5,174 matches
-
Floreni, cu una din mâini, dreapta, Întinsă, și, cu cealaltă, ținându-și obiectul ce-i acoperea capul. Instantaneu, Măicuța aproape că Îi căzu la piept, trupurile lipindu-li-se, elegant, unul de celălalt, ca două viguroase mlădițe de salcie. Au tresărit, ambii, Încercând, inutil, să se scuze, unul față de celălalt, pentru gest. Zadarnic. Imprevizibilul se produsese. Momentul devenise, Într-o clipită, istorie - o istorie care va decide, În cele din urmă, viața celor doi tineri, ca două răsărituri de luceferi, Într-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și de frumusețe a figurii și sufletului său, ca o rară expirație, a unui porumbel gingaș, ce părea a fi. În clipa În care se trezi, deschizând, larg, micii săi ochi, de o culoare cam nedefinită, Între verzi și căprui, tresări, Întrebând de bărbatul ce se i se așezase alături, și care, ceva mai Înainte, glumise nițel cu șoferul: de ce mă privești așa de speriat? El, tresărind, la rându-i, o zbughi În picioare, cu o mână Își luă pălăria de pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
deschizând, larg, micii săi ochi, de o culoare cam nedefinită, Între verzi și căprui, tresări, Întrebând de bărbatul ce se i se așezase alături, și care, ceva mai Înainte, glumise nițel cu șoferul: de ce mă privești așa de speriat? El, tresărind, la rându-i, o zbughi În picioare, cu o mână Își luă pălăria de pe cap și cu cealaltă Îi cuprinse palma, pe care, ea, instantaneu, i-o Întinsese: Întâi de toate se cuvine să mă prezint. Dacă, desigur, mi se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Încurcată, și discuția a luat sfârșit. Într-o altă zi a surprins-o căzută pe gânduri. Ce-i cu gândurile alea, a Întrebat-o. Cu care gânduri? Cu alea, pe care, văd, că, de un timp, tot cazi. A, a tresărit, ea. Nimic. Așa, uneori, Îmi vine să pun anumite Întrebări. Și nu știu ce să fac. Pune-le. Dar cui? Cui gândești că s-ar potrivi mai bine. Cred că și dumitale ți s-ar potrivi, preciză, ea, ridicând privirea, cu emoție
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dacă o să mai ai a-mi spune, câte ceva, te rog să nu te sfiești și să-mi spui. În niște zori, ca niște ochi de căprioară speriată de apropierea lupului, Lozia a dat buzna În dormitorul Dodului. Ce-i?, a tresărit, el. Ea duse un deget pe buze, după care, de foarte aproape de urechea lui, a șoptit: ți s-a definitivat falimentul. Ce mi s-a definitivat? Falimentul. Imposibil. Ba, este posibil. Cum? Subsolul pământurilor tale nu a fost atât de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un moment dat, moale, pe o parte, leșinând. Cineva aduse o căldare cu apă și azvârli apa peste mireasă. Aceasta tresări. Câteva femei o cuprinseră, duios, cu milă și omenească Înțelegere, transportând-o, pe brațele lor materne, și așezândo, binișor, cu dragoste, făcându-i aer, cu două-trei evantaie improvizate, acolo, sub gard. Și, tot acolo, sub gard, alături de mort, În clipele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de cel mai performant grad, pusă În slujba omului, de pretutindeni și dintotdeauna. Acum, pe terasa marelui restaurant, la care coordonatorii amintitului congres au organizat masa festivă, de adio, ceva, ca o scăpărare de brichetă, le-a făcut să le tresară mintea și inima. Anume, ce? Ideia de a se lansa În politică. În ce fel de politică? În politica pură. Politica, aia, pe care o fac toți politicienii de pe fața pământului, și-n al cărui ring se hărcătesc și se-ncaeră
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
plăcere și de fericire. Mai avea de făcut câțiva pași, până la portiță, când, a auzit, simțindu-se vizat; și, zi, așa, domnule: tot cu privirea mai mult În pământ! Și - tot preocupat!; și - tot grăbit, ca de obicei. Tot, a tresărit, el, fără să se mire, desigur, pentru că, deși, pentru alții, privirile Îi erau ațintite spre pământ, pentru el, nu era același lucru; el, de fiecare dată, pe sub sprâncene, dincolo de acestea, admira, și se fericea, de tot ce merita a fi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
S-a edificat. Cel de pe scăunel l-a luat În primire: ai venit la Piață? Da. Ia loc, acolo, alături de ultimul. Roșia Montana s-a supus, docil. Aștepta. Așteptau cu toții. La un moment dat, de după colț, apăru un om. Au tresărit. Acela se apropia relativ vesel. Ei se bucurară. Mai puțin, Roșia Montana, pentru că, pur și simplu, Încă nu știa ce-o să urmeze. Și iată ce a urmat. Au făcut cu toții cerc, În jurul veselului sosit. Acela a numărat. Ce a numărat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o să fie găsit? Ba. Poate c-o să fie. Dar, cine știe, când, și, de către cine. Totuși, n-o să iasă balamuc? De ce să iasă balamuc? Dacă nu ne-a văzut nimeni... Dar, măi nene Olovinarule, noi, oare, suntem, chiar nimeni? Ăla tresări. Și Întrebă: care noi? Noi, doi, eu și cu tine. Ce, noi n-am văzut ce și cum s-a Întâmplat? Da. Ei, și? Cum, da, ei, și? Ce vrei să spui? Vreau să spun, că, acum te am În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sau femeia tinara, în blugi ’cu buzunare’, privind avintat - și cam arogant - pe deasupra trecătorilor de pe aleile unui parc? Aștept o lămurire Vick Dragă Vick, Nimic nu mi-ai scris, nimic îți răspund Sidonia Well, asta e... - Ce e cu tine? Tresar. - Poftim? - De când ai venit stai că un băț. Nu ai spus nimic... - Ce să zic? - Nu știu. De obicei ești vorbareț. - Nu știu... Parcă am mintea goală... Mă doare capul. - Ești obosit? - Poate. Mă culc. - De aceea ai venit, să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lațurile, cu bâlbâitul, cu violul... Pentru un sutar? Pentru o viață în Canada? Da, poate... Nu ar fi prima. Poate ca si Sidonia e la fel. Ei i-am dat 500... Mai deșteaptă, hahaha. Cremene. Avocat... Adorm. Somn fără vise. Tresar, speriat. Trei dimineața. Unde e Țușca? Parcă era aici... Sar în mașină. Opresc la autogara. Lume puțină - ea nu e acolo. Întreb o impiegata: - Vreun autobuz spre Vancouver? - Peste trei ore. - A plecat vreunul? - Da, la unu. Ultimul - Când e
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
se dezmorțească - de ce neapărat un bandit? S-a liniștit puțin. A văzut, spre seară, un băiat de vreo cincisprezece ani venind spre el; avea ochii albaștri, privirile li s-au intersectat o clipă; era și bine clădit, șaten, Thomas a tresărit: era fiul său ! Nu era, adolescentul a trecut, nici nu s-a uitat spre ușa blocului În care ar fi trebuit să intre, a coborît panta străzii, spre bulevard. Emoția Încă Îl stăpînea pe Thomas cînd s-a așezat, la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr când mă întorc. Merg acasă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu gradul de înțelegere și de interpretare a fiecărui om din mulțime... Masca de oxigen acoperea în parte chipul băiatului, dar privirea medicului era permanent ațintită asupra lui. Doar când un asistent a citit cu voce tare valorile tensiunii a tresărit și s-a uitat contrariat la aparat. Nu-i venea să creadă. A meditat foarte puțin și, ceva mai liniștit, a apreciat cu voce joasă, parcă mai mult pentru el: Opt cu șase?! La asemenea valori nu poate fi decât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că se destramă și se transformă încet, încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să-i deranjeze lui vederea. A tresărit, fixându-și privirea spre acea imagine. Uluit de ceea ce i se dezvăluia, nu-și putu reține o exclamație, mai ales că femeia îi făcea semn să coboare: „Să cobor acum? Mai am puțin până la vârf”, i-a răspuns el, justificându
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai bun pe lumea asta!” se rugă Lidia din suflet pentru doctorul ei preferat. - Cum a fost, doamna Lidia? Ai ceva noutăți pentru mine? o trezi doctorul din gândurile ei. - Bine, domnu’ doctor, bine! Foarte bine, de fapt, răspunse ea tresărind, rușinată că n-a fost atentă. Cu toată vânzoleala de pe aici, domnu’... el a fost liniștit, zic eu... - Mă bucur mult pentru el. Sunt semne bune, se pare. Hai, că te ascult, dar mai încetișor așa, să nu ne audă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se ridica aproape de valori normale... Aproape, zic. La ora 21.10, juram că ascultă, aude și înțelege tot, dar că el trăia în altă lume, domn’ doctor, că am văzut eu și știți că nu mă înșel, cred că a tresărit de vreo două ori, adică..., stați așa...! Domnu’ doctor, eu cred că a avut ceva emoții, că ceva îl macină pe el..., ceva ce nu știm noi, că, după mintea mea, domnu’ doctor, nu vă supărați..., el trăiește în amintiri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ochii pe el, domnu’ doctor, că e și băiat frumos, mânca-l-ar mama, că, dacă n-ar avea masca de oxigen, ar sta fetele numai pe lângă el, să mor dacă n-ar fi așa! N-a mișcat, dar a tresărit așa, cum să mă explic io pe mine..., așa am simțit mai mult decât am văzut... O încordare așa, domnu’ doctor, de parcă ar fi dorit să deschidă ochii, să miște ori să vorbească, nu știu cum să spun... Privindu-i grimasele, am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sa colaboratoare - și discutară împreună anumite date, mai bine de o oră, după care o invitară pe Doina Avram, asistenta șefă. În timp ce puneau la punct ultimele detalii, soneria puternică a telefonului de pe birou le-a făcut pe toate trei să tresară puternic. Au început să râdă de sperietura ce le învăluise pe Marian Malciu toate. Doina Avram a fost cea care s-a liniștit prima și a răspuns la telefon: Alo, da! Da..., dar sunt... Înțeleg, desigur... Un moment, vă rog
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
eu toate atențiile lui? Ajută-mă să mă ridic la înălțimea semnificației gesturilor sale, Doamne!” se rugă Iuliana, ștergându-și lacrimile cu unul din cele două prosoape moi. În acele momente zări și o pereche de papuci de baie și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a tot felul de mașini de perforat asfaltul, strigătele umane de pe șantiere precum și alte și alte sunete, semnale și răcnete au devenit un fel de ocean sonor normal, trăim în acest imens acvariu ca niște pești surzi care nu mai tresar la nimic, nu se mai îngrijorează de nimic. Cum a fost posibil ca vecinii mei din dreapta, o familie de senegalezi cu doi copii, să nu fi auzit niciodată fîlfîiturile de aripi și cîrîiturile care veneau din baie ? Cum de nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cîte un album sau cît o carte... Vecinii mei rămîn însă total apatici, cu urechile oarbe și cu ochii surzi. nici cînd s-a prăbușit lampa cea mare din salon, întrucît porumbeii deveniseră prea grei pentru abajur, nimeni nu a tresărit în imobil, deși bufnitura a fost teribilă iar becul s-a făcut țăndări. nici prăbușirea draperiei și nici căderea unor sticle de pe rafturile din bucătărie n-au avut efecte speciale. Și cît de mult am sperat în producerea unui eventual
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atragă atenția... Cînd o mîngîiam pe tot corpul căutînd asperități suspecte Domnișoara ri aștepta nemișcată, aproape ca la doctor, nerăbdătoare să audă sentința. — ați găsit ceva ? — Da, Domnișoară, pielea dumneavoastră a suferit arsuri nocturne, este moale, caldă și pe alocuri tresare inexplicabil, dacă ați fi o piață publică oamenii care trec pe aici s-ar scufunda pînă la glezne în dumneavoastră ca într-un nisip mișcător. în mod ciudat, Domnișoara ri afișa o bucurie serioasă cînd nu găseam nimic suspect de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spun numaidecît. Ce puteam să fac ? exploram cu ochii închiși și cu ambele mîini, ca un pianist orb, acel corp expus total, în căutarea unor cratere artificiale, a unor cicatrici ascunse, a unor accidente de natură să mă facă să tresar. — ei ? — nimic, Domnișoară. sunt singurul dumneavoastră locuitor. nicio altă urmă de intrus. erau însă și zile, cum spuneam, cînd Domnișoara ri se arăta extrem de indignată întrucît îndrăzneam să o privesc cu prea mare atenție. îmi reproșa atunci că am priviri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]