5,159 matches
-
furios...cineva extrem de pierdut și de furios... Mi-era atât de frică încât nu mă simțeam pe mine însumi. Eram redus la o voce care întreba: - Ce înseamnă asta? Ce se-ntâmplă? Ce vrea? De ce s-a oprit? Miller scană tavanul cu DCE-ul lui. - De ce s-a oprit? continuam să întreb. Miller îmi răspunse calm. - Pentru că știe că suntem aici. Asta făcea parte din regia lui. Încerca să inspire stăpânire de sine, încredere că e în control, dar exista în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oculari. Brusc, s-a năpustit asupra noastră. Eu și Miller ne-am dat rapid înapoi și atunci arătarea s-a oprit. Începu să-și ridice brațele, extinzându-le în sus. Avea niște mâini atât de lungi încât falangele degetelor zgâriau tavanul. Gemea. Ce așteptam? Nu înțelegeam ce așteptam să facă. Fața tatălui meu se aprinse încă o dată, urmată de cea a lui Clayton. În timp ce fețele se înlocuiau una pe alta foarte rapid, împărțind același craniu, asemănarea dintre cei doi bărbați nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rapid, împărțind același craniu, asemănarea dintre cei doi bărbați nu putea fi pusă la îndoială. Era fața unui tată înlocuită de cea a fiului său. Continua să clănțăne de parcă ar fi mestecat ceva invizibil. Degetele începură să se târască pe tavan în timp ce se apropia de noi. Când începu să-și coboare brațele și Miller, și eu, am remarcat ceva. Avea un scalpel. Când s-a aruncat asupra noastră m-am întărit, ochii rămânând deschiși. - Te aud, am șoptit. Te aud. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acum - zbură din țâțâni cu așa o forță încât traversă încăperea și făcu o gaură în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de gips. (Nu-mi amintesc să fii văzut asta dar scriitorul insistă că am văzut-o. Scriitorul a spus: Căscai ochii.) Vopseaua începu să se cojească în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
suntem zdraveni, după cutremurul care a făcut ravagii În cartierul nostru. Două blocuri, Îndeajuns de apropiate de locuința noastră, s-au prăbușit. Casa În care stăm, veche de un veac, a rezistat destul de bine, rămânând În picioare. Sunt ziduri crăpate, tavane brăzdate, am avut oarecari necazuri cu baia, cu sobele, cu biblioteca (răsturnată), dar suntem mulțumiți că am rămas pe loc. Când am fost la Suceava, v-am pomenit de sculptorul Mircea Basarab, a cărui familie este din comuna Basarabi și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să ajung pe Gran Via, spre hotel. După un asemenea avertisment, traversez piața - slab luminată - cu pas grăbit. Observ și un echipaj de poliție. Girofarul mașinii este o „recomandare” indubitabilă pentru aceste locuri, noaptea. A treia: un bar căptușit, inclusiv tavanul, cu hălci de carne afumată (de cal sau de taur? - va trebui să-l întreb pe Alberto Porlan), cum am văzut mai multe pe Gran Via. Destul de animat localul la această oră, 23.30. Cer o bere Mahoo. Barmanul, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alte pânze celebre, pe care le știai înainte de a le fi văzut aievea, iar acum le recunoști pur și simplu. Am văzut o femeie întinsă pe o bancă de pe culoarul principal, ornat și el cu pânze de jos și până în tavan. Leșinase. Câțiva oameni adunați în jurul ei încercau să o resusciteze, în timp ce pe alături treceau fără încetare alte „victime” în devenire. Să fi fost impactul cu pictura aceea fabuloasă sau doar aerul închis din clădire, deși, bănuiesc, există un sistem special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmbarcarea în trenul de Bordeaux. Clădirea arată destul de descurajant: o arhitectură banală de început de secol al XX-lea, despre care dacă n-ai ști, n-ai spune că adăpostește un muzeu. Incongruențele continuă și în interior: culoarele largi, cu tavane foarte înalte, depășesc în suprafață spațiile expoziționale, care nu sunt nici ele prea solicitate. Într-una din săli, o doamnă ghidă plasată într-un semicerc de turiști englezi insistă asupra valențelor tabloului Masturbarea de Salvador Dali. Două bătrânele care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
două fotografii de-ale ei din anii ’40, făcute în Italia, care mărturisesc ceva din spiritul de aventură al stirpei mele. Tot la etajul I - apartamentele lui Napoleon III. Un lux redundant, inutil: aur, argintărie, mobilier masiv și greu, tapiserii, tavane pictate, candelabre uriașe, plușuri de culoare roșie, oglinzi, multe oglinzi venețiene, vase, console... O ambianță rece și obositoare, din care a fost alungată intimitatea. La etajul II - pictură flamandă, olandeză și franceză. Rubens - o opulență a formelor care marginalizează subiectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dacă vor să rămână în Belfast, pentru ei vor exista șanse acolo. Or, iată un alt exemplu al schimbării: mulțimea de hoteluri și baruri noi, apărute în ultimii ani - chiar și marea noastră sală de concerte -, toate cu fațade și tavane din sticlă. Tocmai în Belfast! În timpul violențelor, doar inșii care se îndeletniceau cu sticla făceau avere. De fiecare dată când trec pe lângă aceste noi clădiri, mă gândesc cu admirație la cei care le-au construit, nutrind convingerea că epoca bombelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deplină. Arhaicitatea acestei practici funebre este incontestabilă, un adevărat relict artistic pentru un fapt folcloric atestat. „În societățile tradiționale, sicriul era scos din casă pe fereastră, nu pe ușă, sau trecut peste gard, sau printr-o spărtură în perete sau tavan”, consideră Antoaneta Olteanu, în urma informațiilor din spațiul slav oferite de A. K. Baiburin. În basmul Mândra lumei, pruncul promis diavolului înșelător (o ipostază recentă a monstrului inițiator) este dat de părinți pe fereastră, ca semn al trecerii în altă viață
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar pe care îl dorești mereu mai mult. La Redecilla del Camino părăsesc La Rioja și intru în regiunea Burgos. Biserica de aici este deschisă, o surpriză frumoasă și plăcută. Altarul este împodobit cu un decor imens, somptuos, până în tavan, totul tipic spaniol, baroc. La fel și altarele laterale. îl rog pe Dumnezeu să-mi binecuvânteze pașii, să mă inspire pentru drumul interior care este cel mai important. Ies și îmi continui drumul alături de alți pelerini. îmi revin în minte
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
grilate și cu obloane de. fier, prevăzute cu un aparat electric de sonerie în cazul când ar fi forțate. Aceste ferestre dau pe Piața Imperială. Tot Tezaurul este o singură cameră, foarte spațioasă, pavată cu plăci mari de piatră, iar tavanul este făcut din bolți de cărămidă. Ușile de intrare ale Tezaurului dau într-o cameră din care se dă într-o sală, prin care se intră din aceeași ușă. La 21 decembrie 1916, ora 11 a. m. are loc la sediul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și urmașii lor prozatorii americani. Dar rușii, în primul rând, de ce nu și sovieticii (că n-aveam prejudecăți!) Valentin Rasputin, Viktor Astafiev, Vasili Sukșin, rușii ziceam mă terminau, mă leșinau, mă trimiteau cu capu-n nori sau cu picioarele pe tavan, mă întorceam la ei ca-n satul natal. Odată, ca să recitesc Frații Karamazov, am lipsit trei zile de la serviciu și s-a propus desfacerea contractului meu de muncă. Dar, un scriitor cu adevărat de suflet nu aveam. S-a rezolvat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și soția, Petronela, a fost membră în redacția "Echinox", nu se mai poate vorbi de întruniri de familie, ci de cenacluri literare. Și aici, vorba lui Marin Sorescu, pe care o redau aproximativ: "Dacă într-o cameră supraîncălzită și cu tavanul jos se pune la cale o competiție de sărituri la înălțime, cel care sare cel mai sus primește cele mai multe lovituri în cap". Să însemne că la atâția nepragmatici dintr-o casă, pragul de sus ar fi foarte jos? După ce numărați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Maicii Domnului sunt multe de văzut și multe locuri tainice. Oricum nu pot să redau tot. Biserica este construită după modelul bisericilor din Orient. Este ridicată deasupra peșterii care adăpostește Sfântul Mormânt al Maicii Domnului. Are multe candele atârnate pe tavanul peșterii, dar nu toate ard. Cred că la diferite sărbători le vor aprinde pe toate. Este electrificat și unde se citește și se face slujbă e lumină iar restul semiîntuneric. Oricum, nu cazi pe scări, pentru că se mai vede câte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tehnic și aveau, mi-amintesc vrafuri, unde are acuma Speranța biroul ei, așa, era magazia școlii, cu rechizite și-mi amintesc când am intrat odată, ca diriginte, să iau problemele să le dau la elevi, erau blocuri de desen până-n tavan... Și, după aia le-am dat la fiecare. Trebuia să dai câte două blocuri. Era un alt sistem. De exemplu, în ateliere, eu vă spun ca director, când coordonam gestiunea și știam, când începea un an școlar, se știa exact
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și cu Încasatorii de facturi. De locuit locuim aici. M-am uitat În jur. Bibelourile dispăruseră. Camera arăta ca un local chinezesc. Prin jur erau Împrăștiate mese lăcuite În negru și roșu, iar ferestrele erau acoperite cu perdele negre. Pe tavan fusese desenată o roată colorată, cu pătrățele și mici triunghiuri colorate, care creau un efect de mozaic. - Jack a făcut-o, a spus Mary, arătînd spre roată. Trebuia să-l fi văzut. A-ntins o scîndură Între două scări și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vedeam Încălcînd toate programele pe care le stabilisem, ca și cum nu dețineam controlul asupra propriilor mele acțiuni. Într-o dimineață de aprilie m-am trezit cu o ușoară stare de rău. Stăteam Întins pe spate și mă uitam la umbrele de pe tavanul de gips alb. Mi-am amintit de un moment petrecut cu mult timp În urmă, cînd stăteam Întins În pat lîngă mama, uitîndu-mă la luminile străzii, care traversau tavanul și coborau pe pereți. Am simțit nostalgia pătrunzătoare a șuieratului trenurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rău. Stăteam Întins pe spate și mă uitam la umbrele de pe tavanul de gips alb. Mi-am amintit de un moment petrecut cu mult timp În urmă, cînd stăteam Întins În pat lîngă mama, uitîndu-mă la luminile străzii, care traversau tavanul și coborau pe pereți. Am simțit nostalgia pătrunzătoare a șuieratului trenurilor, a muzicii de pian de pe o stradă-n oraș, a frunzelor arse. O stare temperată de rău dată de lipsa drogului Îmi aducea-n minte magia copilăriei. „Nu dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rupt o bucată de prosop și mi-am Înfășurat-o În jurul degetului. SÎngele a Îmbibat bandajul și a-nceput să picure pe podea. M-am Întors În pat. Nu puteam să dorm. Nu puteam citi. Stăteam Întins și priveam stoic tavanul. O cutie de chibrituri a traversat Încăperea, plutind de la ușă pînă-n baie. M-am ridicat, cu inima bătîndu-mi puternic. „Ike Bătrînu’, dealerul!” Adesea Ike se strecura În casă și-și manifesta prezența ca un strigoi, aruncînd ceva sau bătînd În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
guvernul român care maltratase pe internații germani, fără măcar a mă pofti să iau loc. Eu, ghicind intențiile lui de a mă supăra și să mă aducă la o scenă violentă, îmi luai un scaun, șezui și mă uitai în tavan, cu brațele încrucișate, parcă nici nu-l auzeam. După câteva minute, se opri și zise: „Trebuie să mă stăpânesc“. Eu, nimic. Scrise atunci autorizarea și mi-o dete. „Degeaba ați spus toate câte, aceste lucruri se discută de la guvern la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o astfel de murdărie încât s-a umplut de păduchi. De acolo l-au trimis la Imperial. Jos, i s-au luat ceasornicul, banii și hârtiile din buzunare. L-au băgat într-o mansardă, cu o lampă mică, albastră în tavan și așa de murdară, încât el a cerut o cârpă pentru a șterge praful, i-au adus un pantalon de copil, rupt și cu pete suspecte. Mâncarea le venea pe o masă de lemn infectă, fără șervet și cu un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întindea de la Marea Nordului la Marea Neagră, de reluarea ofensivei în Moldova, de cucerirea Basarabiei. Se îmbătase atâta de propriile lui vorbe, încât, adresându-se mamei, așezată în fotoliul din față, netezindu-și barba cea lungă, cu ochii ridicați în extaz spre tavan, zise: „Nu te turmenta, doamnă, nu vor sta mult internate, intrăm în Moldova și se isprăvește cu războiul“. Când își lăsă privirea în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut, iar mama
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dalta. Îmi plac zăpezile târzii Și mieii ce se nasc devreme. M-aș da de trei ori peste cap Și m-aș preface în abur. În lumea cărților mă simt Ca într-o altă lume. Mi-am atârnat privirea de tavan Și mă gândesc că ar putea să cadă. Doar cerul meu este mereu curat, Pentru că-l spăl cu lacrimile mele. Când pe pământ se va trăi decent, În catalog eu voi avea: absent. Când mor oamenii, nu se prăbușește cerul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]