6,212 matches
-
și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele, care mai de care mai ciudați și mai impresionanți. Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun să-l înhami la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a îndurat să i-o arate. A lăsat deoparte gelozia, luat desigur de valul bucuriei revederii. Poate că pe bună dreptate fusese el așa de suspicios. Cine știe ce-i poate pielea blondei ăsteia? Ce specimen de lux, rasat, ce animal superb... Cât de mult semăna cu câinele! La fel de suplă și de bine proporționată, cu musculatura vascularizată și definită aproape ca la un bărbat. Era desculță, în blugi mulați pe fese și pe coapse și într-un maiou roșu, din care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
desigur, cu ceafă de taur, umeri ca niște platoșe, brațe de sugrumător cu bicepși cât căpățâna de varză. Rafael îl știa din vedere, îl mai văzuse prin zonă în tricouri d-astea mulate pe tors și fără mâneci, legănându-și superbul hoit de poster publicitar pentru aparate de făcut mușchi și pentru suplimente nutritive, dar parcă ar fi dat să-l deconspire uitătura melancolică, pierdută, care te făcea să te gândești la vreo neputință ascunsă după mușchii ăia și deopotrivă compensată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fost o ceartă și că lui i-a sărit muștarul. — Doamne. M-am așezat la loc și am Început să mă gândesc serios. Eram toate trei strânse În apartamentul lui Rachel, pentru un mini-consiliu de război. Afară era o zi superbă; razele soarelui se revărsau prin ferestrele imense din spatele meu, Învăluind măsuța de cafea Într-o strălucire aurie și Înveselind canapeaua roșie. Nu se vedeau decât câteva gâze de praf În lumină, mărturia că Rachel era o gospodină desăvârșită. Ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am gândit și la posibilitatea asta. — Tu n-ai auzit nimic de genul ăsta, nu, Lou? am Întrebat eu. Ea scutură din cap. — Cu toate astea, nu e exclus. Știm cu toții ce jigodie era, scuzată fie-mi sinceritatea. Ce zi superbă, nu? Își lăsă puloverul să cadă de pe umeri, pentru ca soarele să-i Încălzească În voie. Îmi dați o țigară? am Întrebat eu, cedând În cele din urmă. Nici măcar nu-mi prea place să fumez. Să zicem că la mijloc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care intrau, căci astea sunt singurele cuvinte italienești pe care le știe, până a sosit vremea s-o pornim către clubul pe care niște cunoscuți de-ai ei tocmai Îl deschiseseră unde muzica era foarte lentă. Vreo trei persoane dansau superb. Ceilalți nici măcar nu Încercau. Stăteau În picioare la marginea ringului de dans, bârfind fără rost, sau se sprijineau În poziții incomode de blocurile de ciment, care erau singurele scaune disponibile. Per ansamblu, aveam dinainte un nesfârșit catalog al ororilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a cerut scuze pentru dezordinea În care mă primea, și care, spunea el, nu era la Înălțimea rangului meu, Djamaledin mi-a arătat, În acea zi, câteva cărți de care era legat. Aceea a lui Khayyam, Îndeosebi, Împodobită cu miniaturi superbe. Mi-a explicat că acea lucrare era cunoscută sub numele de Manuscrisul de la Samarkand, că ea cuprindea catrenele scrise de poet cu propria-i mână, la care fusese adăugată, pe margini, o cronică. Mi-a istorisit mai cu seamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reunit În data de 7 octombrie. Ca reprezentat al său, șahul trimise, cu chibzuință, un opozant vechi, pe prințul Malkom Khan, armean din Isfahan, tovarăș de-al lui Djamaledin, chiar cel care-l găzduise cu prilejul ultimei șederi la Londra. Superb bătrân cu aere britanice, prințul visase toată viața să stea În picioare, În Parlament, gata să citească reprezentanților poporului discursul unui suveran constituțional. Cei care ar dori să se plece mai mult asupra acestei pagini de istorie să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ametist, de turcoaz. Și cu Înscrisuri laborioase. Totul e Încă maiestuos, numai că turnurile sunt Înclinate, cupolele sunt sparte, fațadele scorjite, roase de timp, de vânt, de secole de nepăsare; nici o privire nu se ridică spre acele monumente, coloși semeți, superbi, ignorați, un decar grandios pentru o piesă derizorie. M-am retras de-a-ndăratelea; m-am izbit de un picior, m-am Întors să-mi cer scuze, m-am găsit față-n față cu un bărbat Îmbrăcat, asemenea mie, după moda europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Un catâr, câteodată. Însă un gentleman.” „Un gentleman?” „Întocmai. Curtenitor și corect, trebuie să recunoaștem că așa a fost. Pe la începutul anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de prelucrat lemnul. Când mama ta era copiliță, locuia într-o casă superbă, cu camere mari, împodobite cu mobile vechi, picturi și covoare. Aveau o grămadă de servitori. Pe urmă au apărut comuniștii, nemernicii ăștia, și i-au expropriat pe toți. Faptul că-i luaseră avutul nu l-a doborât. Nici orbirea. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ieși din mașină și salută-l pe domnul.” A sosit momentul să intru în acțiune și eu. Ca într-un film. Deschid portiera și scot picioarele afară. În filmele de publicitate, în Italia, asta o fac niște femei cu picioare superbe și după aceea apare pe ecran marca ciorapilor. Eu știu că la mine trebuie să sară în ochi înainte de toate pantofii, așadar prelungesc cât mai mult coborârea. Când în sfârșit stau lângă mașină, am grijă să se observe ce greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că sunt mort, iar eu îi șoptesc lui Udi, fă ceva, fă-l să tacă, o înnebunește. Ridică-mi patul, mă roagă el, iar eu răsucesc de mâner până când aproape că stă în șezut, îl privește uimit pe tânărul acela superb, legat cu cătușe de pat, nu-l băga în seamă, șoptește el, îi dai prea mare importanță, dar Noga scâncește, este adevărat ce spune, că unul dintre noi va muri? Și Udi spune, de unde și până unde, vrea pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
taxele la acea universitate particulară, n-am obiectat câtuși de puțin când s-a pus problema căminului. De fapt, nici nu-mi păsa unde locuiesc. Căminul era situat în centrul orașului, pe un platou de pe care se deschidea o priveliște superbă. Campusul cel mare era împrejmuit de un zid de beton, iar la poartă se înălța un keyaki uriaș, despre care se spunea că atinsese vârsta de o sută cincizeci de ani. Dacă voiai să privești cerul stând sub el, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pe raft, îl deschideam la întâmplare și citeam câteva pasaje. Devenise pur și simplu un obicei. Nu m-a dezamăgit nici măcar o dată, nu am găsit nici o pagină plictisitoare. Era splendid. Am vrut să le spun și altora cât e de superb, dar nu-l citise nimeni din jurul meu [i nici nu părea că ar intenționa cineva să citească Marele Gatsby. Nu era cel mai înțelept lucru să te apuci să-l recomanzi cuiva pe Scott Fitzgerald în anul 1968, chiar dacă gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a cerut scuze că locuiește foarte departe. M-am dus și-am rămas mută de uimire când am văzut ce casă și ce curte are. Am dat ocolul curții în cincisprezece minute, atât era de mare! Grădina era și ea superbă și avea doi câini imenși care se hrăneau cu carne de vacă. Cu toate acestea, fata se simțea stânjenită că locuiește în Chiba. Dacă era în întârziere, o aducea până aproape de școală un Mercedes Benz. Avea șoferul ei. Șoferul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a zis că are niște treabă, așa că a luat trenul de la stația Yotsuya. Duminică dimineață m-am sculat la ora nouă, m-am bărbierit, mi-am spălat lucrurile și mi le-am dus la uscat, pe acoperiș. Era o vreme superbă. În aer plutea un iz de început de toamnă. Libelulele zburau speriate prin campus, alungate de plasele copiilor ce porniseră în căutarea lor. Nu era nici o adiere de vânt, așa că Hinomaru atârna parcă fără vlagă de catarg. Am îmbrăcat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu urca nimeni. La patruzeci de minute de la plecarea din oraș, autobuzul a ajuns pe o culme și șoferul ne-a anunțat că putem coborî pentru o pauză de cinci-șase minute. Priveliștea care s-a deschis în fața mea era absolut superbă. Mai rămăsesem doar patru pasageri în autobuz și am coborât cu toții ca să ne dezmorțim oasele, să fumăm și să privim de acolo, de sus, panorama orașului Kyoto. Șoferul s-a retras puțin ca să facă pipi. Un bărbat bronzat, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Doar bărbatul în halat alb s-a întors o dată spre mine și m-a întrebat: Cât stai aici? Două nopți, am răspuns. Plec miercuri. — E frumos aici în această perioadă a anului, dar vino iar la iarnă. Zău că e superb când totul e acoperit de zăpadă. — S-ar putea ca Naoko să plece înainte de a începe ninsoarea, i-a spus Reiko individului. — Și ce dacă, iarna e frumoasă aici, repetă el, cu o figură serioasă. Eu mă îndoiam din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
momentul să cânt la cerere, spuse Reiko, făcându-mi cu ochiul. În fiecare zi îmi cere să-i cânt Beatles, de parcă aș fi sclava ei. În ciuda protestului aparent, Reiko a cântat Michelle și a interpretat cântecul minunat. — E un cântec superb, spuse Reiko. Chiar îmi place mult de tot. A luat o înghițitură de vin și a fumat o țigară. Melodia mă face să mă simt de parcă aș fi pe o pajiște întinsă, sub niște stropi blânzi de ploaie. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă aprecia lumea și ai mei făceau mare caz din pricina asta. Am câștigat multe concursuri și aveam notele cele mai mari la conservator. Se punea problema să-mi continuu studiile în Germania după absolvirea conservatorului. Nimic nu întuneca perspectivele mele superbe. Totul mergea perfect, iar când se întâmpla să mă mai blochez, se găsea întotdeauna cineva care mă scotea din încurcătură. Într-o bună zi însă, s-a întâmplat ceva și totul s-a spulberat. Eram în anul al patrulea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-l pună la loc, cu multă grijă și răbdare. Astfel, toate firele încâlcite se vor așeza, fiecare la locul lui. Eram convinsă că dacă m\ încred în el, boala nu va mai apărea. Eram atât de fericită! Viața era superbă! Aveam senzația că m-a scos cineva din marea rece și furioasă, că m-a înfășurat într-o pătură și m-a băgat într-un pat cald. La doi ani după ce ne-am căsătorit s-a născut fetița mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine. Arăta ca un înger - dulce, frumoasă, de o frumusețe transparentă. Nu mai văzusem niciodată, dar niciodată, o fată atât de frumoasă. Avea părul lung, negru și lucios. Era subțirică, avea mâini și picioare frumoase, ochi sclipitori și o gură superbă, de parcă i-ar fi desenat-o cineva. Când am văzut cât e de frumoasă, am amuțit. Datorită ei, așa cum stătea cuminte pe canapea, biata mea cameră de zi mi s-a părut o încăpere de-a dreptul superbă. O priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o gură superbă, de parcă i-ar fi desenat-o cineva. Când am văzut cât e de frumoasă, am amuțit. Datorită ei, așa cum stătea cuminte pe canapea, biata mea cameră de zi mi s-a părut o încăpere de-a dreptul superbă. O priveam cu coada ochiului, pentru că îmi era și teamă să mă uit direct la ea. Parcă o văd și acum. Reiko î[i miji puțin ochii, încercând parcă să și-o imagineze. — Am stat la o cafea o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scăldată de lumina lunii. Formele durdulii de după moartea lui Kizuki au fost înlocuite de cele ale unei femei mature. Trupul ei era acum atât de frumos, atât de perfect, încât nici nu-mi stârnea pofte sexuale. Priveam doar, uimit, curba superbă a șoldurilor, rotunjimea perfectă a sânilor, silueta suplă, mișcările ușoare ale abdomenului cu fiecare r\suflare și umbra neagră, pubiană. Și-a expus trupul gol, în fața mea, timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dornică să știu tot felul de lucruri. — Ooooo! — Ție îți displace să ți-o sug\ cineva? — Nu, deloc. Adică vrei să spui că-ți place? — Da, cred că da. Dar putem să vorbim despre așa ceva data viitoare? E o dimineață superbă și chiar nu am chef să o stric cu masturb\ri [i sex oral. Hai să vorbim despre altceva! Prietenul tău e la aceeași universitate cu noi? — Nu, la alta, bineînțeles. Ne-am cunoscut în liceu, la o activitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]