KorAP: Find »[drukola/base=subiectiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...152 153 154 ...467 >

11,661 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

Corpul individului este produsul biologic al naturii, pe când Eul personal este produsul evoluției psihice și al interiorizării valorilor morale, culturale și religioase. Prin corp eu mă afirm și exist ca prezență obiectivă În realitatea lumii. Prin Eul meu personal și subiectiv mă proiectez În sfera idealurilor spirituale către care aspir, dincolo de realitatea obiectivă, dată. Corpul este partea obiectivă a persoanei mele, pe când Eul este persoana mea subiectivă și aceasta din urmă reprezintă dimensiunea morală a ființei mele. Corpul este subordonat Eului

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
afirm și exist ca prezență obiectivă În realitatea lumii. Prin Eul meu personal și subiectiv mă proiectez În sfera idealurilor spirituale către care aspir, dincolo de realitatea obiectivă, dată. Corpul este partea obiectivă a persoanei mele, pe când Eul este persoana mea subiectivă și aceasta din urmă reprezintă dimensiunea morală a ființei mele. Corpul este subordonat Eului, dar, la rândul său, Eul nu poate exista decât Într-un corp și prin corp, Întrucât, din punct de vedere fiziologic și somatic, corpul, ca trup

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
prezentate că domeniul psihologiei morale are un caracter specific, Însă extrem de nuanțat și complex. Vom Încerca, În continuare, să expunem sintetic, principalele obiecte ale acestei discipline. Trebuie Însă făcută precizarea că avem, În primul rând, de-a face cu stări subiective care intervin În relațiile interpersonale și care stau sub semnul valorilor morale, ele fiind reprezentate prin sentimente sau experiențe afective și morale, cu un pronunțat caracter subiectiv și pe care le resimțim În cadrul Întâlnirii interumane ca atitudini psiho-morale din care

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Însă făcută precizarea că avem, În primul rând, de-a face cu stări subiective care intervin În relațiile interpersonale și care stau sub semnul valorilor morale, ele fiind reprezentate prin sentimente sau experiențe afective și morale, cu un pronunțat caracter subiectiv și pe care le resimțim În cadrul Întâlnirii interumane ca atitudini psiho-morale din care se vor concretiza acțiunile și conduitele noastre. Aceste virtuți sufletești și morale sunt următoarele: caritatea, filantropia, mila sau pietatea, simpatia, iubirea, responsabilitatea. Să le analizăm În continuare

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
tinde sau aspiră continuu către un ideal pe care dorește să-l realizeze, să-l atingă. În conformitate cu acest principiu, Eul personal caută să se desprindă de rigorile impuse de către realitatea obiectivă externă a lumii, dar, concomitent, și de condiția sa subiectivă, pentru a le depăși. Acest principiu se opune principiului realității din psihanaliză. 2. Principiul expansivității În virtutea acestui principiu, orice persoană caută să se autodepășească, să se autorealizeze, să fie altfel, mai mult și dincolo de ceea ce este ea de fapt. Acest

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Înrudirea directă a orgoliului cu mecanismele de afirmare ale Eului. Orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului care urmărește să supraevalueze valorile Supra-Eului, atribuindu-și calități prin care persoana respectivă caută să se situeze deasupra celorlalte persoane. Orgoliul are un caracter subiectiv și seducător pentru individ, putând, din aceste motive, degenera În vicii morale (mândrie, vanitate, aroganță etcă. Această supraevaluare de sine, lipsită de regulă de un fundament real (atât timp cât individul Însuși și-l atribuie și nu ceilalțiă, nefiind Întemeiată valoric, creează

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și oase” (M. de Unamunoă, este totdeauna același. Ceea ce se schimbă este modul În care omul este văzut, Înțeles și valorizat. Acestea sunt aspectele care configurează o autentică „epistemologie a umanului” și care, ca orice domeniu al științelor umane, vizând subiectivul, va suferi variații În raport cu sensibilitatea, gustul, inteligența și conținutul experienței istorice. Trebuie să acceptăm faptul că „omul real”, ca ființă naturală, este diferit de „omul conceptual”, care tinde permanent să i se suprapună, până la a-l Înlocui complet. Pentru a

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
poate fi simpla reproducere a omului real, o pură reprezentare mintală, sau poate fi un construct intelectual, un concept, rezultat sintetic al perceperii calităților omului real. Tot În acest context este discutată atitudinea față de om, care poate fi obiectivă sau subiectivă, fiecare dintre acestea conducând către anumite direcții ideologice. Ideea de om este concentrată În idealul uman, aspirație supremă, elaborată de Supra-Eu și care se impune Eului conștient, ca ultim scop acceptat, ca perspectivă care trebuie realizată sau către care tinde

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
rezultatul elaborărilor În decursul timpului, a factorilor normativ-modelatori ai Supra-Eului moral, care Își va impune regulile sale stricte asupra imaginii omului ca prezență În lume. Imaginea este aspectul, prezența concretă, imediată, prin care se stabilește primul contact emoțional, cu caracter subiectiv, Între două persoane. Modul de a te prezenta și nu numai Înfățișarea contribuie la completarea imaginii omului, definind În final „stilul de a fi personal” al fiecăruia. În fine, imaginea omului este În același timp „masca Eului”, forma prin care

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
care a fost sau, ca perspectivă, potențialitatea acțiunilor și proiectelor persoanei care va fi. Personajul este actualizat prin evocare. El nu aparține, ca persoană reală, prezentului, ci este imaginea acesteia din trecut. El este bine conturat, deși poate fi prezentat subiectiv, În raport cu cel care-l evocă. Atât persoana, cât și personajul care o ilustrează sunt elemente bine conturate, nete, certe ale umanului, Între ele existând o relație ontologică precisă. Dar și personajul are nuanțe. Cel care va fi, sau care dorește

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și semnificația valorică a personajului. Dincolo de faptul că trecutul unei persoane este psihobiografia acesteia din punctul de vedere al evenimentelor trăite, ea este și istoria vieții sale interioare, a modului În care aceste evenimente trăite au fost interiorizate și prelucrate subiectiv de către individ. Nu toate evenimentele sunt depozitate În același fel, cu aceeași intensitate și semnificație, În memorie. Unele sunt mai vii, mai clare, altele sunt mai estompate, iar multe se șterg, sunt pur și simplu uitate, prin faptul că sunt

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
rămâne pentru individ limitată Întrucât, prin natura sa, aici se naște și tot aici va muri. Existența lui se desfășoară Între cele două momente: natal și mortuar. Persoana se simte Închisă În lume. În schimb, realitatea spiritului este interioară și subiectivă. Ea corespunde În totalitate aspirațiilor către transcendent ale individului. Ea aparține imaginarului și este nelimitată ca Întindere și durată, motiv pentru care individul dorește permanent ca să iasă din lumea aceasta și să intre În cea de dincolo, să iasă de sub

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În primul rând prin imaginea acestuia. Acest contact este o impresie. Prin urmare, relația imagologică este de tip emoțional-afectivă. Ea, ca impresie, este o stare sufletească care transgresează aspectul formal al individului, respectiv imaginea acestuia, deschizându-ne accesul către interioritatea subiectivă a persoanei respective. Prin intermediul simbolului imagologic al persoanei din fața mea, eu am acces la subiectul pe care aceasta Îl reprezintă. Funcția psihologică principală a imaginii Eului este aceea de a ne Înfățișa ceea ce este În spatele ei. Acest aspect este cu

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
imagologice pozitive sunt rezultatul unei supraevaluări exemplare a Eului, fapt care face ca ele să se remarce, să aibă caracter de exemplaritate. Le vom prezenta În continuare. a. Tipurile exemplare practice Această categorie cuprinde tipurile psiho-morale care acționează asupra sferei subiective, a intimității indivizilor, creând o anumită relație interpersonală bilaterală particulară de cunoaștere, deschidere, apropiere și ajutor. În această categorie sunt incluse, ca tipuri de persoane cu imagini specifice ale Eului: preotul, medicul și psihologul. Ei vin În contact direct și

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
persoana respectivă. În felul acesta „rănile” Eului sunt acoperite. Dar romanul individual nu este numai un „act reparator”. El este o dimensiune specifică oricărei persoane, chiar dacă a avut o viață normală, lipsită de accidente. Memoriile persoanelor În vârstă sunt atât subiective, cât și selective. Ne amintim cu plăcere de evenimentele, situațiile și persoanele agreabile și trecem cu ușurință peste cele neplăcute, considerate ca nesemnificative. Dincolo Însă de aceste aspecte compensatoare ale romanului individual, mai există Însă și altele la care ne

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Fie că șterg, fie că subliniază anumite situații, mitografiile sunt expresia adevărului sufletesc și moral interior al persoanei respective. În plus ele fac ca etapele vieții să aibă un anumit sens, o anumită exemplaritate. Este, incontestabil, un punct de vedere subiectiv personal, dar tocmai de acest aspect se interesează domeniul Psihologiei Morale. Dincolo de aceste aspecte, cu un pronunțat aspect formal, trebuie să vedem interioritatea persoanei, motivele care au dus la construirea mitografică a propriei sale biografii, precum și rolul acestora pentru Eul

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de altă parte dorințele ideale ale acesteia, iar atitudinea față de diferitele etape ale vieții să fie diferită. Fiecare vârstă, dincolo de aspectele sale obiective, ca imagine și ca semnificație, are pentru persoana respectivă sau pentru percepția celorlalți și o importantă componentă subiectivă. Ceea ce sunt sau reprezintă vârstele unei persoane știm. Important pentru Psihologia Morală este modul În care este percepută această imagine și semnificația pe care persoana o atribuie vârstelor sale. În general, vârstele omului pot fi cuprinse În trei registre, ca

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de metamorfoză a Eului individual. Ea a fost una dintre cele mai controversate teme din toate timpurile. Imaginile bătrâneții au suferit cele mai multe mutații În decursul istoriei civilizației, În raport cu punctul de vedere din care au fost considerate. Trecând Însă dincolo de atitudinile subiective de a vedea bătrânețea și bătrânul, trebuie să acceptăm că, mai mult decât În cazul oricărei alte vârste, aspectele biologice, psihologice, morale și sociale nu au avut niciodată mai multă influență ca În cazul aprecierii bătrâneții (Cicero, Seneca, Shakespeare, Molière

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și În cazul de mai sus individul, la fel de nepregătit. Dar, spre deosebire de spaimă, efectul de surpriză este pozitiv. Uimirea este o descoperire care mă umple, spre deosebire de spaimă, care mă golește. Percepția, În cazul uimirii, este Încărcată cu elemente supraadăugate de starea subiectivă pe care individul o trăiește cu o mare intensitate. Ea produce o exaltare a conștiinței, cu efecte asupra conduitelor. Este tot o trăire cu caracter paradoxal a unor emoții-surpriză de mare intensitate, pozitive. În cazul uimirii, persoana se simte deschisă

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
mea există În lume și Într-un permanent raport cu alții, În primul rând prin prezență corporală. Orice atingere a trupului meu Îmi afectează existența În diferite forme și grade. Eu Îmi resimt trupul perisabil și limitat În timp. Eul subiectiv interior, sufletesc, Îl resimt Însă etern, nemuritor, imperisabil, dar, cu toate acestea, el rămâne permanent În conexiune cu trupul meu fizic. Această relație Între trupul perisabil și sufletul etern, așa cum Eu le resimt, Îmi dau o dublă senzație stranie, de

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
aceștia. În egală măsură Însă, Eu sunt și rămân mereu cel pe care conștiința mea Îl reflectă În interiorul meu, dar concomitent „Eu sunt” și cel care apar așa cum sunt În fața celorlalți. În sensul acesta, Eu sunt pentru mine un Eu subiectiv, iar pentru ceilalți o imagine a Eului meu. Relația dintre două persoane este de două feluri: aă o relație exterioară, corporală, reprezentată prin prezența fizică a acestora; bă o relație interioară, sufletească, ca Întâlnire simpatetică emoțional-afectivă Între cei doi. Persoana

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În egală măsură, ea este și subiectivă În sine prin viața sufletească interioară. Cele două tipuri de prezență ale persoanei sunt diferite. Prezența fizică În lume are calitatea unei realități fizice, pe când prezența interioară, În sine, are semnificația unei realități subiective de tip fenomenal (Ed. Husserlă. Plecând de la acestea, Ed.Husserl afirmă că „nu există nici o distincție Între a apare și a fi, În sfera psihică, Întrucât realitatea psihică este o ființă a aparențelor”. De aici și concluzia conform căreia „sfera

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
aceasta ea depășește, adâncește și completează Întâlnirea. Întâlnirea este o relație strict exterioară, sensibilă, Între persoane. Intimitatea este o relație interioară, sufletească, care se stabilește Între două persoane. Întâlnirea rămâne un fapt empiric obiectiv, extern, pe când intimitatea este o relație subiectivă, interioară, o experiență sufletească. În cazul intimității, Eu Îl simt pe celălalt În mine și concomitent am sentimentul că, la rândul meu, și Eu sunt În celălalt. În morala creștină, acest aspect al intimității, al interiorității reciproce este afirmat adesea

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
o poate construi sau rata. În plus, existența are un aspect extern, cel de „a-fi-În-lume” al persoanei, dar și cel de „a-fi-În-sine-și-pentru-sine”. Primul aspect desemnează caracterul obiectiv al existenței unei persoane, așa cum este văzut el biografic. Al doilea desemnează caracterul subiectiv al persoanei, așa cum se reflectă În planul conștiinței sale. Valoarea umană, sufletească și morală, a unei persoane se judecă după felul in care este persoana sau după cum este viața sa (adică, după modul În care și-a trăit viațaă. În

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
deschidere spațială și de anulare a perisabilității temporale (A. Augustin, Th. Campanella, Th. Morus, R. Bacon, Im. Kant, Ch. Fourrier, K. Marxă. Omul trăiește permanent În două planuri: În planul realității lumii obiective, al cetății sale, și În planul imaginarului subiectiv, al proiecției aspirațiilor sale de ideal. Acestea se vor reflecta, din punct de vedere psihologic și moral, În natura persoanei, realizând În felul acesta un nou tip uman: „omul În cetate”. Omul În cetate Desprins din natură, omul devine zoon

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]