4,311 matches
-
românească — potrivit unei anchete recente — Îi aparține lui Mateiu Caragiale (1885-1936), fiul lui I.L. Caragiale: Craii de Curtea-veche (1929), evocare de factură „decadentă“, Într-un stil extrem de elaborat, a unui București nocturn, indolent și bântuit de vicii (text caracteristic pentru tentația românească, literară, dar și reală, a evadării din istorie). Printre poeți, sunt de menționat Tudor Arghezi (1880- 1967), cu un registru extrem de larg, neezitând să facă poezie din cea mai vulgară materie, Lucian Blaga (1895-1961), poet-filozof Într-o formulă panteist-bucolică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
preocupări altruiste; cred În orașul cu cele mai multe personalități „pe m²”, cu o viață demnă, multilaterală. În gândul meu am apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau mai evoluat, unde copiii, feriți de tentațiile tineretului de azi, au gândit, au scris și au studiat În liniște, dezvoltându-și talentele și predispozițiile, la superlativ. Vă felicit din toată inima. Cartea scrisă de Dv. reprezintă o bijuterie valoroasă, unicat prin talent, documentare și realitățile trăite. Cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un relief sporit atâtor amintiri care Îmi Întovărășesc bătrânețea. Un proverb african spune: „Când moare un bătrân, arde o bibliotecă”. Cartea mi-a trezit atât de multe imagini, Întâmplări și chiar fraze pe care le credeam de mult uitate, Încât tentația de a le povesti crește din ce În ce mai mult. Dar neavând talentul lui Marcel Proust, nu Îndrăznesc. Mă joc cu cioburile să văd cum mai sclipesc. Într o excursie cu școala, când eram mic, am intrat Într-o mlaștină În Huci la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu reținusem eu exact numele. Și, astfel, vom mai avea o carte, pe cât de interesantă, pe atât de dragă nouă, fălticenenilor. Și nu numai... Ar fi frumos să se publice și „Mărturiile fălticenene” . Având manuscrisul În mână, nu am rezistat tentației de a mă bucura eu, și pentru fălticenenii noștri. De câte ori mă gândesc la Fălticeni, la oamenii lui, spun că nu-i adevărat că acesta este orașul În care nu s a Întâmplat nimic. Prea s-au Întâmplat, din totdeauna, multe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Lovinescu (tatăl celor doi de azi) și Gogu Niculescu. Persistă! Nu e vorbă În vânt, calificativul meu: ești omul providențial pentru locul, pe care-l ocupi, căci Întrunești ideala condiție: munca pe care o depui e și pasiunea matale. Refuză tentațiile cu... Buzăul! Nu știi, ce poate ieși de acolo, și... Cruță-te! Au fost la mine dnii Lala Lovinescu și I. Tudoese și au stat de dimineață până pe la 5 p.m. Mi-au făgăduit solemn, că te vor susține, dragă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
durata aflării sale la Lisabona. Andrei este entuziasmat și aproape hotărât să-și procure un CD cu Amalia Rodrigues... „Ar fi cea mai convingătoare ilustrată a vizitei mele la Lisabona” - îmi spune. Aș vrea să cumpăr și eu ceva - atâtea tentații! -, însă prețurile sunt destul de mari, 15$ un CD, și las pentru a doua zi decizia finală („omul este un animal care amână”). Asta de fapt însemnând că renunț, pentru că mâine, dacă voi mai trece pe aici, prețurile vor fi aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Rusia), György Konrad (Ungaria). Richard Wagner este anunțat cu o lectură la Villa Rathenau, acompaniat de pianistul Michael Iber. Dubravka Ugrešic va avea o întâlnire cu public la Biblioteca Erich-Weinert. Îmi fac, așadar, un miniprogram cultural, deși știu bine că tentația de a rătăci prin Berlin va fi foarte mare... Cele câteva ore de drum se consumă într-un continuu du-te-vino dintr-un compartiment în altul, nu mai contează unde stă fiecare, cu cine și pentru cât timp, e important să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uneori, nefaste. Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă la ora siestei, iar la lăsarea serii îndoiala câștigă teren. Ca și umbra. Atunci eziți. Te scufunzi în reverie. Tentația Veneției. Melancolia. La ce bun? Hai la culcare. Mâine va fi o altă zi. Nimănui nu i-a venit în amurg ideea să cucerească lumea sau să merite paradisul. Ideile nesăbuite aparțin dimineții. Prietenul meu are dreptate: voi lua autobuzul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Crin Antonescu, ba, clevetitori spun că ar fi rămas și repetent într-un an de facultate. Ceea ce este cert, liderul Partidului Național Liberal este o persoană narcisistă, văzându-se în totul și în toate pe el însuși. N-am rezistat tentației și am realizat o epigramă, referitoare la comportamentul său narcisist: Crin, un delicat tulcean, S-a îndrpgostic un pic Dar, nu de doamna Vălean, Ci, de propriul său chip. Lăsând la o parte gluma, Crin Antonescu a fost în anul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt integrate studiului mitologic și simbolic, printr-o strânsă relaționare cu imagina¬rul tradițional. Cuvântul ritual conține cheia spre semnificația textului și numai o investigare simultană a implicațiilor poate duce la revelarea acestora. Mircea Eliade a diagnosticat încă din 1969 tentația omului modern de a citi în cheie inițiatică diferite creații culturale și a numit-o nostalgie după experiența regenerării totale. Condamnată ca tezistă în numeroase cazuri, perspectiva este însă recunoscută ca fiind prolifică pentru operele anonime: „în numeroase culturi tradiționale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el conține un superlativ absolut al frumuseții și, în același timp, o închinare a hiperbolei estetice întru cosmos. Frumoasă pentru lume, prin neofit, mireasa va fi pierdută pentru ca traseul inițiatic să se completeze cu drumul uranian, consacrant. Făt-Frumos este expus tentației profanului marital, al cărui refuz îl poate costa viața. Revelându-și statutul marital special, el devine incompatibil cu lumea fenomenală și trebuie să pornească la drum către dimensiunea sacră, pentru care se pregătește călătorind. Un basm cules în secolul al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
14:30 ajung în sfârșit la destinație, la Hontanas. Este un sătuc situat într-o văgăună dar are trei hanuri: Santa Brigida, la care mă cazez, Il Puntido și cel comunal. Nu departe este și o piscină dar renunț la tentația de a merge acolo. Santa Brigida are doar vreo 16 locuri dar este nou, modern, comod, de lăudat chiar. Binefăcătoare este fântâna din curte cu apă curgătoare, rece, unde îmi răcoresc picioarele. Citisem în 1001 de nopți că în raiul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
hotarâți în grupuri mici, câte doi sau alții singuri. Drumul este clar indicat de săgeata galbenă și scoica ce strălucește în caldarâmul străzii. Pe traseu, barurile sunt deja deschise îmbiindu-i pe toți pelerinii cu nenumărate bunătați, dar deocamdată rezist tentațiilor. Am servit deja o jumătate de litru de lapte, așa că îmi este de ajuns până la următorul sat, Murias de Rechivaldo. Este o localitate frumoasă și admir nenumăratele flori de la ferestre. Admirând aceste frumuseți uit să mă mai opresc la vreun
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
han în care sunt cazați cred că vreo 200 de pelerini, este liniște totală. Fapt surprinzător, dar cumva explicabil: afară plouă, iar barurile, restaurantele sunt la distanță. Camino, în apropiere de Santiago Arca, Santiago de Compostela, 15-16 august Una din tentațiile ce le simt acum în fața dificultăților, în cazul meu durerea de picioare și oboseala, este aceea de a găsi „soluții”, adică de a urca într-un autobuz sau taxi și a mai scurta distanțele, pentru a-mi cruța picioarele, care
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a-mi cruța picioarele, care parcă cedează, și chiar mă cuprinde teama că vor ceda, acum, spre sfârșit. Pragmatic, pare chiar recomandată o astfel de - rezolvare, sau măcar să mă opresc o zi, doar pentru odihnă. Nu vreau să descriu mirajul tentației luptându-se cu principiile din mine, cu durerea insuportabilă din tălpile picioarelor și cu slăbiciunea ce se instalează în toți mușchii. Spun doar că există alternativa unui drum de 10 ore, iar când ajungi la destinație, sleit complet de forțe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
atunci ți se trezește o dorință arzătoare de a trăi mereu toate aceste daruri; iar aceasta înseamnă dorința de a fi mereu un pelerin, cu nostalgia unui Santiago mereu de atins, ceea ce nu-i deloc ușor, căci în jurul tău ai tentația zilnică a mașinăriilor, a robotizării și comodităților exterioare. Acum, pelerinul și omul interior din tine este pus la grea încercare. Itinerarul vieții tale spre Dumnezeu și spre tine însuți devine mai greu decât drumul fizic spre Santiago; ți se naște
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de precis. Milițianul culese de pe ciment cartușul, mi-l arătă, îl puse în buzunarul vestonului și decise: Pe ăsta îl păstrez eu, dumneavoastră uitați de acest incident și mulțumiți-i lui Dumnezeu că v-a apărat. Nu am putut rezista tentației și după câteva minute am ieșit pe intrarea principală și sub protecția coloanelor am încercat să calculez de unde s-a putut trage. Singurul loc unde am observat mișcare era balconul actualului Muzeu al Țăranului Român, clădire care, la vremea respectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
există un tipar absolut, un model unic. În ceea ce mă privește, eu nu am intrat, cred, niciodată la oră fără hartă și nu am stat niciodată pe scaun în timpul predării lecției. Mi s-a părut în felul acesta, prin evitarea tentației scaunului, indiferent de gradul de oboseală atins la un moment dat, pot nu numai domina elevii, prevenind neatenția și apariția altor „ocupații” la cei mai „năstrușnici” din fire, ci și să mă apropii mai mult de ei; fiind permanent printre
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
de la periferia orașului semiagricol, un obiect similar (în aceeași formă de cartuș) dar într-o variantă mai săracă. Era desfăcut în două și din el se desfăcea niște vată mirosind a „gaz” lampant... L-am fixat cu privirea, oscilând între tentația de a-1 atinge măcar, sau recupera și vechea teamă care îmi paraliza orice inițiativă. A treia zi l-am adus în ajutor pe fratele meu, el acum elev în clasa a IlI-a; el m-a trezit acum la
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de la Iași, cărora le datorezi ceva? Ce? Am rămas la Iași... pentru că, întâmplător, a fost posibil, am început să lucrez aici după terminarea facultății și am reușit cum-necum să supraviețuiesc. În 1997, era un oraș prielnic pentru cineva căzut în "tentația anonimatului". Aici erau câțiva prieteni scriitori, de vârste diferite, pe care îi apreciam în mod deosebit... aveam cu toții încredere în importanța scrisului, în intransigența spiritului critic și vorbeam la nesfârșit despre literatură. Printre cei mai apropiați, într-o enumerare cronologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe sărăcia tematică și stilistică, pe o retorică austeră, pe brevilocvență și fragmentarism, are mai multă nevoie de tăcere (de albul paginii) ca să se poată face auzită... Prea multă? Cum vezi Bucureștiul din/ de sub carapacea ta? A fost vreodată o tentație? Dacă nu ai trăi la Iași, unde ți-ar plăcea să te regăsești? Nu cunosc Bucureștiul, nu cred să fi fost acolo de mai mult de zece ori până acum (cu tot cu excursia din clasa a VI-a...) și n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întotdeauna mai aproape de poezie. Unii dintre ei sunt chiar poeți în adevăratul sens al cuvântului. Trăiesc altfel de experiențe decât noi, au alte surse de informare, altfel de țigări decât noi, au alcooluri mai multe, au chiar și ierburi și tentații ce nouă ni se păreau imposibile. În atare contexte sunt mai mult decât obligați să nască o nouă paradigmă. O așteptăm. Care ar fi argumentele cu care ai putea să-l oprești pe omul de pe stradă, să-l convingi să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
secolului al XX-lea, marcat de prăbușirea zgomotoasă a regimurilor comuniste. Din lanțurile totalitarismului roșu s-au eliberat nu numai indivizii ci și etniile, de la Marea Baltică și de la Marea Adriatică până în Caucaz. Cât privește premiul Nobel, avem a face cu o tentație puerilă. Ca orice premiu, de altminteri, în materie de producție spirituală, atunci când am depășit adolescența și prima tinerețe, cu strădaniile lor de studiu ce se pretează la o asemenea satisfacție. De ce tocmai Nobelul? E suficient să-i rememorăm pe marii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost suflet curat în întâlnirile mele cu Adrian Păunescu și îmi asum în totalitate scrisorile entuziaste pe care i le-am trimis în acea perioadă. Nebunia a început odată cu sălile sporturilor și stadioanele, cu banii mulți, succesul înnebunitor, femeile și tentațiile puterii, iar Păunescu și-a dezvoltat progresiv o lăcomie fără margini, având vocația clară a puterii, ca dimensiune structurală a ființei lui. Dar nu știu cine ar fi rezistat, în acel context comunist, în care puteai câștiga într-o zi un salariu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
complet sau foarte puțin cunoscut, cel puțin până la simplificarea accesului la documentele CNSAS. Cartea încearcă să redescopere oamenii și fabrica Nicolina în consacrarea principiului „așa cum faptele s-au petrecut”. Secvențe de viață expulzate multă vreme la poarta istoriei. Departe de tentația unei construcții voluminoase, festivistă, omagială și propagandistică, precum monografia publicată în 1972, am căutat apropierea de realitate, evocarea unei fărâme din destinul oamenilor, a căror viață s-a scurs între halele și utilajele Nicolinei.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]