5,950 matches
-
fracțiune de secundă cum ar arăta copilul lui. Apoi ridică receptorul și dădu un telefon. Norman Jones, avocatul familiei Tyler, nu era una din persoanele care împărtășeau sentimentul general de venerație pentru fondatorul ziarului Woodbury Citizen. Deși n-ar fi suflat o vorbă nimănui în afară de nevastă-sa, îl considerase întotdeauna pe Ralph Tyler un om care căuta sămânță de scandal. La începutul carierei sale, Ralph inițiase o cruciadă împotriva taxelor exorbitante pentru încheierea actelor de vânzare-cumpărare și îi încurajase chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de hârșâiți că ar fi fost în stare să-și convingă bunicile să pozeze topless și Jack i-a făcut să dea apă la șoareci. Toată lumea de la bar avea câte o poveste despre Ralph Tyler. A fost uimitor. Stevie își suflă nasul, care era mai roșu decât al lui Rudolph. — Murray Nelson se făcuse vânăt. Fran încerca să cântărească această nouă răsturnare de situație când Elaine băgă capul pe ușă. — Tocmai a sunat prietena ta, Henrietta, cu o falcă în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Spun cu foarte bun temei Că mă duc și mă întorn, Dar răspunsul tot îmi scapă, Parcă a intrat la apă: E și cap și e și horn, Vreau ca voi să-mi spuneți ce-i? Capul Horn Eu nu suflu în iaurt Și nu port parale-n pungă; La-ntrebare, însă, vreau Un răspuns direct, pe șleau: Care lună este lungă, Însă are-un nume scurt? Iți înmoaie-n zloată pasul Și face să-ți curgă nasul. Dacă n-ar
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
înduplecară mai târzior, pe seară. Fecioara-n marea zarvă nu se miră că și-a pierdut condurii. Vrea liniște Maria după atâția oaspeți, vrea liniște de-acu, și bucuria să fie-a ei, deplină. Poate mai bine-ar fi să sufle-n steaua de la poartă, s-o stingă. Ea singură-i de vină că sosesc atâția trași-împinși din patru vânturi, cu nechez de soartă. De-aceeași prea senină părere e și asinul bătrân, ce roade-n petice condurii găsiți prin paie
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
unui vlăstar primăvăratic. Îmi zic: Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar" și cald din temelii tresar de-amarul tinerelor mele patimi. NOI ȘI PĂMÎNTUL Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopții ține parcă-n mâini pământul și suflă peste el scântei ca peste-o iască năpraznic să-l aprindă. În noaptea asta-n care cad atâtea stele, tânărul tău trup de vrăjitoare-mi arde-n brațe ca-n flăcările unui rug. Nebun, ca niște limbi de foc eu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de vieață? Cine știe? Cine știe? FRUMOASE MÎNI Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu căldura voastră capul plin de visuri, așa îmi veți ținea odată și urna cu cenușa mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla în vânt cenușa, ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir, veți fi ca niște flori, din care boarea-mprăștie - polenul. Și plîng: veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa de rece - de-aș putea să i-o sărut - ca buza ta. Îmi ești aproape. Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape. AMURG DE TOAMNĂ Din vârf de munți amurgul suflă cu buze roșii în spuza unor nori și-atîta jăraticul ascuns sub valul lor subțire de cenușă. O rază ce vine goană din apus și-adună aripile și se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - și frunza
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un zîmbet. E cea mai frumoasă rochie pe care ai văzut-o vreodată. — Nu-i spune, țipă Linda ca din gură de șarpe. Nu-i spune absolut nimic. De parcă aș fi avut vreo intenție. — Desigur, n-am voie să-ți suflu o vorbă despre ea, continui. Dar v-ați distrat? Întreabă el, nerăbdător să mă reîmprietenesc la cataramă cu Linda, ca să nu vin acasă și să mă văicăresc, iar el să fie silit să mă asculte vorbind-o de rău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la urechi. Dar te rog foarte mult să nu spui nimănui. Promiți? Maică-ta ar face o criză, dacă i-ar trece prin cap că nu e prima care află vestea. — Doamne, mie-mi spui? Nu-ți face griji, nu suflu o vorbă. — Emma, o avertizez eu, conștientă că discreția nu a fost niciodată unul dintre punctele ei forte, juri pe ce ai mai sfînt? — Jur solemn. Poate că nunta nu a fost cum o voiam eu, sau, mai degrabă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răspuns. Singurul sunet care se aude este acela al muzicii salsa date foarte tare, venind dinspre combina din grădină. Se aude la fel de tare În baie ca și afară. — Dan! urlu eu Încă o dată, printre țîrÎiturile soneriei. În cele din urmă, suflînd din greu și gîfÎind, Îmi salt corpul din cadă, mă Înfășor În halatul lui Dan (singurul care Încă Îmi mai vine) și-o pornesc, picurînd toată, spre ușa de la intrare. Chiar nu aștept pe nimeni Încă un ceas de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răspund, Încă șocată. Cum de reușești să-mi fii una dintre cele mai bune prietene și În același timp să-mi ascunzi că fumezi? — Mai Întîi și mai Întîi, eu nu mă consider fumătoare. Lisa trage lung din țigară și suflă fumul, iar eu Îl risipesc cu mîna. Și mai apoi, ăsta nu e genul de subiect despre care să discuți. Ce mai faci? Ce mai fac copiii? Da, sîntem cu toții bine și, apropo, știai că fumez? Mă Încrunt. — Știu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
coboare Înapoi Încoace. O să vorbim și... o să rezolvăm lucrurile? Iar el se Întoarce Într-adevăr. Se Întoarce și mă privește trist, apoi se străduiește să zîmbească. — ‘te bună, Ellie, spune, după care se urcă În mașină și dispare. Nici unul nu suflă o vorbă despre faptul că, peste două zile, serbăm doi ani de la căsătorie. Intru În casă și-mi petrec restul serii singură pe canapea, holbîndu-mă În gol și Întrebîndu-mă cînd au Început toate să meargă prost. Au trecut opt săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și cu o altă femeie? Ca să fiu cinstită, nu mă gîndisem că Dan ar putea să se vadă cu altcineva, dar, cum paranoia Începe să se instaleze, mă Întreb dacă nu cumva acesta e motivul pentru care Trish n-a suflat o vorbă. Poate că Dan s-a Îndrăgostit. E oare posibil ca una ca asta să se Întîmple Într-un timp atît de scurt? E posibil să fi cunoscut pe cineva? Cineva Într-atît de special Încît să-și dorească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Trish chiar a zis că e convinsă că te Întîlnești cu cineva, dar eu i-am răspuns că e o caraghioasă și că fără Îndoială ne-ai spune dacă așa ar sta lucrurile. Dar e adevărat și tu n-ai suflat nici un cuvințel. — O, Doamne, geme Lisa, În timp ce roșeața Începe să pălească. Trebuie să rămînă secret. Nu-mi vine să cred că m-am dat de gol. — Dar de ce e așa de secret? Devin pe loc intrigată și mă aplec peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acesta al seducției, dacă am fost vreodată implicată cu adevărat. Acesta e domeniul Lisei, nu al meu și, deși i-aș putea cere sfatul, deși ar trebui să-i cer sfatul, nu pot recunoaște cinstit ceea ce fac și nu pot sufla nimănui o vorbă pînă cînd faptul nu e consumat. Nu că aș muri de nerăbdare să am o aventură de-o noapte. În nici un caz. Dar nu știu unde o să ducă asta și n-o să mă gîndesc la viitor, ci numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ești obligat să-mi dai nici o explicație, spun. Cred că totul a fost extrem de clar. — Ellie, te rog. Știu că o să mergi să iei prînzul cu Linda și trebuie neapărat să-ți explic. Trebuie să te rog să nu Îi sufli o vorbă. Te rog. Aud o undă de teamă În vocea lui. Te rog să nu-i spui Lindei de Lisa. — Presupun că acum o să spui ceva Îngrozitor de „prăfuit“, gen Lisa nu Înseamnă nimic pentru tine sau că erai nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fața. ― Și ce-ți spune? ― Ceea ce mi-a spus și prima oară. Că vrea să-mi aducă liniștea. Avea părul auriu și mătăsos, revărsat pe spate până în dreptul genunchilor. Câteva șuvițe îi acopereau obrazul. Vorbea rar, inexpresiv, ca și cum ar fi suflat vântul. "Culcă-ți capul pe umărul meu, a adăugat, și-ți va fi bine. Vei scăpa de ceea ce vrei să uiți." Am făcut ce mi-a zis. Avea un umăr alb, moale ca iarba și, cum mi-am sprijinit fruntea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
siliți să aleagă și cei care îi judecă. Eu fac parte dintre cei dintâi. Dar numai cei care au fost siliți să aleagă pot prețui cu adevărat viața." Un râs ironic mi-a acoperit vorbele. Apoi vântul a început să sufle atât de tare, încît n-am mai auzit nimic ― Nefericirea, Galilei, e provocată și de faptul că nu folosim un limbaj simplu. ― Mă tem că e greu să folosim un limbaj simplu în legătură cu moartea. Adevărurile simple aparțin vieții. Stând aici
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Teja a luat de pe podea un blid de aramă plin cu tămâie. Am coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era un mic vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini și flori. Cu toate astea, am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bizantini? Fortunato, roșu de mânie, nu s-a lăsat: - Unde e scaunul? Dușmanul său nu s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-am pus între cei doi, încercând să-l potolesc pe Fortunato. - Părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
groază de întrebări și mi-a vorbit la rândul ei, dovedind o cultură remarcabilă. La sfârșit, m-am convins că, dacă frumoasă n-avea cum să fie, măcar distinsă ar fi putut fi. S-a ridicat cu greu, bolborosind și suflând. Legănându-se ca o gâscă, m-a dus într-o încăpere alăturată, unde se afla o masă de scris plină de cărți tencuite dezordonat. Atunci m-a întrebat pe neașteptate: - Stiliano, nu-i așa că arăt oribil ca femeie? De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu rășină. Resemnat, i-am ascultat până și pe muzicanții plângăreți care, după ce au cântat cât a ținut masa, încă mai suflau în flaute, mai ciupeau corzile țiterelor și mai băteau în micile tobe în spatele unei cortine. Trebuia neapărat să fac o digresiune asupra problemei culorilor despre care tocmai adusesem vorba. La Bizanț, încă de pe vremea lui Iustinian, circul devenise mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iritat: - Nu primesc ordine de la un prieten. Și nu-mi stă în fire să-i povestesc orice mișcare a ta. Crezi oare că i-am spus vreodată despre femeile cu care te culci în fiecare noapte? Crezi că i-am suflat ceva despre cei câțiva copii din flori pe care i-ai dăruit Paviei? Dacă ne-ar fi privit cineva, ar fi crezut că asista la o luptă între gali. - Așa, uite cine vorbește! a exclamat el batjocoritor și răutăcios. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să urce cele trei trepte spre apa sfințită, rostind împreună cu ei formulele. Vârându-i în apa rece ca gheața, a proclamat: - Iisus s-a făcut asemenea Celui de Sus în clipa botezării în Iordan, grație apei reînnoitoare peste care a suflat duhul lui Dumnezeu. Așa cum e scris, „și duhul lui Dumnezeu plutea peste ape“, tot astfel deasupra voastră, Rotari și Rodoald, plutește acum Puterea, înnoindu-vă. IV N-am luat parte la moartea lui Grasulf din Cividale. S-a stins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niște rahați. Îl prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună dacă era bărbat, femeie sau demon. Metroul sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese unicul ei buton. FĂ BUM! Îi spunea Emmei, lui Kevin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]