5,710 matches
-
De atunci încoace, sociologi, politologi și filosofi s-au străduit să încadreze fenomenele într-una sau alta dintre cele trei categorii: legitimitatea tradițională, cea carismatică și cea rațională. Aproape toate teoriile formulate în ultimele decenii pe tema legitimității includ această tipologie. Atunci când încercăm însă adaptarea teoriei weberiene la lumea contemporană și actualizarea ei, constatăm că două din cele trei tipuri de legitimitate nu se mai pot folosi: e vorba despre legitimitatea tradițională și despre cea carismatică. Exemplele contemporane citate încă de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
degrabă confuzie decât claritate. În zilele noastre, a mai rămas o singură căsuță în tabelul weberian și ea e arhiplină: legitimitatea rațională/legală/birocratică. În cercetarea empirică, o teorie care se reduce la un singur tip nu mai e o tipologie. Faptul că avem nevoie de mai multe cuvinte pentru a desemna această căsuță arhiplină vădește caracterul său eterogen, alcătuirea ei sub forma unui amalgam de varietăți. Mai mult decât atât, aproape jumătate dintre regimurile existente apar ca ilegitime și, în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cuvinte pentru a desemna această căsuță arhiplină vădește caracterul său eterogen, alcătuirea ei sub forma unui amalgam de varietăți. Mai mult decât atât, aproape jumătate dintre regimurile existente apar ca ilegitime și, în consecință, nu sunt acoperite de această venerabilă tipologie, care a ajuns azi anacronică. Adeseori avem tendința de a îmbrățișa o gândire dihotomică: legitimitate versus ilegitimitate. Realitatea este însă mult mai bogată, iar legitimitatea e graduală. O analiză comparată a regimurilor politice le plasează pe acestea pe o scală
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
rol politic. În absența unui monarh, Belgia ar fi ruptă în două bucăți. Adevărata legitimitate tradițională mai există doar în câteva țări: Maroc, Iordania, Arabia Saudită și alte câteva țări mici. Întrucât dinastiile ce încarnau legitimitatea de drept divin au dispărut, tipologia lui Weber a pierdut în lumea contemporană una dintre cele trei categorii ale sale. În timpul în care Napoleon era exilat pe Insula Sfânta Elena, la Congresul de la Viena, Metternich împărțea Europa între capetele încoronate fără a ține seama de naționalitate
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
se plasează mai degrabă în categoria legitimității tradiționale decât în categoria legitimității carismatice. Robespierre este prezentat în cărțile pentru copii ca sanguinaire. Gladstone a fost doar un lider popular și un mare prim-ministru fără a avea atribute carismatice. În tipologia weberiană, cel din urmă ar fi de plasat în categoria rațional legală. Stefan George este astăzi un poet uitat. Cromwell a fost un mare revoluționar, dar nu există nicio dovadă că acesta ar fi avut o aură carismatică. Weber a
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fondatorilor de religii este înșelătoare [...] A distinge leadership-ul lui Luther de cel al lui Hitler este crucial pentru o știință politică care "are sens"; dacă o știință politică este incapabilă să facă asta, atunci aceasta este o pseudoștiință [...] În concluzie, tipologia lui Weber este nefondată și trebuie să fie respinsă"15. A doua critică virulentă a fost formulată de către sociologul englez David Beetham: "Cu privire la legitimitate trebuie spus că influența lui Weber a fost un dezastru aproape de nemăsurat. Punctul de plecare al
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
doua critică virulentă a fost formulată de către sociologul englez David Beetham: "Cu privire la legitimitate trebuie spus că influența lui Weber a fost un dezastru aproape de nemăsurat. Punctul de plecare al erorii sale poate fi identificat în definiția legitimității [...] Cu toate acestea, tipologia continuă să domine domeniul, cu sau fără motiv, pentru că sursa erorii lui Weber nu a fost în mod clar identificată și nicio alternativă convingătoare nu a fost propusă. Încă o dată tipologia lui Weber îi întunecă caracterul, făcând din baza legitimității
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
poate fi identificat în definiția legitimității [...] Cu toate acestea, tipologia continuă să domine domeniul, cu sau fără motiv, pentru că sursa erorii lui Weber nu a fost în mod clar identificată și nicio alternativă convingătoare nu a fost propusă. Încă o dată tipologia lui Weber îi întunecă caracterul, făcând din baza legitimității nu un act de recunoaștere de către un adept, ci o credință subiectivă în "carisma" liderului, un concept care a făcut o carieră deosebit de confuză și de nefericită [...] întreaga teorie weberiană a
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
nivel [...] numele lui Weber va fi cu greu menționat din nou"17. Aceste afirmații sunt desigur excesive. Beetham este exasperat de faptul că nu putem deschide o carte despre legitimitate fără ca să întâlnim imediat cele trei căsuțe ale acestei vechi tipologii. Sunt greu de ocolit. Cu toate acestea, în opera sa bogată și profundă, Beetham uită să sublinieze unul dintre argumentele principale care pot fi aduse criticii leadership-ului carismatic: originile sale religioase. Într-adevăr, conceptul implică noțiuni, un vocabular și metafore
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un salvator sau un monstru diabolic și poate să fie incarnat de către Gandhi sau de către Hitler. Cele două tipuri ale lui Sidney Hook eroul evenimentelor sau eroul creator de evenimente sunt mult mai operaționale în sociologia istorică contemporană decât este tipologia weberiană, mai ales atunci când cercetătorul ia în considerare cele mai înalte culmi ale istoriei umanității. Hook trece, de asemenea, în revistă reușitele unei serii de lideri precum împăratul Constantin și Justinian, Robespierre, Jefferson și reține ca eroi creatori de evenimente
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
of Populism 25, observă o întâlnire între micile ordini sociale rurale și o putere superioară la o scară mai largă din industrie și comerț. Aceste mișcări populiste organizate au luat forme atât de dreapta, cât și de stânga. O altă tipologie a carismaticilor poate să depindă de natura acestor mișcări emergente: populiste, naționaliste, mesianice etc. Carisma trebuie să aibă succes pentru a fi autentică. Fără succes, liderul moare o moarte de martir sau este exilat. Deși mulți dintre revoluționarii secolului trecut
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
azi, care a păstrat sistemul de caste? Max Weber a admis ideea unei legitimități mixte. Tipurile ideale pe care le-a construit nu sunt antagoniste decât în teorie. Până și împărații chinezi și țarii au respectat anumite reguli. Pe scurt, tipologia weberiană a legitimității e în zilele noastre anacronică. Ea nu mai este relevantă decât pentru un număr redus de țări. Khomeini este ultimul exemplu de autoritate carismatică, dar el e un cleric. Așa cum am observat deja, două din "căsuțele" tipologiei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
tipologia weberiană a legitimității e în zilele noastre anacronică. Ea nu mai este relevantă decât pentru un număr redus de țări. Khomeini este ultimul exemplu de autoritate carismatică, dar el e un cleric. Așa cum am observat deja, două din "căsuțele" tipologiei weberiene sunt golite sau pe cale de a fi golite. În cea de-a treia, trebuie să facem loc aproape tuturor națiunilor independente, amestecând o mare varietate de regimuri. Până la urmă, în lumea contemporană, tipologia weberiană e depășită. Ea e inoperantă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
am observat deja, două din "căsuțele" tipologiei weberiene sunt golite sau pe cale de a fi golite. În cea de-a treia, trebuie să facem loc aproape tuturor națiunilor independente, amestecând o mare varietate de regimuri. Până la urmă, în lumea contemporană, tipologia weberiană e depășită. Ea e inoperantă, perimată, întrucât sursele pe care ea era întemeiată sunt epuizate. Astăzi, nu mai există stăpân de drept divin. În plus, fenomenul personalizării puterii este atât de răspândit, încât face superfluu recursul la tipul de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
colectivă a acestei părți a Italiei. Cu toate acestea, același fenomen a fost observat ulterior în Grecia, Portugalia, Spania și într-o mai mică măsură în alte țări europene. În 1963, Almond și Verba au sugerat în Cultura Civică o tipologie în care au comparat cultura politică a americanilor și cea a italienilor. Verba a sugerat, de asemenea, că neîncrederea în alți oameni și neîncrederea politică sunt direct legate 4. O generație mai târziu, o serie de sondaje, în special World
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
decizională, încurajând participarea largă a straturilor sociale la marile dezbateri politice. Din moment ce există prea multe disfuncționalități în multe dintre democrațiile avansate (și chiar mai multe în alte tipuri de regimuri), parlamentarismul venerabil este chemat să lărgească forumul politic. Comentarii finale Tipologia weberiană clasică a legitimității care distinge trei tipuri: legitimitate tradițională, legitimitate carismatică și legitimitate rațional-legală, nu mai este potrivită pentru că doar puține țări astăzi au cu adevărat autoritate tradițională, în timp ce fenomenul carismatic este extrem de rar (Khomeini fiind ultimul exemplu). Nu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
este potrivită pentru că doar puține țări astăzi au cu adevărat autoritate tradițională, în timp ce fenomenul carismatic este extrem de rar (Khomeini fiind ultimul exemplu). Nu există un singur exemplu de legitimitate tradițională sau carismatică în Europa în ultima jumătate de secol. Această tipologie faimoasă apare astăzi ca fiind anacronică. Două din cele trei categorii sunt în lumea contemporană aproape nepopopulate. În cea de-a treia categorie trebuie să aranjăm aproape toate națiunile independente aproape 170 amestecând o mare varietate de regimuri 43. Definiția
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
să fie considerată implozie a regimului. La fel, în vreme ce Karl și Schmitter văd în dezintegrarea regimului iugoslav o ilustrare a celei de-a patra modalități, modalitatea "reformatoare", evenimentele care au avut loc de la momentul în care ei și-au construit tipologia indică mai degrabă o implozie. În sfârșit, o serie de cazuri pe care ei le evaluează ca fiind "dificil de clasificat" sunt pentru noi crize care au rezultat în urma înfrângerii militare: Japonia, Germania și Austria în 1945, Grecia și Portugalia
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
transferul puterii au oscilat între cinci republici, trei monarhii și două regimuri "imperiale", plus unul autoritar (regimul Vichy în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), și fiecare dintre acestea s-a născut printr-o scriză majoră. Comparatiștii au construit multe tipologii ale regimurilor, însă ne mulțumim să o utilizăm pe cea mai familiară și mai simplă: regimuri tradiționale (monarhice), autoritare, totalitare și democratice. Fiecare tip de regim poate fi instabil sau stabil, în funcție de existența, absența sau aparenta probabilitate a preluării nelegitime
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
partid sau însărcinați de către partid. Prin urmare, se obțin trei tipuri: delegat al circumscripției, loialist al partidului, mandatatul lui Burke și cel de-al patrulea caz de dublă însărcinare de către partid și de către votanți care este "o imposibilitate logică". Această tipologie este doar parțial valorificabilă în Franța și în Statele Unite pentru că în aceste două țări, partidele nu sunt suficient de puternice pentru a da instrucțiuni votanților, dar prezintă o forță suficientă spre a influența comportamentul reprezentanților. Comparația între aceste trei democrații
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Structures, Party Systems, and Voter Alignments: An Introduction", în IDEM (eds.), Party Systems and Voter Alignments: Cross-National Perspectives, Free-Press, New York, 1967, pp. 1-64; Leonard BINDER (ed.), Crises and Sequences in Political Development, Princeton University Press, Princeton, 1971. 7 Pentru o tipologie a revoluției, v. Michel DOBRY, Sociologie des Crises Politiques, Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris, 1992. 8 Crane BRINTON, The Anatomy of Revolution, rev. ed., Vintage Books, New York, 1965. 9 Theda SKOCPOL, States and Social Revolutions, Cambridge University Press, New York
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mai bine prin mijloacele epicii largi, romanești; prin intermediul eroilor mei, care au părut multor lectori „ciudați” sau chiar „neverosimili”! Chiar și unor „lectori profesioniști”, cum se auto-numesc uneori criticii literari, și un exemplu flagrant de denigrator al creației mele, al tipologiei romanelor mele, a fost Ov.S. Crohmălniceanu; ins inteligent, cult și care, după ce s-a dezmeticit din narcoza ideologiei staliniste În timpul căreia i-a Înjurat, cu acel entuziasm tipic vremii proletcultiste, pe ctitorii literaturii române clasice și moderne, de la Maiorescu la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
face școală”, și e suficient să citez capitolul pe care mi-l dedică prof. Eugen Negrici În a sa foarte interesantă lucrare Literatura română sub comunicsm În care analiza D-sale pleacă tocmai de la falsa aserțiune a lui Crohmălniceanu asupra tipologiei În romanele mele.Ă Eroarea lui Crohmălniceanu vine, cred eu, tocmai din reflexul său de „om de bine”, de logică tipologică „clasică”, În fața reacțiilor unor eroi nu rareori Îmbibați de amoralitate, reacții deja experimentate Înaintea mea de marele Rus și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care, În fața primei sale lucrări cu adevărat Înnoitoare, originale, nuvela Dublul, a reacționat negativ -, dar și În literatura mare europeană până În ajunul celui de-al doilea război mondial! Sigur, Crohmălniceanu și alți critici care mi-au pus sub semnul dubiului tipologia - vezi scepticismul multor critici inteligenți față de „transformarea radicală, ruptura” lui Grobei din Bunavestire - nu ar recunoaște cu nici un chip această acuză a mea, adică faptul că „amoralitatea” unor eroi principali i-a făcut să se Îndoiască de talentul, de „instinctul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au taxat ca „relativă” descoperirea cu adevărat epocală a lui Newton, ce-și imagina Însă - el și contemporanii săi! - a descoperit legile absolute ale materiei și Universului?!... 10 Evident, afirmația de mai sus, care-l compară pe marele „revoluționar” al tipologiei romanului, Dostoievski, cu Înnoitorii fizicii moderne, conține o contradicție esențială, dacă e să-l credem pe Goethe care afirmă că „arta este În fiecare moment În punctul culminant”, opunând astfel creația „irațională”, Arta - Științei: prima, Începând cu Homer și Pindar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]