6,548 matches
-
alăturându-se armatei dușmane, luând cu el și mii de supuși ai majestății tale. Mai mult de atât, acum se închină cu toții idolilor, uitând pe creiator-informă marele preot Ioachim. -Și unde se află Ariel acum, cu gloata necredincioasă, infamă a trădării? -întrebă regele Rafael. -La miază noapte Doamne, alături de drăcime și oastea dușmană, răspunse marele preot. Cerul se lumină, devenind strălucitor, despicându-se în două. O voce bubui eterul coborând din adâncimile universului. -Rafael!Ridică-ți poporul împotriva diavolimii și păgânilor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lui de om, dacă era om de omenie, adică iubitor de alți oameni, la cartea lui dacă era cărturar, la nevasta și copiii lui, dacă îi avea, la casa lui, dacă nu vroia să se facă de râs prin hoție, trădare, beție, lene și minciună; adică să rămână om prin tot ceea ce câștigasem ca să nu ne pierdem, urmând legile naturii: cine se ridică împotriva altuia se ridică împotriva lui însuși, fiindcă oamenii au descoperit de mult legea armoniei în tot ceea ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un drum care durase patruzeci de ani în Egipt până în Țara făgăduinței? Ce era această țară? Visul umanității! De ce întîrziaseră aceia atâta în pustie, când drumul putea fi străbătut în câteva luni? Lunga lor aventură era plină de rătăciri și trădări și omul care îi conducea murise fără să-și atingă visul. De ce întîrziase el atît? Ce îl împiedicase? De ce spărsese el tablele legii furios? Iar în fața mea aveam un om care nu avea nici îndoieli, nici remușcări. Da? zic. îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar nu le terminasem) și această certitudine îmi ajungea. Eroina, soția falsului librar, bineînțeles că nu-și omorâse soțul și nici nu se gândea s-o facă, dar mă gândisem eu în locul ei, fiindcă îmi povestise viața lui plină de trădări... copii împrăștiați pe ici pe colo... trăia simultan cu mai multe femei (chiar la București avea una cu care făcuse doi copii și pe cea mai tânără, eroina în cauză, o ținea la Miroși, la librărie). Mă întrebam unde stătuse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e în Paradis, ci alături de un soț care... Repet, să ia domnul Krishnamurti o nevastă frumoasă ca și el, pe care s-o iubească, să vedem ce face nevasta cu această iubire, să ne vorbească pe urmă, ca Shakespeare, de trădare, gelozie, înșelăciune, de îndoiala care ca un vierme ne roade sufletul... e al nostru acel vierme, din noi înșine, nu vine din afară..." "Ba vine, a strigat actrița ridicând o mână în sus, îndoiala și cumplita gelozie e legată de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gonit negustorii din templu cu frânghia și îndoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evangheliștilor că "fiul omului" știuse de totdeauna că va fi răstignit erau în acest strigăt al lui infirmate. Nu știuse, nu avea de unde, trădarea lui Iuda, judecata, calvarul, totul fusese o surpriză care îi pricinuise o imensă suferință. Astfel, noi înșine, în plin extaz, care ne stăpânește adesea sufletul, ne trezim loviți, înjurați, trădați și în noi se naște revolta, dorința dacă nu de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care putea aduce furtuni să miște această viață erau femeile... Cel exasperat putea da iama în ele, cu a doua sa forță vitală care zăcea în el (prima se consuma sub supravegherea unui domn Bosch) și să simtă că trăiește... Trădarea, gelozia, și chiar crima care ar surveni (și de care ziarele de senzație erau pline), fie că ar ucide el pe vreuna, soția care l-ar înșela, fie că l-ar ucide pe el alta înșelată de el sau părăsită
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cred, într-adevăr, că ar fi justificată o achitare. ― Pe ce temei? Vorbise Podrage. Părea mai degrabă curios decât potrivnic. Marin își exprimă punctul de vedere: \ Când am citit afirmațiile lui Wade Trask, pe baza cărora a fost acuzat de trădare și pe care el le-a recunoscut, am descoperit că ele se reduceau, în esență, la următoarele: ideea grupului și a liberei inițiative trebuie dezvoltată mai mult. Când îmi amintesc de câte ori am discutat problema asta aici, de câte ori ne-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
care trebuie luate în acest caz? ERA CA LA LECȚIA DE CATEHISM. EVIDENT, MEDELLIN ȘTIUSE TOT TIMPUL CĂ MARELE JUDECĂTOR PRONUNȚASE DEJA SENTINȚA. FUNCȚIONARUL ÎNTOARSE MAI MULTE PAGINI, CA ȘI CÂND AR FI CĂUTAT CEVA, PE URMĂ CITI: \ "UN CAZ CLAR DE TRĂDARE". Este parafat, domnule. Sentința este Moarte. Marin nu întrebă de ce ancheta preliminară nu fusese introdusă în procesul-verbal. Consiliul ținea să dea impresia că Marele Judecător nu intervine în deliberări. Mohorât, el bănui că simpla idee că un savant putea adopta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
IMPLICAT ÎN TOT CE FĂCUSE TRASK DIN PRIMA CLIPĂ. NU MAI AVEA IMPORTANȚĂ DACĂ PRETENȚIA CELUILALT ERA SAU NU ADEVĂRATĂ. SUNT CAPABIL SĂ LUPT ÎMPOTRIVA ACESTEI PEDEPSE CU MOARTEA PRIN PROPRIILE MELE FORȚE. NU MAI ÎNCĂPEA NICI O ÎNDOIALĂ. INTENȚIA DE TRĂDARE... ERA CLARĂ. BRUSC SE ÎNTRISTĂ, FIIND CONȘTIENT CĂ INCORIGIBILITATEA OMULUI ERA UN BLESTEM. DUPĂ TREI RĂZBOAIE ATOMICE, SE VORBEA ÎNCĂ ÎN ACEST FEL. POSOMORÂT, MARIN ÎȘI LĂSĂ PRIVIREA ÎN PĂMÂNT; REVĂZU ÎN MINTE PROCESUL LUI TRASK ȘI ÎȘI DĂDU SEAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
OCHILOR I SE STINSE. SE APLECĂ ÎNAINTE PESTE BIROU, CA ȘI CUM L-AR FI COPLEȘIT DINTR-O DATĂ O OBOSEALĂ IMENSĂ, ȘI SE PRĂBUȘI FĂRĂ VLAGĂ. "A LEȘINAT!", ÎȘI ZISE MARIN PLIN DE DISPREȚ. EȘECUL LUI BURNLEY ÎL AFECTA MAI MULT DECÂT TRĂDAREA. FIUL LUI ERA UN LAȘ, UN OM DE NIMIC! RUȘINEA ÎL ARDEA CA FOCUL. SE APROPIE DE EL, ÎL APUCĂ DE PĂRUL ÎNGRIJIT PIEPTĂNAT ȘI RIDICÂNDU-I CAPUL, ÎI DĂDU CÂTEVA PALME RĂSUNĂTOARE. "TREBUIE SĂ MĂ GRĂBESC, ÎȘI SPUSE EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DEȘI, CINE ȘTIE, ADĂUGĂ EL VISĂTOR. POATE MĂ VEI FOLOSI. Trask se schimbase brusc într-o persoană atât de convingătoare încât, timp de o clipă, Marin privi spre orizontul deschis de cuvintele celuilalt. Apoi, tulburat, încetă să mai privească. Văzuse trădare, ambiție personală și răzbunare; erau idealuri, dar imprecise. \ Unul din principiile teoriei grupiste, afirmă el țeapăn, spune că un individ trebuie să se subordoneze în mod involuntar binelui general, intereselor superioare ale colectivității. Trask rânji, părând că își regăsise toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ceva hrană, să duc invenția înapoi în avion, după care îmi iau tălpășița. CÂND IEȘI, ÎL CUPRINSE UN SENTIMENT DE IMENSĂ UȘURARE. ÎI ERA IMPOSIBIL SĂ ȘI-L ÎNCHIPUIE PE TRASK ÎN LIBERTATE. SAVANTUL SE AFUNDASE ATÂT DE MULT ÎN TRĂDARE ÎNCÂT \ AȘA I SE PĂREA \ ORICE ALTE RAPORTURI CU TRASK ÎN AFARĂ DE CELE DINTRE PRIZONIER ȘI TEMNICER L-AR FI COMPROMIS IREMEDIABIL. În afară de această convingere, mai avea și un alt sentiment: se pregăteau evenimente hotărâtoare, iar el va acționa decisiv înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
numai atunci ― îl denunță pe Marele Judecător ca fiind protectorul nebănuit al Creierului și agentul lui. În acest punct al povestirii, John Peeler, cu o față lividă, își astupă urechile, strigând: ― Refuz să mai ascult un singur cuvânt din această trădare fantastică! Marin puse mâna pe neutralizator și trase în el. După ce corpul lui Peeler se prăbuși, se adresă celorlalți pe un ton glacial: ― După părerea mea, Peeler și Yarini joacă pentru Marele Judecător. Dacă mai tolerați prezența unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un telefon, apoi privi în jurul lui, vizibil deconcertat în cele din urmă vorbi încet: ― Noutățile comunicate de David au făcut senzație. Cursul acțiunilor la bursă a coborât deja cu câteva puncte. Elstan stătea în picioare. Părea că uitase complet de trădare, de răzvrătire. ― Trebuie neapărat să-l sun pe agentul meu! bolborosi el. Întinse mâna bâjbâind după telefonul de pe biroul alăturat. Marin se înfurie brusc. ― Stai jos și termină cu prostiile! Celălalt ezită, apoi se înroși și se așeză fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o mie de state autonome apărute după război. În toate aceste state noi existau presiuni puternice, atât din exterior cât și din interior. În unele cazuri, reprezentantul secret, deși conducător al guvernului, era nevoit să recurgă la tot felul de trădări și înșelătorii pentru a putea integra sectorul care îi era încredințat în Imperiul Marelui Judecător ― statul mondial. În majoritatea situațiilor, pentru realizarea uniunii, trădarea se împletea cu războiul. Marin interveni din nou: ― Precum știți cu toții, conduc de mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
unele cazuri, reprezentantul secret, deși conducător al guvernului, era nevoit să recurgă la tot felul de trădări și înșelătorii pentru a putea integra sectorul care îi era încredințat în Imperiul Marelui Judecător ― statul mondial. În majoritatea situațiilor, pentru realizarea uniunii, trădarea se împletea cu războiul. Marin interveni din nou: ― Precum știți cu toții, conduc de mai bine de zece ani aceste războaie de cucerire. Presupun că șefii de guvern pe care îi executam nu făceau parte din grupul conspirativ și, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
când sunem împreună, strivind în palme stele. Stare 6 Stăm spate în spate la o distanță de ani. Uitarea a prins rădăcini nu ne mai găsim amintirile. Ele au stat cândva agățate într-un vis pe care l-a omorât trădarea... Stare 7 Am venit dezarmată: stau dreaptă în fața ta, dezgolită de întrebări, doar te privesc... Dacă vrei să ai satisfacția învingătorului, trage în mine cu arme, săgeți, dar nu uita: ochii mei nasc îngeri păzitori! Stare 8 Îmi caut lacrimile
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
asta... A vorbit potolit, dar dintr-o suflare. Evident, a renunțat la izolare doar pentru a-i oferi guralivului un semn de bunăvoință. — Da, tema secolului... încearcă bâlbâitul. Sus pi ciunea !... Dusă, dusă până la crimă. Chiar din partea celor mai apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceeași antinomie între „subiect și Istorie“. Lipsa de valoare a primelor desene cuminți, vag fidele, vag paradoxale - ca o vârstă sau doar un răgaz al abandonării în liniștea și comoditatea resemnată a oboselii, a mediocrității -, readucea și un potențial al trădărilor ? Premisa de a ceda : frivolitatea, slăbiciunea. Un pas posibil în slujba celor care îi pândeau înfrângerea, jocuri, înțelesese târziu, semnalele posibile ale unei ființe care nu mai însemna nici ea mare lucru. Poate, clipa când Cosimo a început să amestece
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umilea. O scârbea... așa îmi închipui. Schimbările ce le înregistra, un fel de eliberare și deșănțare, dar și înlănțuire, precum desenele nici triste, nici lirice, în imprecizia lor aburită de blândețe ? Semnele plăcerii ușuratice, vulgaritatea, coruperea, potențialul de ticăloșie și trădare ? Ca și cum cineva sau ea însăși s-ar fi obișnuit să aibă nevoie de mocirla dintr-însa. N-ar trebui corelate, neapărat, asemenea stări cu schimbarea produsă în schițele pe care le înainta zilnic anchetatorilor ? Deși poate fi găsită și o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca și ei. Îi văd, îi aud, văd fiara venind, o aud. Zăpada zace, murdară, în grămezi cenușii. Frig, umezeală. — Acum, a trecut. Poate ai fost mai loial. Eu n-aș fi fost așa. Aș fi acceptat legătura cu ea, trădarea, orice. Sau n-aș mai fi schimbat nici un cuvânt cu ea. Tu, însă, glumeai ! De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic ! Sau n-ai fi știut, sau nu te-ar fi angajat. Vinovatul coboară privirea. Vede capul lat al supra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atunci... Și, uitîndu-se jignit spre general, păși pe movila de lut proaspăt de la marginea gropii, desfășură hârtia ce i se boțise în mână și citi sentința Curții Marțiale a diviziei, care osândea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda, pentru trădare și dezertare la dușman. Glasul îi suna gol și prefăcut, de două ori se încurcă, drept care generalul îi aruncă două priviri scrutătoare, iar la sfârșit răguși, parc-ar fi răcnit din răsputeri o zi întreagă. Apostol Bologa se făcu roșu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gloanțe sau spânzurători, zise Gross cu o asprime răutăcioasă. Azi Svo-boda, mâine eu sau poate voi, cei cu iubirea... Și încaltea Svoboda a încercat să se smulgă din murdărie, pe când noi ne bălăcim mereu... ― Sper că nu vei face apologia trădării? îl întrerupse iar grav locotenentul de huzari. ― Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spânzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? ― Adică tatăl spînzuratului?... Întrebă Bologa cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scârbă. Cel mult o circumstanță agravantă... ― O, o, dar e... este ― bolborosi Bologa, oprindu-se deodată aiurit și simțind o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năprasnice. ― Nimic nu poate scuza trădarea și de altfel un ofițer care dezertează e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculîndu-se. Și, fiindcă mâine dimineață trebuie să fim la datorie, v-aș propune să ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că, de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]