4,202 matches
-
artizanat decât grădinărit: locul, lotul, săpăligi miniaturale, semințe de legume în plicuri colorate cumpărate de la supermarketul Migros. Indicații riguroase de sădire, inclusiv măsurarea temperaturii solului. Proprietara mini-grădinii îmi arată și explică totul, în cele mai mici detalii, eu tac și surâd în inima mea, fără răutate, și spun convins și semi-militărește Oui, Madame, compris! În timp ce eram cu mâinile cufundate în pământ, sădeam, am brusca revelație a îndepărtării noastre fatale de ciclul firesc al vieții. Ieșirea din ciclul naturii și intrarea în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și a celei pakistaneze. Fiecare are publicul și segmentul său de "piață" bine delimitat. Pakistanezii sunt cei mai ieftini frizeri din tot Parisul, cu numai 6 euro poți avea o tunsoare la fel de șic ca oricare din starurile de Bollywood care surâd clienților din revistele lucioase redactate în urdu și farsi. Afișe în arabă care propun pelerinaje la Mecca. O lume în sine este constituite de saloanele de coafură africane. Multe dintre ele au nume cu rezonanță religioasă, cum ar fi de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt sigur că am reușit să scap cu desăvârșire de apăsările și de convențiile mo mentului aniversar. Cum însă autorul nu e nici pe departe judecătorul cel mai bun al pro priului text, îl las pe cititor să noteze, să surâdă, să se încrunte sau să strâmbe din nas. Iată, așadar, rândurile de atunci în cartea de acum: Nu știu dacă mi se cere să fiu duios și protocolar în cele ce urmează. Anunț în mod responsabil că oricum nu sunt
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
romane?...” Să credem în romane - n-o să ne pară rău, nu pierdem nimic și tot acolo ajungem. 22: S-a născut la 2 decembrie, a murit la 22 decembrie. Ultima oară l-am văzut acolo, la urgență, îmbrăcat în ghips. Surâdea: - Cosule, în republica noastră poetică, vei lucra cu mine la departamentul ideologic. Mandric va lua finanțele... Mai avea câteva clipe până la „Pasărea cu clonț de rubin”. Alb, mai avea puterea să surâdă. Era primul dintre noi care murea. Nu-mi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am văzut acolo, la urgență, îmbrăcat în ghips. Surâdea: - Cosule, în republica noastră poetică, vei lucra cu mine la departamentul ideologic. Mandric va lua finanțele... Mai avea câteva clipe până la „Pasărea cu clonț de rubin”. Alb, mai avea puterea să surâdă. Era primul dintre noi care murea. Nu-mi aduc însă deloc aminte cu exactitate când și cum l-am întâlnit pe Labiș pentru prima oară - deși am o foarte bună memorie, deși anii aceia îi am înregistrați în minte cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
american, Punch-ul londonez și Krokodil-ul moscovit. Fiecare revistă, pe limba ei, va fi chemată să lanseze în colocviu bancuri, anecdote și „spirite de glumă”, înveselindu-și la maximum vecinii. Văd limpede, ca într-o utopie fantastică, umoriști ai marilor puteri surâzând destinși alături de cei ai țărilor mici și mijlocii, văd umoriști din țările puternic dezvoltate murind de râs împreună cu cei din țările sub și sub-sub, văd pe cei bogați pricepând până la capăt bancurile celor veniți din țările sărace (și invers), văd
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
până bilețelul ajunse pe scenă, la Kaminska; și alte bilețele circulau prin sală, ele se adunau într-un pocal, lângă pian. Era clar și simplu: artistului i se propuneau „bis”-uri, ca unui Richter, după un recital Bach. Kaminska amestecă surâzând bilețelele și anunță: Șalom Alehem; zice, într-un alt ritm, o schiță scurtă la care sala, brusc destinsă din evlavia cu care ascultase Cehov, se prăpădi de râs; mai scoase un bilet - Mark Twain, îl „execută” într-o veselie de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pardesiului ei ceva din fantezia în re, apoi din sonata facile, cu un intermezzo din Für Elise, ajungând, prin montajul acestor fragmente, la ultimul impromptu, acela din dimineața când profesoara mea mă făcuse de imbecil fiindcă renunțam la pian. Șoferul surâdea privindu-mă în oglinda sa, Netocika tăcea ascultându-mi potpuriul ca, deodată, să mă întrebe „de ce v-ați lăsat de pian?”. M-am trezit spunându-i o semiminciună: fiindcă n-am avut răbdare, nu se poate face artă fără răbdare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
orientările și fundamentarea teoretică aprofundării procesului revoluționar, ascendenței fără precedent a societății noastre socialiste pe treptele cele mai înalte ale bunăstării materiale și spirituale.“ („Dimensiunile spiritului revoluționar“, Tribuna, 12 mai 1988) SĂLCEANU Grigore, poet „În orice casă românească, frumoasă, îți surâde fața: Prin Tine, înflorește câmpul, prin Tine înflorește viața! Prin Tine, țara, de la munte și până-n Pontul Euxin, Respiră liberă, creează, cu chipul pururea senin. Cu-ntreg poporul și partidul, ce-n lupte dârze s-au jertfit, Tu faci un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din jur, să fac crize de spasmofilie) aș avea mai multă nevoie de ea. Uitasem însă cu totul episodul portocalelor, pe care mi l-a adus în minte, ani buni mai târziu, Jurnalul lui Mircea Zaciu, în care am citit surâzând: „Incident la Cantina din Complex, unde studenții mei din IV erau de serviciu la bucătărie: s-au adus portocale (puține), s-a decis ca fiecărui student să i se ofere, la prânz, câte... un sfert de portocală. Mai rămăseseră vreo
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
subtitlul „Ce vede Dănuț la televizor“ sau, mai bine zis, „Ce nu vede și și-ar dori să vadă“. Asta pentru cei care vor coerență cu orice preț - coerența nu există, dar hai să ne jucăm puțin. Dacă nu vă surîde jocul, nu-i nici un bai : oricum, cartea s-a terminat deja, acum ne aflăm la „Anexă“. și încă o precizare, pentru cei care au lacune de cultură generală : cazul lui John Wayne Bobbitt este unul real și a fost dat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era decât prelungirea celui din ținuturile de unde veneam. Uneori arborii din vecinătatea liniei își plecau crengile, ca și cum mi-ar fi făcut semne de înțelegere, iar dealurile, cu pădurile în spinare, ca niște uriași blânzi cu cojoacele întoarse, păreau că-mi surâd amical de departe. Din când în când, mă-ntorceam spre părintele meu și-i împărtășeam impresiile. S-ar părea, nu-i așa? că, în timp ce noi ne ducem la Iași, munții, copacii, casele, vitele se întorc la Piatra. Unde au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața sa rămânea totuși liniștită. Pe atunci, el n-avea încă popularitatea la care a ajuns mai târziu nici nu profesa încă teoriile cu care a cucerit această popularitate. Iar tineretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întind foaia pe care am scris "medalionul" acesta: Necunoscuta care trece La geamul meu s-a abătut. Ce "noutate" a atras-o? La ce privește? Ce-a văzut? De la biroul meu de lucru Mă uit la ea. (Nu mi-a surâs?) I-aș spune: "Du-te domnișoară Vezi bine doar c-avem de scris"... Dar nu, e prea de tot drăguță Și-a înțeles că nu cutez, Căci cochetează grațioasă Știind că eu o spionez. * Seara Ziarul Seara, la care de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu detaliile șederii mele aici vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare să biruie deșertul este surîsul ; adică soluția zeilor ; În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de calcar surîd ele Însele iluziei acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
judeci, singura soluție e surîsul. Tată termenii Între care va trebui să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini. În Tahiti, Gaugain ar fi putut să așeze la intrarea colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie mai nimerită pentru țărmul unui paradis himeric ; și nici Îndemn mai potrivit decît povața uneia dintre cele două icoane despre care ni se spune că pictorul le-a pus să-i străjuiască refugiul : „Fiți misterioase și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și nici Îndemn mai potrivit decît povața uneia dintre cele două icoane despre care ni se spune că pictorul le-a pus să-i străjuiască refugiul : „Fiți misterioase și veți cunoaște fericirea”... Să protestez ? Știu prea bine că fața care surîde nisipurilor la Ghizeh a cîștigat În vrajă după ce-a fost mutilată cu tunul. Și dacă revin la Oedip, Înseamnă că, de fapt, am și ales. Deosebirea dintre cei doi sfincși depășește În realitate faptul că unul interoga călătorii, iar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ales. Deosebirea dintre cei doi sfincși depășește În realitate faptul că unul interoga călătorii, iar altul Îi neliniștește prin tăcere. Mi se pare că aflăm aici un semn specific al celor două culturi. Cea egipteană are misterul sfincșilor săi impenetrabili surîzÎnd ideii de timp, În vreme ce cultura greacă se regăsește În orgoliul lui Oedip de a fi Înfrînt sfinxul. Replica animalului himeric din deșert e o fiară care se teme la Theba de logică. Ceea ce mă interesează Însă acum e un răspuns
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cîte ori e dezlegată o nouă enigmă. SÎntem, În fond, noi Înșine, succesiv, Oedip sau sfinxul În toate Întrebările grave pe care ni le punem și În curajul de a răspunde la ele. Moartea sfinxului nu face oare stîncile să surîdă? Anatole France socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios că această Înțelepciune n-a sesizat că omorînd sfinxul victoria lui Oedip poartă În ea sîmburele Înfrîngerii; vanitatea de a fi Înlăturat toate Întrebările posibile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sută de ori, de o mie de ori, ca să-mi dovedesc mie Însumi adevărul pe care l-am descoperit. Mă tem de clipa cînd aș putea să renunț. Mă tem de acea parte din mine care ar fi gata să surîdă ca să nu mai sufăr și să nu mai sper. Surîsul ce va Învinge statuile se va naște tocmai din lipsa de speranță. Eu, poate cel mai Îndreptățit să vorbesc despre zei, vorbesc de aceea despre sfinx; deoarece răspîntiile aduc singura
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nefericirea... Ar trebui, poate, să astup cu țărînă gura acestui sfinx nesățios, ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a fost odată tînăr, a visat să fie curajos, În stare să-și privească destinul În față și să strige adevărul. Nu, singura mea glorie e sfinxul care mă va ucide. Din aceeași pricină
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mormînt. Și e suficient un mormînt pentru a justifica o viață? E o Întrebare pe care Oedip nu și-o mai pune. Pe mica plajă din golf, vîntul care, noaptea, a neurastenizat marea a șters urmele din zilele anterioare. Dacă surîd acum Înseamnă că vreau să transform clipa aceasta În piramidă. Nu ascund același lucru și statuile grecești? Ele sînt atît de senine, Încît nu-mi pot alunga gîndul că au și un sens de piramidă, cu toate că ar fi greu de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aici. Eu i-am cerut părintelui meu să mă trimită În Creta, Împreună cu ceilalți tineri care urmau să fie dați hrană Minotaurului. Vreau să-i izbăvesc pe atenieni de acest tribut rușinos și crud. Și mulțumesc zeilor, norocul mi-a surîs În insula ta. După ce te-am Întîlnit, sînt și mai convins că voi ucide monstrul acesta născut dintr-o regină desfrînată, care l-a făcut de rîs pe tatăl tău Împreunîndu-se cu un taur. Nu trebuie, Ariadna, să-mi iei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Condamna-ți-mă! Nu mă faceți să-mi fie rușine la gîndul că am murit din greșeală. Accept ura voastră, teama voastră, dezgustul vostru. Nu mi-e frică decît de aceste vorbe: eroare judiciară... Ascultîndu-l pe Socrate, unul dintre judecătorii-acuzați surîde cinic. Așadar, iată mijlocul de a răpune ceea ce n-a izbutit otrava... Nu, Socrate, noi chiar am regretat moartea ta. Acum a venit momentul să ispășim. Pedepsește-ne fără cruțare, pentru că am ucis un nevinovat, care era În același timp
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]