38,669 matches
-
și-o bandulieră. — Uite-aici, îi zice Denver. Faceți-vă frumoasă și v-arăt eu cum putem șmangli niște analgezice puternice. Sari înapoi la cele trei zile în care ne-am ascuns în apartamentul lui Denver pân-am reușit să strângem niște gologani. Brandy, Brandy a ticluit un plan nou. Înainte să ajungă la cuțit, e hotărâtă să-și găsească sora. Pe mine, cea care vrea să-i danseze pe mormânt. — O vaginoplastie e pe vecie, sau cam pe-acolo, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
James Bond. Foarte capă și spadă. Foarte spion contra spion. Plus că se bronza de minune. Plus că își putea deconta abonamentul la sala de forță și slipii pe care și-i cumpăra. Sari la agentul imobiliar din Santa Barbara strângându-mi mâna și rostindu-mi numele, Daisy St. Patience, iar și iar, așa cum faci când vrei să lași o impresie bună, dar fără să se uite la mine înfășurată-n văluri. Se uită la Brandy și Denver. Fermecat, sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
glorios pe umerii lui Brandy, e adusă înapoi la viață, grandioasă, de basm, imposibil de purtat oriunde în ultimii cincizeci de ani. Un fermoar gros ca șira spinării mele urcă pe-o parte până la subsuoara lui Brandy. Panourile corsetului îi strâng talia și-i fac să explodeze în sus sânii, brațele și gâtul lung. Fusta e compusă din straturi de mătase galben-pal cu borangic și tul. Are așa de multe broderii cu fir de aur și perle de cultură că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și așchii de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia orizontului și lumina ajungea la noi de sub lume. Erau lemne de încărcat în camionetă. Lăzi de budincă instant cu glazură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mătasea desfăcându-se la fiecare cusătură, tulul explodând în afară, și Brandy zice: — Tipului ăstuia, detectivului ăstuia îi zic: „Nu“, și el zice: „Bun“. Zice că-i place un puști care știe să păstreze un secret. La o deraiere poți strânge câte două sute de creioane odată. Becuri încă perfecte, care nu scot zdrăngănitul ăla înăuntru. Chei neștanțate cu sutele. În camionetă locul era limitat și, oricum, pe-atunci soseau deja alte camionete cu oameni lopătând cereale pe banchetele din spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
caselor pe care să le călcăm mâine. Ne cazăm într-un hotel frumușel și tragem un pui de somn. După miezul nopții, Brandy mă trezește cu un sărut. Ea și Ellis se duc să vândă stocul pe care l-am strâns în Seattle. Probabil că și trag. Nu-mi pasă. — Și nu, zice Brandy. Domnișoara Alexander n-o să le sune pe surorile Rhea cât e-n oraș. Acum e convinsă că singurul vagin pe care merită să-l ai e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în aur. Urmată de o recepție la casa miresei. Urmată de-un incendiu. Urmată de-o crimă. Vestimentație formală. Capitolul 28 Rochia în care-mi car curul la nunta lui Evie e mai strânsă ca pielea. E ceea ce ați numi strâns până la os. E stampa aia bestială cu Giulgiul din Torino, aproape toată numai maro și alb, drapată și tăiată în așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
os. E stampa aia bestială cu Giulgiul din Torino, aproape toată numai maro și alb, drapată și tăiată în așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu crinolină, sus-sus până la talia-i strânsă, apoi sânii ei mari, texani, săltați de un corset fără bretele. E-atât de mult din ea de decorat, exact ca un pom de Crăciun la un centru comercial. Flori de mătase sunt strânse buchet pe-o parte a taliei ei. Flori de mătase deasupra ambelor urechi ancorează un văl aruncat pe spate peste părul ei blond pe blond, umflat de fixativ. În fusta aia cu crinolină și cu grepfruturile alea texane săltate-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe noul ei soț, ca și când ar fi un alt punct din C.V.-ul lui de agent special independent din cadrul echipei operative de Moravuri. Ellis, după cum arată povestea asta din punctul lui de vedere, e încă o mare momeală în formă strângând dovezi că poate prinde orice bărbat după o luptă îndelungată. Toți cei de aici cred că toată povestea e despre ei. Categoria, asta-i valabil pentru toți oamenii pământului. O, și asta a depășit cu mult scuzele, mamă. Scuze, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ei pe peretele casei lor albe. Geamurile de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea verde șters de infirmiere, surorile Rhea au broșele alea cu nestemate tip Ducesa de Windsor prinse de costume: leoparzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Călătorescu și pe alții care mai erau vîrîți în afacere. Nu era vorba ca el, Leonard Bîlbîie, să-l prindă pe Cocoș. Oricît s-ar fi străduit așa ceva nu era cu putință. În primul rînd, Serviciul n-ar fi strîns la un loc atîtea arme de la toți funcționarii săi cîte avea numai Cocoș singur. În al doilea rînd, la o înfruntare directă, Cocoș și oamenii lui i-ar fi făcut harcea-parcea. În privința acțiunii George Stan era un zeu față de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unui turc bătrîn, dacă el spune ceva asta înseamnă că e adevărat." Nu s-a putut abține și l-a corectat, "a fost adevărat, Ali Mehmet, a fost, nu este." Bătrînul Ali Mehmet a răsfirat din nou fotografiile, le-a strîns încet, așezîndu-le unele peste altele, atunci a observat că nu erau zimțate pe margine, erau vechi, încă înainte de război, cînd încă nu se zimțuiau, ah, da, așa, era lesne de înțeles de ce Cocoș avea puști Peabody, folosite în războiul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dreptate. Ce să mai facă în Medgidia, să se distreze cu tătărușcile? N-ar fi fost de lepădat, dar auzise cîteva lucruri de-a dreptul înspăimîntătoare despre anumite beteșuguri asiatice de care nu mai scapi toată viața, așa că... Și-a strîns lucrurile la repezeală, într-un fel îi părea rău că pleacă, Mehmet Ali i-ar fi spus tot felul de povești cu Cocoș ăla și, cine știe, mai tîrziu le-ar fi găsit prin gazete ca mare senzație și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă, uluit de generozitatea clientului său de o noapte. "Ali Mehmet, spuneți-mi, și morții ăia despre care scriu ziarele tot de Cocoș au fost omorîți?" Ali Mehmet a venit pînă aproape de el, a strîns ochii din cauza luminii, înlăuntru era întotdeauna o lumină pală, sepia, de fotografie veche, "a, morții ăia, nu, ăștia sînt căsăpiți de alții. Sînt tot felul de crime prin părțile astea, dar unde nu sînt, domnule?! Dar știi dumneata cum sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vinoteca, nu era Popianu bețiv, dar curios era, și numai ce vedea silueta prințului, mai ales pălăria de pai cu boruri late și țepene, iar cînd o vedea i se punea un nod în gît și simțea cum i se strînge stomacul ca un arici amușinat de vulpe. Atunci cotea brusc și se-înfunda în cine știe ce uliță, la capătul căreia tot dădea de un gospodar dispus să-și piardă vremea la o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
săi la Vladia nu exista nici un adjutant Popianu, ci doar prințul Șerban Pangratty. Dar cum iarna era lungă, cum șederea prințului nu dădea nici un fel de bătaie de cap, din punctul său de vedere, se apucase așa, în distracție, să strîngă informații despre acest ciudat personaj. Era o întrebare nevăzută, pe mutește, despre care bănuia că numai el are știință. Nu-l deranja cu nimic pe Leonard Bîlbîie în treaba lui de cîrtiță, avea metodele sale și una dintre ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
femeie din Vladia și, datorită ei, și adjutantul Popianu. K.F. purta nu aceeași rochie, ci același model de rochie, cu umerii ridicați, guler scurt, rotund, lipit de gît ca un colan, mîneci bufante și cute largi la poale. Așa cum era, strînsă pe talie și dintr-o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu care venise K.F. în Vladia pe drumurile unui refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să alerge. Abia mai tîrziu, după acea primă întîlnire "aranjată" de el, i-a spus K.F. cîte ceva despre trecutul domnișoarei Sofie, care suferise neînchipuit de mult în vremea războiului. Iar războiul, mai ales cel dus de nemți, fusese foarte strîns legat și de gestul său ostentativ și de pocnetul cizmelor, care suna întotdeauna nepotrivit și agresiv pentru ea. "S-a întîmplat ceva, domnule Popianu?", l-a întrebat K.F. fără curiozitate, nerăspunzîndu-i la salut. "Trebuie neapărat să se întîmple ceva?" Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întregi nemișcată, privind asemenea lui acum, în același loc, cu un ochi mai exersat, de profesionist, ar putea spune. "Și în ce constă propunerea dumneavoastră?" Vorbise fără să o privească, înfipt bine în podea, cu picioarele ușor desfăcute, cu palmele strînse în pumn, adunate la spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în pumn, adunate la spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume vreți?" Domnișoara K. F. a avut un moment de neliniște, a observat asta din licărirea ochilor ei albaștri, a strîns din buzele și așa subțiri, pînă cînd au devenit tăioase ca lama unui cuțit, și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată, înțelegeți, niciodată în Vladia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
voi face, cum s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban Pangratty să nu mai calce în Vladia. Puteți fi sigură că aveți în mine un aliat de nădejde. În definitiv, avem aceleași interese..." Domnișoara K.F. a strîns ușor din pleoape, albastrul ochilor devenise cenușiu și mustrător, a lungit cît a putut gestul cu care îi întindea mîna să i-o sărute, peste măsuță, ceea ce nu se făcea, "idealuri, domnule Popianu, idealuri..." * N-a trebuit să facă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai ales simțul aceia special al agenților de mare clasă, simțul care nici măcar nu avea nume. Cînd reacționa corect, cînd găsea "urma bună", simțea în gură un gust acidulat-acrișor, de parcă ar fi mușcat dintr-o lămîie bine coaptă. I se strîngea gura pungă și abia mai vorbea. Asta era bine, pentru că avea mai mult de gîndit. Așa se simțea și în acel moment. Trebuia să bea ceva neapărat, ca un făcut nu era nici un chelner prin preajmă. Basarab Cantacuzino își reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice oră. Și atunci Mihail pregătea cu calm o notă în care arăta că încă din data de... Serviciul a sesizat chestiunea, dovadă stă dosarul cu numărul, filele cu pricina etc., etc., etc. Din aceste dosare albastre, în care se strîngeau orice fel de știri, de informații, de referate și aprecieri, puteai scoate orice fel de justificare despre orice fel de eveniment. Așa cum în ele intra totul, din ele Mihail scotea totul. Și nu de puține ori Mihail a ieșit basma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]