5,716 matches
-
mama mea; mamă; meu; minciună; misiune; mit; moarte; moralitate; nebun; neexistent; nepămîntean; neutru; nevinovat; nevinovăție; nor; nou; om; pasăre; pămîntesc; te păzește; păzitor; pisică; pitic; plăcut; pozitiv; prietena; prostie; radios; răzbuna; roi; salvare; scăpare; Sf. Petru; sfințenie; sincer; slab; sprijin; sublim; suflet; superb; sus; tatuaj; tînăr; trist; uimire; veghe; zbor; zeu; zînă (1); 788/172/67/105/0 înghiți: mîncare (140); mînca (66); apă (64); în sec (22); sec (19); a mînca (17); noduri (14); gură (13); pastile (13); foame (12
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
încet; încredere; întunecat; lacrima; cu lacrimă; lentilă de contact; limonadă; limpede; liniștită; luminată; luminos; mereu; minte; mintea; mai mult; murdar; nămol; niciodată; observabil; ocean; oglindă; pace; pix; pîrîu; plăcere; plăcut; ploaie; potolit; precis; proaspăt; pură; relaxare; rîu; seninătate; siguranță; sînge; sublim; tare; transparență; treaz; trist; ușurință; val; viață (1); 804/120/40/80/0 lingură: mîncare (253); furculiță (80); supă (62); ciorbă (46); tacîm (37); mare (16); farfurie (14); mică (14); hrană (13); de lemn (12); obiect (12); foame (10); lemn
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu; oameni; oamenii; om; oră; panseluță; parte; Paște; pămînt; penibilitate; piramidă; piramide; poezie; poveste; puține; rai; rară; răsplată; recunoscător; revenire; rugă; rugăciuni; s.f.; salvare; sănătate; scamatorie; sclav; scop; scurge; seară; un semn; senin; servit; slavă; soare; soartă; spațiu; splendid; stea; sublim; super; supranatural; supremație; surprize; sus; șapte; a ta; taină; tare; Terra; tot; trei zile; tu; unirea; veselie; zeu; de 3 zile; zvon (1); 761/249/79/170/0 mișca: merge(47); sport(29); viață (25); viu(22); repede(19); muta
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
orator; pace; plictisitor; poem; poezii de mînă; poveste; preot; profesor; profunzime; prostime; recunoscut; relaxare; remarcabil; rima; rime; romanță; rus; salam; sărut; cel ce scrie poezii; scriere; scrieri; scriitor; scris; scrisoare; scrisori; senin; sentimental; silitor; singur; spontan; Stănescu; stimă; strofă; strofe; sublim; suferind; sufletist; superior; școală; șiret; text; toamnă; uitat; un exemplu; univers; valoros; vesel; veselie; viață; violent; vizionar; vorbe(1); 794/220/65/155/0 poftă: mîncare (213); bună (86); dorință (76); mare (46); foame (37); ciocolată (20); dulce (20); plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pămîntesc; părăsit; pătrățele; picioare; cu piele; pierde; pierdut; plajă; plăcere; plăcut; plinuț; prezență; privire; puternic; răsuflare; rău; reușit; rîs; sacrificiu; sare; scaun; sculptata; scund; seducție; senin; sentiment; senzualitate; sexy; sicriu; sobă; spațiu; special; spirit; sport; stabilizare; statornicie; structură; suav; subțire; sublim; suferință; suflet mort; fără suflet; sufletesc; superficialitate; suport fizic; taină; talie; tatuaje; timp; tînăr; țărînă; uhuu!; uman; umanitate; unealtă; unic; uscățiv; vas; venă; viermi; vlăguit; vulgar; zebră; zeiță (1); 797/218/66/152/0 tunet: fulger (177); ploaie (104); zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a fost cea din 1921, când i s-a propus să organizeze și să conducă Casa Culturii Poporului, subminată însă de lipsa de interes a autorităților, motiv ce l-a îndemnat pe Gusti să demisioneze, pentru a nu compromite „ideea sublimă de a ridica poporul la rangul pe care-l merita”. Un program cultural de proporții avea să fie cel realizat de D. Gusti la Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, alături de Tudor Vianu, Octavian Neamțu, H.H. Stahl, Apostol Culea și alții
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
el se hrănește, devorându-l și devorându-se. Sau, mai exact: întemeindu-l și întemeindu-se. Oricum, corporalitatea lui e și aici, adică în ceea ce am putea numi momentele faste, o descompunere: „Suntem la câțiva kilometri de frontiera Italiei. Peisaj sublim, sate nemaipomenite și insomnii. Mă plimb în toiul nopții ca o fantomă, pe jumătate fericit, pe jumătate uluit” (12 august 1981 Ă 410). Fantoma, care-i consecința pierderii identității, a topirii în materia din jur, e semnul unei nefirești împliniri
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
își pune personajele să scoată un râgâit, iar această autoderiziune, prin care «eroul» își recapătă controlul de sine, e cum nu se poate mai nimerită și mai actuală” (III, 137). În comparație cu el, Keats cade, cuvântul îi aparține lui Cioran, “în sublim, în livid”. Ceea ce i se întâmplă într-un anume fel și lui Sartre, pe care, știm, Cioran îl disprețuia. Vorbind de el, Cioran se întreabă, aproape revoltat: „Cum poți să fii lipsit în așa hal de simțul ridicolului?” (III, 228
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cuvintele lui Alexandr Blok, dar transcrie cu satisfacție din jurnalul acestuia și aderă, evident, la poziția sa. Notase Blok: „Ieri, naufragiul Titanicului m-a bucurat nespus: mai există așadar Ocean” (I, 243). Să fie doar fascinația în fața grandorii naturii, a sublimului ei, recuperat? Să fie amintirea tinereții sale dârze? Iată-l notând în alt loc: „Ce-i datorez Gărzii de Fier? Consecințele pe care-a trebuit să le îndur pentru o simplă înfierbântare de tinerețe au fost și sunt atât de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe Dumnezeu: uneori când îi ascultă pe Mozart și pe Händel, de fiecare dată când îl ascultă pe Bach. Notează într-un loc: „Mesia de Händel. Paradisul trebuie să existe, sau măcar să fi existat Ă altfel ce noimă are atâta sublim?” (I, 31). Altundeva: „Recviemul de Mozart. Plutește în el un suflu de dincolo. Cum să crezi, după asemenea audiție, că universul n-are nici un sens? Trebuie să aibă un sens. Sufletul, ca și înțelegerea, refuză să admită că atâta sublim
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sublim?” (I, 31). Altundeva: „Recviemul de Mozart. Plutește în el un suflu de dincolo. Cum să crezi, după asemenea audiție, că universul n-are nici un sens? Trebuie să aibă un sens. Sufletul, ca și înțelegerea, refuză să admită că atâta sublim ar putea dispărea în neant” (I, 74). Când e vorba de Bach, lucrurile sunt și mai explicite. Își spune într-un loc: „De fiecare dată când ascult Bach, îmi spun că e cu neputință ca totul să fie aparență. Trebuie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
149-150). Dar la numai câteva pagini de aceste rânduri sceptice, Cioran notează: „Auzit ieri seară Patimile după sfântul Ioan; fericire vecină cu extazul. Ieșit în stradă, contactul cu abjecția, cotidianul, m-a făcut să mă întreb dacă cele trei ore «sublime» pe care tocmai le petrecusem nu țineau de halucinație. Și, totuși, acele ore îmi dăruiseră deopotrivă certitudinea și emoția realității supreme” (I, 162). Nu-i vorbă, Cioran vorbește și despre un „extaz al neantului” (I, 66), poate tocmai o confirmare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă consolează. Frumusețea nu e o iluzie completă: e o iluzie știrbită, un început de realitate” (idem). Frumusețea poate, deci, să salveze lumea. E un început de realitate, deci de sens. Munții îi dau și altă dată senzația nu a sublimului, ci a indiferenței absolute, a existenței lumii sau lucrului în sine. Notează Cioran: „Influența liniștitoare a culmilor. Cinci zile în comuniune cu ele. Victorie asupra dorinței. Ce lecție de indiferență! Cât de puțin înseamnă ura, remușcarea, regretul, refrenul lui la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
trebuie să plătesc pentru asta. Ei bine, plătesc” (III, 110). Altundeva, citim: „Nu toată lumea are privilegiul unei copilării nefericite. A mea a fost mai mult decât fericită: desăvârșită. Nu găsesc un adjectiv mai bun care să exprime ce a fost sublim în ea, ce a fost triumfal până și în spaimele ei. Așa ceva trebuia plătit, nu putea rămâne nepedepsit” (III, 350). Și dacă Cioran se credea mai degrabă evreu decât român, într-un loc, cineva îi spune că românii înșiși par
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
viața. Nu și-a mai ispășit toată pedeapsa pentru că a murit pe 28 octombrie 1952, la numai 48 de ani, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus în închisoare. A lăsat ca moștenire sublimul și creștinescul îndemn: -„Să nu ne răzbunați!” Chiar și când a spus aceste cuvinte eu cred că era un idealist. Nu-și putea imagina Mircea Vulcănescu faptul că, în ciuda îndemnului său oamenii, chiar dacă ar fi vrut să-l răzbune, nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cele pe care eu le-am trecut. Deși știam că Mihai Eminescu spunea: „ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vreodată e lașitatea”. Ii iubesc pe timișoreni pentru că n-au fost lași. Din piepturile lor a răsunat atunci sublimul îndemn: -“Vom muri și vom fi liberi!” Poate din acest motiv, după 1990, când vremurile mi-au permis, m-am angajat să sprijin, măcar în ceasul al doisprezecilea, atât cât pot, libertatea cucerită în 22 decembrie 1989 și am protestat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ai să te faci puțină,/ fată tristă, fată de gheață./ Ai sa te faci urâtă... fată amară!" Nichita e urmărit pe teme și idei (condiția artistului, setea de cunoaștere și sentimentul iubirii) concretizate în trei capitole cu titluri semnificative. Poetul sublim este și el pus în opoziție cu filozoful, ce îndeamnă prin Marele Anonim la potențarea misterului: "Îi lipsește lui Nichita Stănescu o anume "seninătate" pe care o descoperim în lirica blagiană." Urmează dosarele aprofundate ale poeților Marin Sorescu și Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu respirația întretăiată de efort." sau "Marin Sorescu rămâne poet în ciuda multor neajunsuri semnalate de critici, el vine cu un stil propriu în poezie scoțând la iveală partea ridicola, caricată a existenței. ... Suntem ridicoli și în partea noastră gravă sau sublimă, și atunci când devenim hilari și absurzi. Numai de nu ar ajunge la manieră, pentru că l-am simțit de foarte multe ori fals, facil, într-un limbaj prea direct și fără podoabe.". Sperăm că teza de față, confruntată în sfârșit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în care cina zeilor este anunțată de imensul clopot imperial. Fantezia lui M. Robescu crește printr-o aglomerare de elemente care dau sentimentul de sfârșit de lume, ca ploaia și ninsoarea, sau dintr-un sentiment enigmatic și tulburător de univers sublim, efervescent, virginal și arhaic. Al. Piru pune "Viața și petrecerea" sub semnul lui Dosoftei ca titlu dar și ca epocă de ev mediu, cu bărbați grei în armuri, cu prințese în blănuri de vidră, cu luptători îngenuncheați, cu femei pribege
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de imn de bucurie/ E un fel de sărbătoare sugrumată/ Ce vrea să-și rupă lațul de pe beregată." Încă prunc fiind, poetul s-a-ncins cu brâul Pustiei, drumul fără întoarcere, un drum cu pete de lumină și întuneric, cu sublim și suferință: "Pustia, ah, Pustia mormântul meu curat/ Sărutul de pe urmă în care-am înghețat." Poetul se definește ca un căutător, el face parte dintre cei aleși: Cine sunteți voi cutremurați/ Pe vârfurile limită sub corturile-nchipuite/ Iubitorul tunetului și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de-acasă au țipat". Evocă un oraș viitor, în care va lupta și va birui, să rămână să-și găsească un rol. "Scrisori esențiale" consemnează câteva îndrăzneli pe laturile sentimentului și ale confesiunii, prin peisajul acvatic, care nu rareori atinge sublimul. Un exemplu îl poate oferi descrierea furtunii, în care se măsoară cu gradele, așa cum se măsoară puritatea alcoolului, rătăcirea de zări, de faruri, de vele. Dar "Scrierile esențiale" se îndreaptă oficial și reverențios către "Republica socialistă", păstrând însă același ton
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
determinat de faptul că, deși volumul este maxim, suprafața este cea disponibilă, minimă, de aici sentimentul restrângerii, al neputinței de desfășurare, al închistării fizice și spirituale: Totul este bazat pe economie; pământul este o sferă,/ soarele este o sferă, stele sublime sunt sfere". Sfera aduce o lume a contrariilor, a neputinței, a lipsei de libertate, a tristeții. Specifică ni se pare, în lirica lui Nichita Stănescu, ostentația cu care afirmă sursele filozofiei, ale "dezbaterilor"; una din cele mai limpezi este teza
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e centrul sentimentelor/ și creierul/ locul gândirii.". O stare frenetică, sau un "ce" nostalgic cuprinde poemele de dragoste ale lui Nichita Stănescu. În "Dulcele stil clasic", nostalgia poartă cu sine ah-ul cântecelor lăutărești și iată-l pe tânărul Nichita sublim și original: "N-ai să vii și n-ai să morți/ N-ai să șapte între sorți/ N-ai să iarnă, primăvară/ N-ai să doamnă, domnișoară". Îi lipsește strofei parcă materializarea ideii. N-ai să devii doamnă, domnișoară, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
faustic, când indiferent la tot ce se întâmplă în jur, pentru ca în volumul următor să se identifice cu Don Quijote, fără a cărui nebunie nu suntem oameni adevărați. Fără să fim îndrăgostiți fără cauză, ca și eroul citat, nu putem fi sublimi. Poetul se confesează și cu raportarea la univers; detașarea de lume, indiferența față de propriul eu devin obsesii: Nici un colț, nici o linie frântă/ de care să te spânzuri" ("Compunere"). Totul este convenție: râsul, plânsul, iubirea, măști grimasate, mișcate pe o imensă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poet în ciuda multor neajunsuri semnalate de critici, el vine cu un stil propriu în poezie scoțând la iveală partea ridicola, caricată a existenței. De fapt, Marin Sorescu ne învață spaima de ridicol. Suntem ridicoli și în partea noastră gravă sau sublimă, și atunci când devenim hilari și absurzi. Jovialitatea în acest caz devine aparentă, pentru că de fapt ea ascunde fața tristă a noastră. Numai de nu ar ajunge la manieră, pentru că l-am simțit de foarte multe ori fals, facil, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]