduri stătătoare» "(ibid.)". După cum afirmă tot această sursă academică din 1902, comuna Tatomirești «are o suprafață de 1355 (de) hectare» și «o populație de 1097 suflete»; mai are «două biserici: una în Tatomirești, făcută de Matei Biv-vel-Aga Medelnicerul cu soția sa Anița
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
aceluiași județ; comuna Comana era reședința plășii și avea 7603 locuitori în aceleași sate, iar comuna Grădiștea avea 1371 de locuitori în unicul sat Grădiștea. În 1931, satul Vlad Țepeș s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, iar satul Falaștoaca a trecut la comuna Grădiștea. În 1950, comunele au fost transferate raionului Vidra și apoi (după 1952) raionului Giurgiu din regiunea București. În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, comunele Vlad Țepeș și Grădiștea fiind desființate
Comuna Comana, Giurgiu () [Corola-website/Science/300427_a_301756]
-
Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Argeș a aceluiași județ; comuna Pângălești avea 2514 locuitori în satele Pângălești, Petru Rareș și Principele Nicolae și în cătunul Albele. Satul Bila se separase de comuna Cămineasca, formând o comună de sine stătătoare, cu 1068 de locuitori; în timp ce comuna Cămineasca avea în satul ei 1105 locuitori. În 1931, și satul Principele Nicolae s-a separat de comuna Pângălești, formând o comună distinctă, în timp ce satul Petru Rareș a trecut la comuna Ciolanu. După al
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
biserică ortodoxă (biserica Sf. Gheorghe de lângă palat). În 1925, comuna Bucoveni era reședința plășii Buftea-Bucoveni. În 1950, satul Mogoșoaia a fost inclus în raionul Grivița Roșie al orașului republican București, iar în 1968 a fost organizat drept comună de sine stătătoare, cu statut de comună suburbană a municipiului București. În 1981, comuna a trecut în subordinea Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector care în 1998 a devenit județul Ilfov. În comuna Mogoșoaia se află ansamblul palatului brâncovenesc Mogoșoaia, monument istoric
Mogoșoaia, Ilfov () [Corola-website/Science/300503_a_301832]
-
și de prietenie. În timpul procesului de scriere a filmului original "", George Lucas a dezvăluit că și-a dat seama că povestea pe care a scris-o era prea mare pentru a fi acoperită doar de un singur film de sine stătător și, prin urmare, filmul original a fost realizat ca o introducere a unei povești mai ample, care ar fi fost dezvăluită în alte filme dacă primul s-ar fi dovedit a fi un succes. În cele din urmă, filmul original
Războiul stelelor - Episodul I: Amenințarea fantomei () [Corola-website/Science/298544_a_299873]
-
originea numelui satului s-ar afla proprietari de pămant. Documentele medievale arată că Petru Panchelus (cel cu platoșă) și urmașii săi au stăpânit multă vreme moșia Panticeu. Cătălina. Cătălina, Cătălina-Dorna, Sfânta Cătălina-Dorna (mag. Kzyentkatolnadorna), cătun și apoi sat de sine stătător, compus din cătunele Cătălina și Dorna, cunoaște prima atestare documentară în 1320, printr-un act în care este menționat și satul vecin, Sărata. Un cătun cu nume similar, atestat documentar prin 1800, Cătălina, Cătălin, ung. Koltókatalin (cca. 1800 - Kolto-Katalin, 1839
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
15 % la nivelul minorității maghiare din Transilvania și 37 % la nivelul Ținutului Secuiesc). Jenõ Szász a pierdut președinția Consiliului Județean Harghita în fața candidatului UDMR, Borboly Csaba. La alegerile parlamentare din același an, PCM n-a participat ca partid de sine stătător, dar a avut câțiva candidați independenți în județele Harghita, Covasna și Mureș.
Partidul Civic Maghiar () [Corola-website/Science/299655_a_300984]
-
sau crepusculare, iar ziua stau ascunși în scorburi de copaci sau bârloguri. Cele mai multe specii sunt terestre sau arboricole și locuiesc în păduri mari și dese sau în ținuturi stâncoase, hoinărind pe suprafețe întinse. Unele specii trăiesc pe lângă ape curgătoare sau stătătoare, bogate în hrană, și numai ursul polar este o specie marină. Urșii trăiesc, de regulă, singuratici (sunt solitari) și numai în perioadele de reproducere pot fi văzute perechi. Urșii din ținuturile temperate și reci hibernează, afară de ursul polar, care este
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
(supranumit Bogdan Întemeietorul; n. înainte de 1307 - d. 1367) a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei. Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia. Perioada domniei lui în Moldova a fost de patru ani conform Letopisețului de la Putna: „"Și a domnit Bogdan, 4 ani"”.. Astfel, perioada domniei lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]