4,124 matches
-
munții au crescut, amestecate cu zăpadă și pământ. N-am ales epoca în care am trăit, cu atâtea uragane și furtuni, cu atâția bolnavi și canceroși; tuberculoșii s-au întors în flanc, peste tot a trecut un tanc și a strivit sub lanțurile ascuțite cuțite înfipte în gol, în aer și ape, parcă zburau și arau întregul pământ. Dar au semănat grâu. Să așteptăm să încolțească, să crească. Pâinea să nu mai fie săracă. M-am trezit buimac, de atâta spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care le-am văzut vreodată, am intrat fără bilet. Introducerea este rapidă: Cadru interior: Vagon de metrou. Oameni Înghesuiți, cîțiva citesc ziare. Se aude huruitul roților. Ora opt și jumătate dimineața. Plan detaliu: Ziaristul este așezat la mijlocul vagonului, lîngă ușă, strivit Între două doamne coafate după moda anilor șaizeci, ce dau impresia că nu-l vor lăsa să coboare. Privește cu ochi cîrpiți de somn butonul roșu de alarmă. Apoi pe geam. Transfocare prin geam: Derulîndu-se cu viteză, pereții aproape Întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar pune-n mînă o mitralieră, am trage fără să gîndim. Sediul României libere și al partidului P.N.Ț-c.d., Universitatea și Institutul de Arhitectură Ion Mincu sînt făcute țăndări. Computere sparte cu toporul, planșe rupte-n bucăți, truse strivite pe podea, cioburi, cărți arse, Fahrenheit 451. Ateneul scapă. LÎngă galeriile Orizont, o altă femeie terifiată, stîlcită În bătaie. Ora 14:30. Pe Magheru trec continuu basculante cu mineri care cîntă și-și agită voios bastoanele. LÎngă Leonida, un camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unde cînta Spiess urmărind cu ochi de tenor cum vin angajații la program, altceva nefiind În stare să urmărească, nu scria În fișa postului, nu scrisese nici Verdi, e greu să fii ministru pe scenă, viața Însăși e grea, te strivește În autobuz pe picior dacă nu te dai la timp la o parte. Și cum spuneam, am văzut un film tare bine strunit, un splendid Senator al melcilor. Dorel Vișan, genial, Cecilia Bârbora vine la fix pe replică, naturală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
armata la parașutiști. În plus, a citit și patru cărți cu ofițeri. Urmează dezvăluiri din care parc-am văzut aievea-n fața ochilor totul. Și-am Înțeles. Mi-am imaginat de exemplu cum Dan Grigore alerga pe străzi gospodine revoluționare strivindu-le sub șenile. Pe muzica din A douăsprezecea noapte. Nimic despre Iliescu, el era singur În pulover, en coeur, venea de la editura tehnică, făcea liste, și i-a ucis pe teroriști printr-o simplă emanație. Iată anul nou, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maghiar și-a dat frîu liber”, „păi bezmeticilor”, „n-o să vă dăm satisfacție, nemernicilor”, „chiar de-ar fi să vă scoatem din viespare”, „nu veți Îngenunchea oamenii minunați ai acestui popor blajin cu instinctele voastre ordinare”, „vom reuși să vă strivim și să curmăm terorismul vostru destrăbălat”, „degeaba răcniți ca din gură de balaur că sînteți oropsiți, of, of, of...” Așa oftează din rinichii lui românești Teodoru, confundă balaurul cu șarpele, nu i-a venit „șarpe” cînd a scris, că scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri, pești, raci, fructe de mare, restul Îmi era complet necunoscut, mirosul, rege, restaurant lîngă restaurant, japonezi, englezi, americani, arabi, germani, belgieni și doi români. A doua zi trebuia să plecăm acasă. Am intrat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
înțeles totul. Mi-a mulțumit că am vorbit cu ea. După cină avem o mică "explicație". Maitreyi îmi spune că n-am înțeles-o atunci când am crezut că disprețuiește dragostea, simpatia..." " Lupta a durat un sfert de oră. I-am strivit mâinile. Era fermecătoare zbătîndu-se; fața i se contorsiona, lăcrăma, se ruga în gând Ia Tagore. Încerca să-și scoată mîmile prinse de încheieturi în pumnul meu; căci aceasta era lupta. Eram calm, experimentând detașat de durerea fizică și de orgoliu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și de gelozie, și de revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din îmbrățișare și-l trecu peste laba lui Khokha. Îmi venea să-mi mușc buzele, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
na Ribeiro îmi aduse un plic. Omul nu aștepta răspuns. Îmi scria Sen. "Domnule, Înțeleg acum că nu ai nici respect, nici onoare. Te credeam numai nebun, dar văd că procedezi ca un șarpe din iarbă, căruia, dacă nu îi strivești capul când trebuie, se întoarce și te mușcă. Nici 24 de ore de când ți-ai dat cuvântul că nu încerci să comunici cu nici un membru al familiei mele, ți l-ai călcat ca un laș, făcând să sufere o biată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am mâncat cu mâna, ca un indian, spre uimirea și încîntarea celorlalți comeseni, care mă auziseră, de altfel, vorbind o elegantă bengali. Numai înfățișarea mea le dădea de gândit. Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem să mă uit, să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă poftă la drum. Am mers până la apusul soarelui fără să mai întîlnesc sate, mtîmpinînd numai care cu boi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de reviste sub braț îl privea cu simpatie și deschise chiar gura, parcă ar fi vrut să-i spună ceva. Dar în clipa următoare Adrian se simți îmbrîncit cu o neașteptată forță și, înveselindu-se deodată, fără motiv, se trezi, strivit din toate părțile, în ascensor. Cladova tresări și întoarse brusc capul. Femeia tocmai se apropiase de ușă. - Evident, ea este, Leana, șopti Hrisanti zâmbind misterios. N-am vrut să spun nimic, să văd dacă ți-o mai amintești și dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar știu ce înseamnă să ți se reveleze mesajul unui mit. Dacă Elefterescu și-a relevat secretul mitului care-l obsedează, nu mai scapă. Ori își urmează modelul, cu riscurile pe care le implică, ori îi rezistă, și atunci e strivit!..." - Bine, dar îl cunoaștem toți pe Adrian, îl întrerupse Lorinț. El e poet, și traduce tot ce se întîmplă în jurul lui prin mitul lui personal. - Dar nu e vorba numai de asta, reluă Eleazar, de cât a fost el de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te repezi și d-ta până la Slatina, spuse. Poate te trezești din nou în anul 1966. Și... Dar îi întîlni privirile, îl văzu cum trage cu sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon, îl întrebă, de când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
radical culorile originale. Or, s-a dovedit la anchetă, substanțele întrebuințate nu se puteau obține, în 1966, decât în două locuri: la Fabrica de Cerneală din Slatina, și la laboratorul unde lucrai d-ta atunci, în 1966. Își stinse țigarea, strivind-o îndelung, fără grabă, în scrumieră. - De aceea te-am chemat, reluă târziu. Din scurta convorbire de acum patru zile, mi-am dat seama că ai remarcat și d-ta legătura ce ne interesează... Începe de unde vrei d-ta. Pantelimon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ați întîlnit-o vreodată în viața dumneavoastră. Au fost zile întregi când nici nu îndrăzneam să trec strada: știam că are să mă răstoarne o mașină; Maestre, simțeam mașina de departe, de la zeci de metri, o simțeam cum mă răstoarnă și-mi strivește degetele. Degetele, Maestre, degetele astea pe care, dacă nu m-ar fi urmărit nenorocul... pentru că de ani de zile căutam o slujbă care să-mi îngăduie să iau câteva lecții particulare cu dumneavoastră, orice fel de slujbă, cât ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o fotă ardelenească și i-o așeză ca o pelerină pe umeri. Ar fi vrut să mai adauge ceva, dar zări un păianjen negru, uriaș, răsărit parcă atunci de sub ladă și, întinzînd repede piciorul, îl ajunse din urmă și-l strivi. - Mă rog, cutiile cu fluturi, insistă Iconaru. - Sunt jos, într-una din camere. Și nu e niciodată închisă cu cheia... Doar ce îmbrăcăm uniformele de general, ne încingem și cu câte o sabie, dacă le mai găsim la locul lor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuie să fim cu băgare de seamă, să nu aprindem luminile, căci ne-ar putea observa vecinii. Trebuie să ne mulțumim cu lanterna asta... Se întrerupse și-și mișcă repede picioarele, urmărind cu o neobișnuită dexteritate, unul după altul, și strivindu-i, trei mari păianjeni negri care se avântaseră, în mici salturi ce păreau aeriene, în direcții deosebite. - E păcat, șopti Iconaru. Nu trebuia să-i omori. Nu-ți făceau nici un rău... De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește cînd ne dăm seama că n-avem nimic de dat, sîntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decît În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sînge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atît de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se juca de-a Manet, punîndu-mi în mînă un evantai din frunze de sfeclă. Se juca de-a Dejunul pe iarbă, pictîndu-mă cu o căpșună strivită pe-un sîn. Se juca de-a Dali, desenîndu-mi o omega pe pubis. Și altă literă, pe care n-am descifrat-o, pe frunte. "Linia mea merge într-o direcție. Tu". Nu i-am ieșit în întîmpinare. Eram circumspectă, pîndeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încăpățînasem să duc o luptă disperată, absurdă, inutilă. "Am să te fac să speli pe jos. Iefectiv", mi-a promis Mistrie-petit și s-a ținut de cuvînt. Dacă intrai în condiția de nedreptățit, oho, aveai alternative: ori să te lași strivit de un pumn de fier, ori să contești la partid. Să încerci cu memorii, cu intervenții la potentați. Nu, nu era în noima PCR să facă dreptate, cum se lăuda. Aparent, Milucă s-a manifestat comprehensiv: "Sîntem într-o mî-fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele cucului cînd îi strivești, din greșeală, tulpina în dinți, s-a accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o împinsese afară: Pleci, Șichy. Se întunecă. Văzusem (acuma eu îi urmăream de dincolo de geamurile fără perdele) cum Rusalin îi sărutase în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic se puseseră „La gură strajă, inimii lăcate:/ ...Privești ca orbii și vorbești ca muții,/ Strivit de veacul marii prostituții/... Ci noi mai stăm.../ în așteptarea unui ceas mai pur.../ Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri vechi,/ Gură n-ai și n-ai urechi./ Când ți-i dor de unt și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la scris, dragule! Și susții în continuare că aceste bilețele aberante sunt scrise de Lucia? Se întrebă dacă i-ar putea transmite laptopului măcar o idee din care să rezulte că s-ar bucura foarte mult dacă Magicianul ar fi strivit de un bloc de beton picat de la o înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de fiecare dată fiind
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]