7,762 matches
-
Într-un cuvânt, Încheie Diavolul: „Hai, fratele meu, du-te și fă Îndată ceea ce ți-am spus să faci, ceea ce dragostea ta pentru oameni și ura ta pentru El te Împinge să faci. Trădează-L pe cel care te-a trădat, trimite-L la moarte pe cel care vrea să osândească toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă, În transă, spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa, Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se dovedește un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea, cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se Împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda Îl reflectă așadar pe Isus.” Voi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aceea Între Împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și Împietrirea inimii poporului lui Israel În timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „Și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate semnele/minunile pe care le-am făcut printre ei?” (Num. 14,11: LXX). Consecință: Iahve hotărăște să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și dacă Iuda nu ar fi făcut-o, atunci cine ar fi făcut-o? O altă Întrebare: de ce evangheliștii folosesc, În legătură cu Iuda, un verb care Înseamnă, În greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la Îndemână verbul prodidonai, „a trăda”, fără nuanțe. Acum, de-a lungul vremii există, spuneam, o mulțime de avataruri ale personajului. Pentru Ioan Gură de Aur, de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
folosesc, În legătură cu Iuda, un verb care Înseamnă, În greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la Îndemână verbul prodidonai, „a trăda”, fără nuanțe. Acum, de-a lungul vremii există, spuneam, o mulțime de avataruri ale personajului. Pentru Ioan Gură de Aur, de pildă, Iuda este „iubitorul de arginți”. El l-a vândut pe Isus de dragul banilor. Ioan Gură de Aur pare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, Începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat, nu Înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii În a denunța crima organizată nazistă, nu Înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm Într-o logică perversă. MG: Ai publicat și in România o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, Începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat, nu Înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii În a denunța crima organizată nazistă, nu Înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm Într-o logică perversă. MG: Ai publicat și in România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat, nu Înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii În a denunța crima organizată nazistă, nu Înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm Într-o logică perversă. MG: Ai publicat și in România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-am citit pentru că nu cred că sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. CB: Din nou
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
după mine, un avantaj și cel puțin două riscuri majore. Avantajul: ea te pune În fața unei traduceri-oglindă, care, practic, este capabilă să substituie originalul. E ceea ce Berman numește „traducere etică”. De ce „etică”? Pentru că, În cazul unei asemenea traduceri-cvasicalc, originalul este trădat foarte puțin, milimetric (cel puțin acesta este dezideratul). În Franța o asemenea traducere a Bibliei a fost propusă de celebrul André Chouraqui. Riscurile Îmi par Însă destul de mari. În primul rând, un text tradus În românește, dar cu topică neadecvată
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă” pentru corabie și „chivot” pentru cufăr, justificând totul În note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând În notele de subsol explicațiile necesare și trecând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
degrabă iertare. El Încercase de mai multe ori să se apropie de Mântuitor pe drumul spre Golgota, dar n-a izbutit din pricina mulțimii. Matei respectă logica În scenariul său, conform căruia Iuda, Îndată ce află că el Însuși, trădătorul, a fost trădat de arhierei, se debarasează de tot, Începând cu banii primiți. Luca face din Iuda un „simoniac” avant la lettre, care-și trădează diakonia (slujirea) achiziționând un teren personal. Din Faptele apostolilor aflăm că ucenicii aveau totul În comun, iar regula
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mulțimii. Matei respectă logica În scenariul său, conform căruia Iuda, Îndată ce află că el Însuși, trădătorul, a fost trădat de arhierei, se debarasează de tot, Începând cu banii primiți. Luca face din Iuda un „simoniac” avant la lettre, care-și trădează diakonia (slujirea) achiziționând un teren personal. Din Faptele apostolilor aflăm că ucenicii aveau totul În comun, iar regula grupului era că orice nou venit Își vindea toate bunurile, aducând banii În vistieria comună. Iuda va fi pedepsit precum Simon și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de asprime se percepe în lirica de inspirație socială, unde frazarea amintește de O. Goga și G. Coșbuc. Cele mai izbutite rămân, cu licărul lor de umor, narațiunile în versuri. A tradus, trădându-i prin facilitate, din Goethe, Lamartine, N. Lenau, L. Beckstein, Em. Geibel, Th. Körner, M. Moltke, Petöfi, Fr. Rückert. Cu toată încărcătura de moralism a textelor ei, B.-C. e mai bună prozatoare decât poetă. Câte o schiță aduce cu
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste constituie cea mai bună terapie a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor de solitudine care nu-și refuză deliciul epicureic, are
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
unui oraș de provincie în care participanții la un simpozion de istorie se trezesc izolați din pricina viscolului. Constrânși la imobilitate, ei profită de acest răgaz pentru a petrece sau a reflecta asupra propriilor existențe, iar agitația frenetică a acestor intelectuali trădează deruta lumii actuale care nu și-a găsit încă reperele. Evenimentele din România postcomunistă își află ecou în cele mai recente lucrări ale lui B.: volumul de eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și romanul Remora (Jucătorul) (1998
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
claritatea demersului narativ, dinamismul acțiunii. Câmpia nu este singură (1986) denotă influențele romanului sud-american, în folosirea planurilor narative multiple și îmbinarea fantasticului cu oniricul și realismul. Romanul vrea să fie reprezentarea etosului unei colectivități rurale, confruntată cu istoria. Aproapele nostru trădează (1992), subintitulat „roman semipolițist”, folosește tehnici ale prozei moderne (textualism, intertextualitate) și postmoderne, care vor sta și la baza romanului Colonelul de la Ghiol (1996), „roman polimorf”, „prin focul încrucișat al limbajelor”, prin sinteza personaj-narator-autor, sau „roman total” (Stan Velea), în
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
de altă parte, pe lângă autori ca I. M. Sadoveanu, Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu, Ion D. Sârbu ș.a. SCRIERI: Romanul de mistere în literatura română, Craiova, 1981; Orașul la ora amintirilor, Craiova, 1984; Câmpia nu este singură, București, 1986; Aproapele nostru trădează, Craiova, 1992; Aspecte ale romanului românesc contemporan, I-II, Craiova, 1993-1995; Colonelul de la Ghiol, Craiova, 1996; Simbolistica poeziei lui Ion Barbu (în colaborare cu Simona Barbu), Craiova, 1997; Reexaminări critice, Craiova, 1997; Brazii din Poiana Soarelui, Craiova, 1998; Trăind printre
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
Între vis și realitate, pref. Al. Macedonski, postfața edit., Craiova, 1996. Repere bibliografice: Mircea Zaciu, „Romanul de mistere în literatura română”, ST, 1981, 11; George Muntean, „Romanul de mistere în literatura română”, RL, 1982, 27; Const. M. Popa, „Aproapele nostru trădează”, R, 1992, 3-4; Dan Milcu [D. Micu], O panoramă a romanului contemporan, L, 1993, 34; Ion Dodu Bălan, Marian Barbu, „Aspecte ale romanului românesc contemporan”, „Glasul românesc”, 1993, 15; Răzvan Voncu, Seninătatea vocației clasiciste, L, 1994, 29-31; Tudor Nedelcea, Aspecte
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
individ. Dorințele nu pot fi ocolite. Ele pot fi controlate, reduse la nivelul minim necesar, dar niciodată complet excluse. Numai când aceste dorințe se transformă patimi de care persoana devine dependentă, ele sunt incontrolabile. În caz contrar, nu. Acest aspect trădează o anumită fragilitate a eului, care nu se mai poate controla pe sine Însuși, o situație În care „frânele morale” sunt fie slăbite, fie absente; În care individul este dominat de dorințe pe care nu și le mai poate stăpâni
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate fi povestit, ci doar demontat în articulațiile sale complicate, fiind mult mai important prin ce se arată decât prin ce se relatează în el. Personajele, ca și evenimentele ilustrează un stil existențial - cel din urbea dunăreană numită Metopolis - care trădează o nevoie acută de modele, întreținând în toate (când e nevoie, chiar în mod fraudulos) aparențele unor afilieri retroactive. Sursa majoră a derivațiilor modelatoare, modelul modelelor, îl reprezintă Bizanțul imperial, erijat în mit al originilor. La Metopolis, a fi, a
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
uneori un adevărat maestru al prozodiei. Ceea ce face însă ca poezia să „rateze” în numeroase exemple este țăcănitul ei de metronom, sonoritatea goală a versului fără substanță. Primele volume, Poeme (1975), Stele pe dealuri (1976) și Transplantul de albastru (1976), trădează o structură eminamente romantică, spontaneitate și capacitate retorică. A. stăpânește verbul și nu doar atât, îl domesticește și îi insuflă o sensibilitate poetică și un dramatism care se transmit uneori cititorului. Lirismul nu e confesiv, ci spectaculos, poemele (majoritatea de
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
recuperatoare a cuvântului și în valoarea lui ordonatoare de lumi este majoră; cuvântul nu înseamnă doar un substitut al realului, ci este chiar acest real, anunțând ivirea unor stări-limită, tensionate, insinuarea unor momente de criză existențială, când poetul se simte trădat de cuvinte. Un metaforism (și alegorism) discret asigură o anume distincție discursului liric, un anume inefabil tensiunilor, arătându-l pe B. ca pe un spirit delicat ce mai crede în mântuirea prin poezie de frigul din om și din afara lui
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
4). De asemenea, a primit și premiul Academiei pentru lucrarea Dezvoltarea umană a întreprinderii (coautor, 1980). Așa cum remarca prof. univ. dr. Ilie Bădescu, prof. univ. dr. Ioan Mărginean este un „spirit încordat, vădit o remarcabilă tenacitate, pe care i-o trădează asprimea voinței”, dar în același timp și un „neobosit cercetător al vieții sociale”. Pentru a contura profilul de excepție al prof. univ. dr. Ioan Mărginean, vom parcurge principalele momente ale devenirii sale intelectuale. Născut la 12 august 1944, urmează cursurile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
activităților didactice, între 1992 și 1997 fiind profesor în Franța, la L’Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris. Debutează în volum cu Anton Holban. Complexul lucidității (1972; Premiul pentru debut în critică al Uniunii Scriitorilor). Cartea trădează predilecția lui C. pentru dinamitarea locului comun și pentru scoaterea interpretării din inerția stereotipiilor de gândire, ca și de limbaj. De data aceasta, sub tir se află mitul autenticității, al sincerității așa-zisei literaturi intimiste interbelice, ca și iluzia autobiografistă
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
o adorație adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate eroul providențial, Mesia, de care se leagă speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]