4,463 matches
-
proțap, așa cum Își vor aduce aminte peste ani ștergîndu-și pe furiș o lacrimă, berbecuți discreți și-un proțap elegant Într-un superb joc de lumini prin perdeaua de ploaie miraculoasă de excepție, că iar Începuse să toarne, și odată cu primii stropi de sub rochia elegantă din piele alb-gri cu irizări turcoaz a fost aruncată jartiera sărbătoritei pîndită cu febrilitate și prinsă toată seara de Ionuț, fratele nașei, subsecretar de stat la Ministerul de Externe, ministrul a lipsit, și tot n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poate cînta nici cel mai simplu lucru, un cazacioc, În bucătărie, după ce i-am dat atîta de mîncare, bețiv nenorocit, și mușcă nervos din castravecior. Antologică scena cu Sașa În baie, i se terminaseră proviziile, nu mai găsea nici o sticlă, strop, peliculă de alcool și atunci bea apă de colonie, se dezbracă, intră În cadă și Începe să cînte, gol, cu fața la perete, o muzică năucitoare. Întorcînd spatele nu numai spectatorilor, ci lumii Întregi, ajungînd În cîteva secunde și rămînÎnd În urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu aveam simțul umorului atunci, nu vedeam decât grotescul situației. Spitalul mi s-a părut, din toate punctele de vedere, Infernul pe pământ, cu Cerberițele alea feminine care stăteau cu gura deschisă nonstop, înfometate după bani. Cinice, tehnice, fără niciun strop de generozitate umană. Cred că am făcut un fel de depresie în săpămâna aia, de la atmosfera din spital, de la grotesc. Aveam un halat cu glugă, îmi trăgeam gluga peste cap și plângeam așa, pe înfundate, în întuneric. O asistentă de
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
tabloul“ în care plouă : e acolo un nor mov din care cad picături albastre peste două iurte sau cam așa ceva ; într-un colț, abia vizibil, e un îngeraș auriu, înconjurat de raze de aur - pe el nu-l atinge niciun strop ; dacă te uiți mai bine, prin ploaie, vezi scris din picături : „NU PLÂNGE“! ; iar pe peretele din față, într-o ramă de gherghef primită cadou, una dintre zecile de fetițe, o siluetă cât un degetar ; ultima dată când a intrat
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Lunceford, făcîndu-l să se retragă. Mexicanii o rupseră la sănătoasa care-Încotro. Meeks dădu fuga În cameră, auzi fereastra din spate spărgîndu-se și dădu salteaua la o parte. Pradă ușoară: doi tipi, trei cartușe trase de aproape. Cei doi indivizi plesniră. Stropi de sînge și cioburi de sticlă căzură peste alți trei bărbați, care se apropiau pe furiș pe lîngă zid. Meeks făcu un salt, se lungi la pămînt și trase În cele trei perechi de picioare adunate laolaltă. Cu mîna liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-s puștile? Mărturisește, ’te-n aripă, și predă toate dovezile materiale, altfel ai s-ajungi În camera de gazare! — Nu! N-am omorît pe nimeni! Ed izbi cu pumnul În masă. — De ce ați ascuns mașina? Jones scutură din cap, Împrăștiind stropi de sudoare. — De ce ați ars hainele? Nici un răspuns. — De unde provine parfumul? Nici un răspuns. — Sugar și Leroy le-au violat mai Întîi pe femei? — Nu! — Nu? Adică le-ați violat toți trei? — N-am omorît pe nimeni! Nici măcar n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care dintre ele ard pielea. Pot să spun că tortura lui a fost una specializată și aș pune pariu că omul are pregătire universitară - medicală sau de chimist. Acum să purcedem În dormitor. Bud se gîndi: PATCHETT. Înapoi În dormitor. Stropi de sînge pe toată lungimea holului. O cameră mică - un abator de patru metri pe patru. Două contururi de cadavre: unul pe pat, altul pe podea. SÎnge uscat. Ambele contururi Înconjurate cu bandă. Frînghie de rufe Înfășurată În jurul stîlpilor patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care l-am scos din perete avea lipit de el piele și păr cărunt de pe brațul unei persoane albe, cu grupa de sînge „zero“ pozitiv. Ambii frați Englekling aveau grupa AB negativ, așa că știm că făptașul a fost rănit. Stropii de sînge care duc afară din living și negativele pe care le-am luat arată că rana nu a fost gravă. Echipa locotenentului Hatcher a găsit Într-o gură de canal de pe stradă un prosop năclăit de sînge cu grupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite de glonț... Mă adun cu greu printre rânduri, dornică să redau zilei stropul promis de bucurie. Dar suspin și scot în lumină clipe răvășite de tristețe, precum frunzele tăcute, veștede și sfarâmate de mușcăturile reci, ale vântoaselor dezlănțuite de toamna în agonie. Ce mă doare mai mult rana mea, sau plânsul naturii?
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins, Iar inima gata să plângă, Renunță la singurul vis. Când tainică șoapta cea dulce Se pleacă cu milă în glas, Revăd în Golgota la cruce, Un strop de speranță rămas.
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
va pune capăt lumii. Din patul-ei-leagăn vedea marginea de sus a ferestrei sau, dacă ridica mai mult capul, făcându-și perna ghemotoc sub ceafă, întreaga fereastră ușor aburită, cu dâre subțiri, neregulate, șiroind, schimbătoare mereu, de sus până jos, ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vopsea roșie, ce s-ar fi deschis spre sala tronului, în care nu s-ar fi pătruns decât prin sânge, deci prin crimă, acum pierzându-și în strălucire conturul, amestecându-se cu albul izbitor al peretelui și doar pata și stropii de roșu sângeriu iradiind și absorbind privirea și înghițind-o și părând să tremure în aerul mișcător în care pluteau sclipitoare fire de praf și funigei, ca și cum - se gândea - în spatele lor, al panourilor, s-ar fi aflat vreun Rumpelstilzchen blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vârfurile degetelor murmurând câteva vorbe ininteligibile, poate în ungurește. N-au mai vorbit, cât și-a băut cafeaua. Apoi reîncepu să-i povestească, dar Andrei Vlădescu nu se mai gândea deloc la ce-i spune, își privea pantofii pe care stropii de noroi se uscau. Podeaua era acoperită de preșuri țesute din cârpe și zdrențe. S-au auzit ciocănituri în ușă. Ea a tăcut la jumătatea unui cuvânt, și-a plimbat privirile-i speriate de la ușă la el și înapoi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
peste marginea ceștii pe hârtiile cu însemnările lui. Era o liniște apăsătoare între ei și din stradă se auzeau chiotele copiilor care se bucurau de ziua însorită de început de martie. Mâna ei a tremurat și a scăpat ceașca și stropi mari de cafea s-au risipit peste schemele cu scris mărunt. „Ce dracu’ faci, de ce nu ești atentă?!“, a izbucnit Andrei Vlădescu și o privea cum se uită la el cu ochi mari și speriați. S-a ridicat brusc, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu mașina, am început să compun în minte această poezie, să-i zicem: În amintirea unchiului Godfrey Jeliți, jeliți, cei ce luptați în război, Căci, iată, a pierit unul din voi. Vuiește aprig vântul, capela o izbește tare, Și fiece strop de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să ne așeze la o masă într-un colț, ocupată de o familie de opt membri, toți foarte gălăgioși cu execepția unui adolescent cu o răceală lichidă. Nu apuca să-și scoată niciodată la timp batista și, ori de câte ori strănuta, vedeam stropi mici de salivă zburând spre noi. Am sărit peste primul fel și am trecut direct la curcan, care era uscat, tăiat felii subțiri, aproape transparente și ca garnitură, un mic munte de legume îmbibate în apă. De unde știi atâtea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am dedus că privea cu scepticism această dezvăluire. Și am încheiat cu o scuză. M-a impresionat atunci. — Ba nu, te cred. Încercam să-mi amintesc ceva. Se lăsă pe speteaza scaunului și se uită pe fereastră, acum împroșcată cu stropi de ploaie. Cândva, anul trecut, a trebuit să fac rezumatul unui articol într-unul din ziare. Era despre accident - teoria cuiva despre ce s-ar fi putut întâmpla, bazată pe noi informații. Știi, post-glasnost, chestii de-astea. — Și ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vei face o vizită. Îți promit că Împreună putem să... ăăă... Îți aranjăm puțin aspectul. M-a mângâiat afectuos pe cap și a apucat Între degete o șuviță de păr, după care a pus-o lângă rădăcini: — Mda, doar un strop de vopsea culoarea mierii și fac din tine un supermodel. Ia numărul meu de la James, OK, scumpo, și vino să mă vezi când ai o clipă liberă. E probabil mai ușor de zis decât de făcut! a fredonat el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și să râcâi cu unghiile bucățelele de cașcaval care rămâneau lipite de farfurie. Dacă era prea murdară sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam că ar trebui să se bucure că nu șprițuiam pe farfurie un pic de soluție de curățat mobila. Eram Îndeajuns de convinsă că mă prăbușisem spre un nou record moral negativ - și ceea ce mă Îngrijora era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unul după altul: „Răspunde chiar ea la telefon!!!!“ Am murmurat ceva cum că și mie mi se Închidea uneori telefonul În nas, dar Miranda Își pierduse deja interesul. Se holba nu la mine, ci la caserola mea cu supă. Câțiva stropi din lichidul verzui Începuseră să se prelingă pe margine. Și‑a Întors privirea, plină de dezgust, atunci când a realizat că nu numai că aveam În mână ceva comestibil, dar chiar aveam de gând să consum acel ceva. — Scapă imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cred că ești prînzul lor, Îi strigă Viv. O să-ți termine un deget, dacă nu ești atent. — Așa fac fetele, zise el, și aruncă o privire pofticioasă. — Genul de fete pe care le cunoști tu, poate. El se sculă și stropi cu apă. Viv rîse și o luă la fugă. Îi rămăseseră stropi de apă pe lentilele ochelarilor de soare, și cînd le șterse, se mînjiră. Uite ce mi-ai făcut! Se Întoarseră la mașină pentru picnic, lăsînd ușile deschise. Reggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deget, dacă nu ești atent. — Așa fac fetele, zise el, și aruncă o privire pofticioasă. — Genul de fete pe care le cunoști tu, poate. El se sculă și stropi cu apă. Viv rîse și o luă la fugă. Îi rămăseseră stropi de apă pe lentilele ochelarilor de soare, și cînd le șterse, se mînjiră. Uite ce mi-ai făcut! Se Întoarseră la mașină pentru picnic, lăsînd ușile deschise. Reggie scoase un pled scoțian din portbagaj și Îl Întinseră pe iarbă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oglindă dintr-o cameră Întunecată; totuși, venea puțină lumină de la felinarul din stradă și observă că obrazul și brațul gol aveau semne roșii și albe, mici urme În carne de unde stătuse pe covor. Cel puțin aceste semne Îi dădeau un strop de satisfacție. Deseori Își dorise ca gelozia ei să ia forme fizice; În momente ca acesta se gîndise O să mă ard sau O să mă tai. Pentru că o arsură sau o tăietură putea fi arătată, Îngrijită, se putea cicatriza sau vindeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai rău, privi Înapoi la masa lui, și-i văzu fața lui Fraser, iar expresia lui era atît de neplăcută - un amestec de jenă, furie și dezgust -, că aproape că-i veni să vomite. Curăță mîncarea rămasă În farfurie, apoi stropi cu apă multă farfuria, cuțitul și furculița, În albia cu apă rece, fără detergent, care li se dăduse pentru a-și spăla tacîmurile și farfuriile. Traversă sala, ajunse la scări și urcă la etaj cît putu de repede. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]