6,757 matches
-
am observat, prin ani, că, de unde eram un in sațiabil al vederii, am ajuns un fanatic al auzului. Pe cât eram de absorbit în tinerețe de rotirea vizuală a vulturului pe culmi de munte, de negrul-verde uriaș al pădurii, pânzăria cascadelor, strălucirea macilor în câmpurile de grâu, arhitecturile mirifice ale flăcărilor în sobă, sticlirea vrăjitorească a ciupercilor otrăvitoare sub frunzișul umed, urmărirea norilor de sub umbra nucului, ori de lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de antichitate ține de diletantism. Poate. Nu neg. Aș putea să replic, desigur, că noi, diletanții, nu reușim să distingem, poate, lucruri bătătoare la ochi, în schimb vedem, uneori, ce n-au văzut domnii specialiști. Schliemann a probat-o cu strălucire. Dar sunt gata să accept că romantizez antichitatea, că o falsific. Numai că eu nu fac decât să ilustrez, astfel, în genul meu, o tendință mai generală și un adevăr ușor de demonstrat, cred. Viziunea modernă despre clasicitate este una
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mult". După Pliniu, statuile ar fi depășit cifra de trei mii. Enumerarea operelor, trofeelor și tezaurelor de la Delfi ocupă, la Pausanias, vreo cincizeci de pagini. Și se știe că Pausanias a vizitat oracolul într-o perioadă când acesta pierduse din strălucire, când cutremurele de pământ distruseseră multe monumente, iar Nero luase pentru colecția lui cinci sute de statui de bronz. După tot ce s-a furat sau a fost dus în muzee, vezi și acum prea multe pietre putrezite prin bălăriile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aștern o ploaie de binecuvântate cuvinte ce vin a ne obloji rănile pe care, din egoism sau subiectivism, le găsim la orice pas. Prin acest nou volum, autoarea, doamna versului ieșean, Sofia Timofte ne aduce în suflete și în case strălucirea Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, lumina Stelei de la Betleem, care a vestit lumii că în Peștera lui David S-a născut Împărat Mare, bucuria păstorilor și a magilor care au mers de I sau închinat. Opera literară a autoarei să
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
unui Împărat, smirnă ca unui Mare Preot și tămâie, ca unui mort, prefigurând moartea pe Cruce și îngroparea Sa, tot întro peșteră umilă și nu într-un mormânt bogat, așa cum umil I-a fost adăpostul și la naștere. Mă înfioară strălucirea în noapte a cerului plin de stele scânteietoare și pe care milioane de îngeri îl brăzdează în zbor, unind Cerul cu pământul și cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus/ Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mai departe: În răsăritul îndepărtat, trăiau trei crai, vestiți pentru bogăția lor și care se ocupau cu studierea bolții cerești și a stelelor. Într-o noapte, ei au văzut pe cer o Stea neobișnuită, atât prin mărime, cât și prin strălucire. Deoarece craii aflaseră din Sfintele Scripturi că atunci când va răsări pe cer o asemenea Stea, ea va vesti că pe pământ S-a născut un Mare Împărat, încărcânduși cămilele cu poveri de aur, smirnă și tămâie, au pornit în căutarea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
puțin să mi se întâmple ceva. Și totuși... Vedeți, dragă domnule, era o frumoasă seară de toamnă, caldă în oraș, umedă deasupra Senei. Se lăsa noaptea, cerul era încă luminat la apus, dar începea să se întunece, felinarele aveau o strălucire palidă. Urcam încet pe chei, pe malul stâng al Senei, către Podul Artelor. Fluviul licărea ușor între prăvăliile închise ale anticarilor. Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite care aminteau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din dună, digul cenușiu, la dreapta, plaja vânătă la picioarele noastre și, in față, marea de culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu incolor, viață moartă. Nu așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de om. Numai dumneavoastră și cu mine, în fața planetei pustii! Cerul trăiește? Aveți dreptate, iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Dragoste uitată... Timpul trece cu grăbire, Clipele se duc în zbor, Ca o blândă- amintire Din trecutul meu de dor. E scurge timpul neîncetat Se duce și iubirea, Iar sufletul nemângâiat Își pierde strălucirea. Se scutură salcâmii, Pe-aleea -ntunecată Ștergând urma fărâmei De dragoste uitată.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93433]
-
curajul unei sănătăți perfecte. Pe o scurtă cotitură a casei, mai era o cameră unde Mini recunoscu mobilierul iatacului prim. - De musafiri! ... - explică Lina. Dar acum stă Sia. Așadar, locuia chiar la ei! ... Apoi venea bucătăria, micuță dar cu acea strălucire de laboratoriu nou-nouț. Lina cumpărase bateria cratițelor de aluminiu cu aceeași îngrijire ca forcepsele. - Baba mea nu se poate deprinde. Cere mereu cuptor de cărămidă și hrubă boltită. Răcitorul și cămara în perete sunt dușmanii ei. Se cam in furcă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mult uimită de acel talent. - Să vedem! Să vedem! spuse Rim Linei, cu aere pretențioase. Până atunci ce nu se poate întîmpla! . . . E drept că doamna Elena e îneîntătoare și audițiile ei prețioase . . . absolut prețioase . . . Făcând să sclipească în fața Siei strălucirea propriilor sale merite cât și a doamnelor de care era căutat, Rim întrerupse curățirea unui măr, pentru a ridica paharul cu vin: - Prosit! . . . Azi e zi de sărbătoare! declară sorbind. Cele două femei rămase nedumerite. Sia se gândi prostește la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
curtea veche “blând și sfios, singuratic, pe care viața-l lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa”...“Marele lui teme favorite erau Bucureștii și pisicile”...“A iubit frenetic viața”...și a fost cronicarul “ultimelor străluciri și abjecțiuni ale levantinismului la noi”... În adevăr, cine poate uita triunghiul Pașadia (mort în desfrâu!), Panatazi (plecat peste hotare în costum de gentleman englez), “și eu”, Pirgu (Gore) spiritualmente nu intra în triunghi decât prin inteligența noii lumi ahtiată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cer, c-așa e viața de miner...” Nu mai pridideam să-i ascult cu câtă dragoste vorbeau de țară și de frumusețea florilor de mină. Mai peste ani, de la cei din Șurdeștii Maramureșului, am achiziționat asemenea minuni poliedrice a căror strălucire îmi luminează cărțile în bibliotecă. Cristale care se oferă parcă, model al devenirii umane. Și cât de mândru am fost, în 1977, când „Europa Liberă” ne-a dat de știre, că miile de mineri din Valea Jiului i-au cerut tiranului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
prospețime, cartierului. Prin interior, de asemenea, fiecare Miss mătură,își făcea datoria în mod exemplar. Clara nu le slăbea, nici măcar o zi din săptămână, sau o oră din zi. Permanent era printre ele, instaurând acea atmosferă, care, ulterior, să dea strălucire,întregii activități, a tuturor. La rândul lor, proprietarii,își îndeplineau obligațiile ce le reveneau. Anume, de a-i asigura, Clarei Grădinara, condițiile pecuniare necesare menținerii ritmului de început al vieții ecologice a scărilor blocurilor. Au apărut, pe parcurs, la etaje
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o „cămară” plină pregătită să o dăruie flămânzilor de adevăr, hrăniți doar cu iluzii și alte manipulări ca desert. Deocamdată salutăm cu reverență revenirea domniei sale la serviciile hârtiei scrise și decizia de a poposi și în librării, amvonul milenar al strălucirii cuvântului pus în slujba binelui. În ce privește limbajul agresiv al autorului, îmi amintesc de o poveste în care „cine se supăra - i se tăia nasul!” Sper că într-o democrație adevărată - funcționează și principiul acesta... *Ioan Mititelu, Amintiri din sufragerie, Editura
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
de lumesc, când antic, când medieval, când modern, cu filosofiile lumii cunoscute din cărți sau din etosul românesc și nu numai. Cu arta păianjenului ce-și împletește plasa, cu arta înnăscută a albinei în geometrii hexagonale, poetul și prozatorul-poet dă strălucire și mister fiecărui paragraf: „Așchiile care săreau din această bucată de piatră erau adunate cu multă răbdare, o răbdare sisifică, de Bătrânul Anticar și așezate strat după ce erau măcinate fin, fin de tot, în mașina de râșnit (o altă invenție
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
acum îngăduitoare cu mine. Mi-a dat din când în când câte un bobârnac, dar nu m-a împins în groapa cu var până în Duminica Floriilor. Aerul e mai departe bolnav din cauza căldurii, iar peste zi cerul își pierde orice strălucire. Seceta îl face aproape livid. 18. Modelul meu, niciodată atins, a fost tatăl meu. El a reușit să mă facă, de mic, să doresc ce dorea el, fără să-mi dea nici un sfat. Pur și simplu, încercam să ghicesc ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trăit într-o altă viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când rămâneam la Costinești până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcîndu-mă pe plajă fără să mă sinchisesc de radiații, o amintire aproape
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu siguranță cînd Julius se va Întoarce la Lima el va fi la Cuzco sau la Puno, Încă nu cunoștea locurile astea. Lui Peter i se părea pur și simplu genială versiunea naivă pe care Julius i-o prezenta despre strălucirea familiei, despre tatăl lui, despre frumusețea maică-sii, despre Înmormîntarea Berthei, despre fratele bunicului cel romantic și pianista ofticoasă. Îi punea mereu Întrebări, voia să știe cît mai multe, dar Începu să-și dea seama că Julius era mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Palatul Îi aștepta scăldat În lumină. Soarele de vară pătrundea prin ferestrele largi și ajungea pînă În cele mai ascunse cotloane, Înveselind totul. Celso și Daniel făcuseră să sclipească din nou de curățenie fiecare lucru și toate odăile Își recăpătaseră strălucirea dinainte. Orice amintire tristă trebuia să dispară, toiul era pregătit pentru o viață nouă și ei se grăbeau să-l slujească pe noul stăpîn. De atîta gătit, de atîta călcat, ceruit parchetele, măturat, spălat, de atîta frecat și lustruit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uitîndu-ise la arhitectul la modă ca să vadă dacă mai era Îndrăgostit de ea la fel ca Înainte. Dar arhitectul la modă tocmai luase de la Juan Lucas o sumă fabuloasă și soția lui era cam ștearsă, dar căpăta Încetul cu Încetul strălucire și acum cîteva zile el se culcase cu suedeza, care era tot la Lima și ducea o viață sexuală foarte liberă, pînă și miniștrii o cunoșteau. Susan se uită din nou la Celso și-i spuse că domnului Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și obligîndu-l să dobîndească o nouă dimensiune a tinerei sale elegante: o masă bună. Într-adevăr, Juan, niciodată n-am mîncat o căprioară mai bună ca asta— E delicioasă, Susan, spuse cealaltă Susan, mai ștearsă, dar care Începea să capete strălucire. — E foarte bună, mămico. Aș mai vrea puțin, dar trebuie să plec repede. Are nevoie cineva de Mercury? Bobby o șterse ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te duci să-ți faci lecțiile. Țanțoșa simți că i se sparge glasul, dar de Îndată ce termină fraza, cu un efort suprem, se Întoarse pe jumătate, privirea străinului nu mai era Îndreptată asupra ei și plecă redobîndindu-și rotunjimea pe măsură ce Înainta, recăpătîndu-și strălucirea În timp ce părăsea această aripă a palatului. Era din nou Țanțoșa cînd ajunse În sala de mese de lîngă bucătărie, plină de drepturi și conștientă de Îndatoririle ei, din nou trupeșă și anunțîndu-și sosirea cu pieptul enorm și provocator făcîndu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ăștia. Al Capone se apropie de bar Împreună cu Susan și Juan Lucas și acum profita de un moment de neatenție al ei ca să facă o săritură și să aterizeze cu torsul lui uriaș pe un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate afecțiune, Susan se intimidă puțintel, fiindcă Al Capone vorbise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieții tale „reale“ îți arată că, trăind fără reflecție despre tine însuți, te duci de fapt în jos pe un tobo gan de senzații, satisfacții, imagini, bârfe, obiecte, minciună și strălucire, tot mai departe de nucleul viu al ființei tale. Ești un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuși. Și vei ră mâne mereu așa dacă viața nu se hotărăște o dată să te dea cu capul de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]