3,932 matches
-
Ackroyd. Hawksmoor, English Music, Chatterton, sunt toate alunecări de teren ale prezentului. Narațiunea începe în ceea ce suntem tentați să credem că va fi prezentul operei, și apoi se infiltrează brusc în secole anterioare. Autorul ne urmărește cum ne scufundăm și transa aceasta a lipsei de pământ sub picioare e scopul, e maniera lui narativă. Mai puțin agresiv, dar în esență cu aceeași intenție, Alan Brownjohn (în The Long Shadows) amestecă prezenturile până ce nu mai știm: e o carte, o carte în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deja haosul de convenții nu se va ajunge la o eopcă post-Desperado, când opusul a ceea ce ne place acum va învinge. Capitolul 2 Proza 2.1. Peter Ackroyd: Simultaneitatea universală Peter Ackroyd scrie în forță și își îmbrâncește lectorul în transă. Romanul Hawksmoor (1985) pendulează între început de secol XVIII și sfârșit de secol XX, la Londra. Istorisirea e gâfâită. Avem de fapt de-a face cu o multitudine de istorii, din care în mod inevitabil pierdem câte unele, până ce ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
devine un gen în sine. Capitolele fără soț (ultimul e nouăsprezece) sunt scrise la persoana întâia, de către Timothy Harcombe. Ele își relatează viața pe scurt și acumulează mister după mister. Capitolele cu soț cuprind visele lui Tim în clipe de transă, când alunecă în trecut, muzică, literatură, pictură veche. Unul este un poem despre scriitori de demult, altul o prelegere de compoziție muzicală, altul dezvăluie tainele picturii. Aceste capitole cu soț au uneori lungimi care pot apărea inutile intrigii, dar intriga
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Amintirea copilăriei lui Tim e amintirea unei profunde comuniuni, dar și spaime. Tatăl îi citește seara din The Pilgrim's Progress și Alice in Wonderland. Copilul nu merge la școală, studiază cu tatăl lui "muzica englezească", și are vise incredibile, transe de fapt, în care Clement Harcombe citește o legătură strânsă a fiului cu lumea nevăzută. Visele amestecă mai multe stiluri. Scrise la persoana a treia singular, sub forma unei narațiuni omnisciente, ele imită pe Lewis Carroll, John Bunyan, Charles Dickens
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deocamdată unică în peisajul romanului, iar metoda lui de lucru dimineața studii, biografii critice, iar dupăamiaza roman va produce în curând o operă neîncăpătoare pentru o bibliotecă. LIDIA VIANU: Autorul Desperado ține morțiș ca lectorul să se abandoneze textului în transă. Cărțile tale fac naveta în timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iubit cu patimă. După patru ani, a adus-o în haremul său și i-a acordat titlul de guifei care înseamnă concubina de prim rang sau concubina preferată, era a doua ca rang în harem după împărăteasă. Împăratul, căzut în transă, îi compunea cântece și îi dedica poezii. Îi satisfăcea orice dorință. Era copleșită cu daruri scumpe, cu suluri de țesături de brocart, cu bijuterii, îi acorda onoruri și privilegii nu numai ei dar și familiei. Rudele ei, încălcându-se regulile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cele mai pronunțate, și când va fi vorba să ascultăm muzica executată de alții vom putea admite modurile active și modurile exaltate". Unele muzici foarte violente, "exaltate", utilizate în cursul ceremoniilor inițiatice, merg până acolo încât provoacă o stare de transă. Este cazul, în epoca lui Aristotel, Coribanților, acești preoți frigieni, posedați de zeu în cursul dansului lor sacru. Astăzi se pot observa asemenea experiențe în unele triburi africane, sau în cultul vaudou. Transa, urmată de o calmare, este atunci benefică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
până acolo încât provoacă o stare de transă. Este cazul, în epoca lui Aristotel, Coribanților, acești preoți frigieni, posedați de zeu în cursul dansului lor sacru. Astăzi se pot observa asemenea experiențe în unele triburi africane, sau în cultul vaudou. Transa, urmată de o calmare, este atunci benefică. Tipul acesta de muzică, după părerea lui Aristotel, dozată cu grijă, eliberează, datorită posesiunii divine, milă și teamă, excitându-le. Asimilabilă unei cure, ea este cathartică. "Căci emoția care apare în anumite suflete
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene Misterelor Orfice sau Misterelor din Eleusis care puneau în scenă conflicte arhaice. Actorul trebuie să poată intra în transă, ca și dervișii în cursul dansurilor sacre. Artaud se explică în două rânduri, în cele două manifeste ale sale, în 1932 și în 1933, asupra teoriei sale din Teatrul cruzimii. Aducerea cruzimii în teatru este singurul mijloc, după părerea lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Un atletism afectiv (Un Athlétisme affectif), are baze organice. Prin cultivarea emoției în corpul său, actorul îi reîncarcă densitatea voltaică. A-ți cunoaște dinainte punctele corpului pe care trebuie să-l atingi, înseamnă să-l arunci pe spectator în niște transe magice. Însă poezia în teatru s-a dezobișnuit de multă vreme de această prețioasă știință. A cunoaște localizările corpului înseamnă deci a reface înlănțuirea magică. Iar eu pot prin hieroglifa unui suflu să-i regăsesc o idee teatrului sacru." Actorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai ales de cuvinte și gesturi, se are În vedere o varietate aproape infinită de atitudini și obiecte: rugăciuni, povestiri, revelații; a sta În picioare, a se apleca, a Întinde brațele; a merge, a dansa, a cânta, a cădea În transă; a deplasa obiecte liturgice, a purta Însemne; a aduce ofrande, a jertfi ș.a.m.d. Dar acțiunile și simbolurile, locurile și momentele sacre, specialiștii cultului se pot materializa În sens arheologic. Din când În când se materializează și alte aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pictarea grotelor adânci, aceasta fiind, fără Îndoială, consecința reașezării sociale și teritoriale a vechilor triburi. Este interesant de observat că, În nordul eurasiatic, arheologia și etnologia sugerează apariția străveche a figurii „șamanului”: persoana care, fiind Înclinată spre stări de transă sau posedare, primește rolul de intermediar Între trib și lumea invizibilă a spiritelor; și, În virtutea relației sale personale cu spiritele, devine tămăduitor, vrăjitor, exorcist, cunoscător al viitorului, Înfăptuitor de minuni sau „taumaturg”. În timp ce mările acoperă vechile câmpii de coastă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mult decât suficiente (Hayden, 1993). Studierea manifestărilor grafice din afara Europei dezvăluie multe lucruri. Motive abstracte de tip „entoptic” indică folosirea unor substanțe capabile să altereze starea de conștiență, sau substanțe psihotrope, sugerând că obținerea halucinațiilor sau a stărilor de transă se răspândiseră deja În repertoriul religios (Lewis-Williams și Dowson, 1988). Ne aflăm probabil la Începuturile oracolelor și ale folosirii viselor; mai mult, controlarea extazelor are, probabil, o semnificație aparte În riturile de inițiere. Nu arareori figurile sunt organizate În funcție de proprietățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Emar și, În forma marzea¡, În lumea feniciană și aramaică ulterioară). Beneficiind de o structură economică și de locații specifice celebrărilor rituale, aceste „confrerii” mesele sacre publice care se distingeau prin consumarea rituală a vinului și prin stările de transă alcoolică ce decurgeau de aici. Este foarte interesant felul În care un text mitico-ritual ajuns până la noi ne descrie un marzi¿u divin, sărbătorit În locuința zeului El, la care iau parte diferite divinități. Tatăl zeilor cade beat, are viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pythiaxe "Pythia", o fecioară care Îndeplinea această slujbă pentru toată viața. Ea Își dădea răspunsurile după ce intra În extaz, Învăluită de vaporii care se ridicau dintr-o crăpătură În pământ care nu a fost, de altfel, identificată de săpăturile arheologice. Transa era probabil indusă artificial, iar profețiile, de cele mai multe ori În hexametri, pentru că limba zeilor nu cunoaște proza, erau neclare. Sanctuarul dispunea totuși de personal specializat (prophètai) destinat interpretărilor lor. Devenit destul de repede un loc de cult panelenic, oracolul din Delfi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
experiență din acest sistem; se putea face numai prin sugestii și aluzii. Acesta este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în natură ar putea fi experimentate numai în anumite condiții vis, transă, extaz"5. În teoria cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o presupune, exprimarea inefabilului se realizează simultan cu o hermeneutică a lui, mijloacele de expresie devenind și instrumente ale unei forme de cunoaștere, de inserție, care nu mai face apel la rațiune, ci la stări adecvate unor deschideri inițiatice, visul, transa, extazul 6, forme ale unei rupturi de nivel, afine unei sensibilități religioase. Invocarea misticismului în ceea ce privește sensibilitatea simbolistă își găsește explicația în aceste forme de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil la nivelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exclusă în cazul sinucigașilor, și cu toate acestea, prezența Sfântului Duh în chip de porumbel o asigură pe Sidall de mântuirea sa. Mai mult, Sfântul Duh este cel care așează în mâinile desfăcute ale Beatricei, aflată într-o atitudine de transă mistic-opiacee, de devot, chiar instrumentul morții și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale Beatricei, aflată într-o atitudine de transă mistic-opiacee, de devot, chiar instrumentul morții și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe această filieră a dizolvării reperelor, dar și din invitația spre visare pe care expresia de transă a femeii o invocă. Pe lângă configurarea unei "terre idéale", a unui "paysage imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă, ca și în primul panou, fapt remarcat cu acribie de Marian Constantin, cel de-al doilea panou marchează prezența sensibilității simboliste și prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca secretă soteriologie, este recuperabilă din ambivalența feminității ca factor emulativ, deopotrivă Muză și Meduză, femme fragile și femme fatale. Interesantă aici este și impresia de mască mortuară, contrastând paradoxal cu o fluditate acvatică a acestui chip, aflat parcă în transă onirică. Acest dinamism înghețat, devenit instantaneu, evocă o ordine meduzantă a privirii, care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
auriu, care pare să traseze o a doua ramă a tabloului, perlele accentuează caracterul decorativ, dar și natura acvatică a reveriei. Corpurile celor două ființe par translucide, împrumutând culoarea neverosimilă a fundalului, culoare a visului care imprimă chipurilor starea de transă. Se poate decela totuși o influență a lui Franz von Stück în ce privește modelajul wagnerian al acestor chipuri, care au un aer de familie cu Lohengrin (1850). Într-o mare măsură, manifestarea unei sensibilități simboliste în opera lui Gh. Petrașcu vine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
executată "à la cire perdue", pe care și Constatin Prodan o alegea pentru a sublinia influența rodiniană în opera sculptorului 319. O variantă a acestei sculpturi intitulată Avânt și datată 1910 se găsește la Muzeul Național de Artă al României. Transa onirică, extazul, interiorizarea, intimitatea alcătuiesc o constelație de afecte, un melanj expresiv al acestei figuri feminine. Poziția lansată a capului creează sugestia unei aspirații răspunzând unor comandamente interioare, unui tumult afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]