KorAP: Find »[drukola/base=strălucit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...152 153 154 ...180 >

4,483 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

în momentele grele ale istoriei. De aceea, figura lui legendară a rămas vie în conștiința poporului român de-a lungul veacurilor. Perioada din domnia lui Ștefan cel Mare asupra căreia m-am aplecat e scurtă un an și jumătate: între "strălucita izbândă" cu răsunet european, de la Podul Înalt Vaslui și înfrângerea, "dezastrul" de la Valea Albă. Este, poate, cel mai tragic moment din istoria poporului nostru, cu atât mai tragic, cu cât trecerea de la înălțare la prăbușire a fost fulgerătoare. În acest

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
lui Ștefan ăl Mare să dea bir cu fugiții, ca șobolanii când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru Moldova!!" răcnesc vitejii încrucișând spadele într-un mănunchi. Vă mulțămesc vitejilor! Ați luptat bine! O sabie împotriva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
lovit cu mare război Împărăția turcească și cu voia lui Dumnezeu moldovenii au izbândit!". Dar, continuă cu glas scăzut, nicăieri nu va scrie cât de greu, cât de greu ne-a fost... și cât de scump am plătit pentru aiastă "Strălucită izbândă!"... Tace. Tăutu îndrăznește încetișor arătând spre câmpul de bătălie: Și... și pe ei... unde-i îi?...Unde ? Ștefan rămâne câteva clipe cu privirile în gol, apoi încetișor, întunecat: Pe ei... Unde?... Pe ei îi culcăm aici, în dumbrava cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
tăcere. Printre arbori, călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea...  2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
bătute cu pușcile cele mari de vrăjmași. În spătăria Cetății Suceava, o sală mare cu ogive, chei de boltă, pereții sculptați cu motive heraldice, "sală a tronului" e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
o cântărește în mâini. Ce de-a săbii aș prețălui cu aurul ista... Pune coroana pe treapta de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele blonde pe spate. Aferim nostimadă când o afla Mohamed-sultan, de așa trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
un surâs smerit. Din nefericire, minunile nu se repetă... "Minunea" se cheamă Ștefan Vodă! strigă vornicul Bodea. Fantastic Ștefan aista, râde Ștefan înveselit. Te pomeni c-o fi cu stea în frunte... Și încă ce străluce! îi ține isonul Mihail. Strălucită a fost chibzuiala de luptă a Măriei sale, întărește Stanciu. "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului." "Strălucită" și nu prea. Numai eu știu unde am greșit. Se putea și mai bine. În război și în dragoste, toate mijloacele sunt îngăduite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Fantastic Ștefan aista, râde Ștefan înveselit. Te pomeni c-o fi cu stea în frunte... Și încă ce străluce! îi ține isonul Mihail. Strălucită a fost chibzuiala de luptă a Măriei sale, întărește Stanciu. "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului." "Strălucită" și nu prea. Numai eu știu unde am greșit. Se putea și mai bine. În război și în dragoste, toate mijloacele sunt îngăduite ca să birui... Și orice greșeală se plătește... Mai bine decât atâta?! se minunează Vlaicu. Știu! Constantinopolul! răbufnește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mărunței cum suntem, "am putut", cu atât mai mult împreună, cu toții, uniți... Ne-am aflat noi mai firoscoși și-am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la Porțile Răsăritului, s-a ridicat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Țara de Jos să cătăm pe unde au stricat-o, să-i oblojim rănile, ce-om putea obloji cârpeală! Prinșii puși la popreală; cele cinci mari pașale, se roagă de Măria ta... începe Duma. Aaa! Ce mai fac turcaleții mei, "Strălucitele pașale ale Împărăției?" Plăcutu-le-a lor păsatul moldovenesc?! Zac în temniță, tremură și-și blastămă cumplita soartă ce i-a aruncat în lanțurile robiei. Să se mângâie, să se mângâie. Curând-curând își vor afla odihna, îi asigură Ștefan cu blândețe. Cad

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
POARTĂ A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie 1475 "O! Bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Omul acesta face lucruri peste fire. E uimitor, e paradoxal, dar e perfect adevărat. Faptele o dovedesc. E cel mai mare conducător de oști al timpului nostru. La el, nu știi ce să admiri întâi? Sabia lui victorioasă? Mintea lui strălucită? Strategia lui uluitoare? Judecata cumpănită ce știe să aleagă clipa și locul? "Ștefan Vodă, cu capul lui, cu brațul lui, cu inima lui, dacă s-ar fi născut în mijlocul unui popor mare, ar fi ajuns aidoma lui Alexandru Machedon"... sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
cu altă voce, mai mică, tristă, continuă: Dar... dar n-a fost să fie așa. N-a trecut anul, și inima lui mare a încetat să bată: murea de ciumă, în tabăra de la Zemun, sub zidurile Belgradului eliberat, după o strălucită biruință asupra lui Mahomed. Tace. Se lasă o tăcere ca un moment de reculegere. Țamblac îngână: L-a plâns Europa toată; pierduse pe cel mai vajnic apărător. "Soarele Creștinătății" apusese... Se stinsese "Lumina Lumii"... Înainte de a muri, m-a chemat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ochii mă lasă... Duma, cu o voce gravă, ironică, bombastică, citește: "Tu, rege Mathias, te-ai acoperit de o glorie nepieritoare întru apărarea Creștinătății prin distrugerea turcilor crânceni, că, sub conducerea Înălțimii tale regești, la Podul Înalt, ai repurtat "o strălucită izbândă!..." Ceeee?!!... Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
nepieritoare întru apărarea Creștinătății prin distrugerea turcilor crânceni, că, sub conducerea Înălțimii tale regești, la Podul Înalt, ai repurtat "o strălucită izbândă!..." Ceeee?!!... Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat o strălucită izbândă, pe care "acel Ștefan", nobil bărbat, voievod în Moldova, a dobândit-o provocând turcilor cumplită înfrângere." Ștefan

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ceeee?!!... Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat o strălucită izbândă, pe care "acel Ștefan", nobil bărbat, voievod în Moldova, a dobândit-o provocând turcilor cumplită înfrângere." Ștefan, cu un entuziasm de paradă, ironic, își ciocănește coșul pieptului la stânga: Oh! Mi-a venit inima la loc! Ați auzit?! Pomenește de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
rău, adaugă el mai încet, ca pentru sine. Boierii, revoltați, izbucnesc, nu-și mai află loc pe jilțuri, se agită, strigă: Minciună sfruntată! Noi ne vărsăm sângele! Și Mateiaș se acopere de "Glorie nepieritoare"! La urma urmelor, cine a dobândit "Strălucita izbândă?" Papa aista a cam încurcat borcanele! Uite Papa, nu e Papa! Crezi că nu știe?! Face pe prostul! Tu, mare rege, și tu, Preasfânt Papă!... Minciuna e atât de gogonată, încât zău așa nu pot decât să râd: Ha

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
și principii Pământului că "oamenii săi, sub hatmanul său Ștefan" palatinul Moldovei..." "Hatman"... M-a înălțat în grad, mormăie Ștefan. "...Sub hatmanul Ștefan, palatinul Moldovei, au bătut și au strivit o mare armată turcească la Podul Înalt, repurtând o prea strălucită izbândă... Prin oamenii săi..." Mulțumesc, bunule părinte. Ce vă spuneam? "Soarele când răsare..." Dar, dar ce pot să fac? Mă las jefuit. Îi las lui "gloria" toată. Să și-o ia! Și, laurii! Tot zarzavatul!... Mai mult, îi las tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
știe cum a fost, cât de greu ne-a fost. Înseamnă că n-am murit cu totul... Măria ta ai scris istoria cu spada. Când ajungi la domnia "Măriei mele", vezi, nu-i trage cu bidineaua cum o vezi tu, "strălucită"... Zugrăvește totul cu adevăr, și bune, și rele, fără patimă, nici părtinire. Numai astfel "Letopisețul Moldovei" va trăi în veac. Adevărul mai presus de toate! Voi izvodi adevărul și numai adevărul. Chiribuță sare și deschide ușa, cu plecăciune: Bună dimineața

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de țărișoara aceea de-i zice Moldova și nici de voievodul ei Ștefan. I-am dat o bună lecție înfumuratului să-l lecuiască de trufie, spune Duma. Crezi? spune Stanciu. Întors la Buda, a sucit-o. S-a fudulit cu "strălucita izbândă" ce a repurtat-o asupra Moldovei... Și că, de fapt, dosul era față, că scârbavnica săgeată l-a lovit în "vitejescu-i piept". Drept pentru care, principii Europei au zâmbit ipocrit și s-au grăbit să-i proslăvească vitejia urându

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
prejos eroilor antici pe care îi slăvim!" O, Pater! Mă copleșești, glăsuiește Ștefan râzând încetișor, să nu se vadă cât e de emoționat. Tăutu continuă: "...Tu, care, în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor; după a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini, putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile!..." E trist! O

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din vizuină, spurcat voievod al Moldovei!..." Îndurare "Strălucite!" Încă unul, spune Ștefan și citește: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă și ceilalți principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos! Din păcate, numai vorbe pe buze; din inimă, nicidecum. Numai minciuni! spune el abătut și le aruncă cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]