KorAP: Find »[drukola/base=uimi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...152 153 154 ...207 >

5,154 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

era un singur fel în care o putea face. Nu avea rost să o ia pe ocolite, să fie îndrăzneață, sperând că o va observa el. Nu - trebuie să te pui în fața bărbatului pe care îl vrei și să îl uimești cu încrederea în sine pe care o posezi. E ca atunci când ești înconjurată de câini - nu trebuie să îți arăți frica. Trăgând adânc aer în piept și spunându-și că este fabuloasă, și-a lărgit gura într-un zâmbet orbitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
petrecut toată ziua de ieri în pat și vrea să mă vadă și în seara asta. Porțile timpului s-au deschis, aruncând cu nostalgie către Clodagh. Prima ei senzație ciudată de dragoste era acum atăt de palpabilă în mintea ei, uimind-o prin claritatea cu care o simțea. Apoi dispăru, la fel de brusc cum apăruse, lăsând în urmă o dorință inexplicabilă. — Nu poți să îl amâni? Nu, spuse Ashling stânjenită. I-am spus că îl voi ajuta cu numărul. E comic, vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mult dintr-odată, el a tras-o de păr, a apucat-o de jachetă, a sărutat-o prea dur și și-a rupt cămașa de pe el. Stai, stai, stai. Epuizat parcă, și-a lipit spatele de ușă. —Ce? mormăi ea, uimită de bustul lui gol. — Hai să o luăm de la capăt. S-a întins și a tras-o lângă el cu tandrețe. Ea și-a ascuns fața la pieptul lui. Acel miros special al lui Oliver. Uitat, dar amintit cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Cruise, și trebuie să te culci cu unul dintre ei. Lisa și Joy se uitară una la cealaltă. Clodagh pur și simplu nu înțelegea, nu-i așa? Mult prea târziu, Clodagh și-a dat seama că greșise. Ah, recunoscu ea, uimită de propria prostie. Trebuie să nu fie atrăgători, nu? Cine vrea ceva de băut? —Clodagh, vreau să îți fac cunoștință cu..., spuse Ashling, după ce Marcus sosise la masă. Marcus, ea este cea mai bună prietenă a mea, Clodagh. Tocmai comandam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Dumnezeule, ești patetic, îl luă Trix. Încerci să te prefaci că te-ai culcat cu ea. Nu, eu... E, bine, încerc. Dar oricum, s-a terminat. —De ce? întrebă Ashling. Kelvin dădu din umeri. Așa s-au derulat evenimentele. Lisa era uimită de transformarea pe care i-o provoca această veste. Parcă lucrurile nu mai păreau atât de triste, dintr-odată Jack era disponibil și ea știa că are șanse. Lui îi plăcuse de la început cum arată ea, dar ceva se întâmplase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cu voci joase și calde, mai mult bârfind despre oamenii de la muncă. — Spune-mi, Marcus Valentine iese cu Ashling a noastră? întrebă Jack. —Mmmm. Și ce zici de Kelvin și Trix? Nu-mi spune că sunt împreună! spuse Jack, chiar uimit de veste. Credeam că iese cu - cum îi spune ea? - golanul cu peștii. Păi așa este, dar eu am impresia că ea și Kelvin vor ajunge împreună. Dar nu se urăsc? A, am înțeles, dădu Jack din cap. E treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
avea talentul de a face figuri în cele mai inoportune momente - examenele de facultate, prima zi la o slujbă. Dacă nu ar fi dezamăgit-o astăzi - „Cea mai importantă zi din cariera ta“, potrivit Lisei - aproape că ar fi fost uimită. Aproape, dar nu chiar, se gândea Ashling tristă, în timp ce înghițea patru pastile de Paracetamol și își îndesa o bucată de vată în ureche. Asta dădea totul peste cap. Nu își putea spăla singură părul murdar, de frică să nu îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-și alunga tristețea. Sunt fabuloasă. Am niște părinți fabuloși. Am o slujbă nouă și fabuloasă ca și consultant media. Am pantofi fabuloși. Când a intrat pe strada ei, unul dintre vecini stătea pe pragul casei ei, așteptând-o. Ceea ce o uimea era că nu luase cheia de la Kathy pentru a intra. Îi va fi dor de toți, când se va întoarce la Londra. Deși Francine îi tot spunea că nu va fi nevoie, că Lisa va primi atât de multe vizite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878

scurt timp, răsfățată de razele blânde ale soarelui, și-a deschis o floare frumoasă, de culoarea aurului, cu un parfum diafan. Floarea năzdrăvană era cea mai mare și mai minunată dintre toate și îmi făcea plăcere să o îngrijesc. Ne uimea pe toți cu frumusețea ei. Peisaj de basm Maria Horchidan M-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. În uniformele lor verzi, brazii păreau niște uriași. Flori multicolore împodobeau poienița cu

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

ca mai înainte, în apartamentul 803 de la Versailles. — Partenere... Lee schiță un zâmbet. — Hai să înfulecăm ceva. Kay face friptură înăbușită și mi-a zis să te invit la noi. • • • L-am urmat, cu gândul la femeie, și am fost uimit de cuibușorul lor: o casă bej, în stil Art Deco, la juma’ de kilometru mai la nord de Sunset Strip. Când am dat să intrăm, Lee mă rugă: — Să nu pomenești de De Witt. Nu i-ar pica bine lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mențiune. Are patru surori, părinții îi sunt divorțați și în timpul războiului a lucrat la un PX, un magazin al armatei, în Camp Cooke,. Tatăl ei e aici, în L.A.. Ce facem mai departe? Eu am fost singurul care a rămas uimit când șefu’ ăl mare i-a cerut sfatul adjunctului. Millard răspunse: — Vreau să mai pieptănăm o dată Leimert Park, de data asta cu fotografiile de cazier la noi. Eu, Harry și încă doi oameni. Apoi mă duc la secția University să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
strigă: — Cui pizda mă-sii îi pasă că nu el a omorât-o! Am trimis eu cercetași în celula morții pentru mai puțin de-atât! Dacă voi n-aveți de gând să faceți ceva, o să fac eu! Toți se zgâiau uimiți la el. Lee răsări în fața ecranului, clipind din cauza luminii albe și fierbinți, care-i ardea ochii. Se răsuci pe călcâie și sfâșie pânza pe care se derulau obscenitățile. Ecranul și trepiedul căzură la podea cu un zăngănit. Betty și Lorna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Când se uita la fotografiile oribile ale Daliei, își făcea întotdeauna cruce și murmura cu respect „Elizabeth“, iar când ieșea, îi promitea „o să pun mâna pe el, draga mea“. Pleca întotdeauna la opt fix acasă, la soție și copii. Mă uimea faptul că unui om poate să-i pese atât de mult de Betty și totuși să se detașeze cu ușurință de ea. L-am întrebat cum reușește și mi-a răspuns: — N-o să permit brutalității să-mi acapareze viața. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
dinăuntru „Dwight?“, urmat de sunetul zăvoarelor trase. Apoi celălalt partener în viață al trioului Blanchard / Bleichert / Lake apăru în fața mea și spuse: — Ce să mai. Era un epitaf pe care nu voiam să-l aud. Am intrat și am rămas uimit de cât de ciudată și de drăgălașă era camera de zi. — Lee a murit? mă întrebă Kay. M-am așezat pentru prima oară în fotoliul lui preferat. — L-au ucis jandarmii sau o mexicancă sau complicii ei. Ah, iubi, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

culți, de acei magistrați și oratori era foarte diferită de limba pe care o auzise pe străzile castrului; multe expresii, citatele neașteptate din niște poeți sublimi erau de neînțeles pentru Gajus. În schimb, Zaleucos se bucura când toți se arătau uimiți de eleganța spontană cu care copilul se exprima în greacă. — O perfectă diglosie, comentă cu simpatie meditativă puternicul și bogatul senator Junius Silanus. Însă nimeni nu-și imagina ce avea să le aducă destinul peste doar câțiva ani. Pe malul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când a declarat că Apollo din templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un monument închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
darul divin al apei, sosește. În noaptea următoare, apa se infiltrează și se mărește, iar tu vezi o baltă care strălucește în soare. O văd și păsările, și încep să țipe, coborând în cerc în jurul lacului ce renaște. Străinii sunt uimiți de lacurile noastre sacre, care se umplu, fără ca din cer să cadă vreo picătură de apă, în nisipurile deșertului. Nu se vede de unde vin apele, nu se vede de unde ies... Preotul tăcu o clipă, părând că reflectează. — Ca să-ți explic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
că bărbații aceia și fiica lui Augustus, pe lângă nenumărate delicte private rușinoase, se dedaseră la o orgie colectivă în Forum Romanum, în apropiere de Rostra, istorica tribună a discursurilor oficiale, și chiar în zona sacră a lui Marsyas. Acuzația îi uimi pe senatori; în timp ce populares se simțeau pierduți, optimates, cărora le convenea să-și arate indignarea, și-au exprimat-o zgomotos. Un singur senator, bătrân și curajos, s-a ridicat în picioare și a spus: „N-am înțeles“. Au crezut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
uzurpatorului“, continua să-l privească. Fața îi era palidă, mâinile scheletice, cu degete noduroase, atârnau pe brațele scaunului. Tăcea - tăcerea celor puternici. Poate că aștepta ca tânărul să dea vreun semn de teamă. El simți însă că toți ceilalți erau uimiți de frumusețea lui adolescentină. Spuse: — Zeii să te aibă în paza lor, Augusta. Glasul îi era vioi și spontan, toți îi spuseseră asta; într-adevăr, răsună în întreaga sală. Bătrâna ridică puțin capul și-și mișcă buzele uscate: — Bine ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fost nevoie de legiuni. Tiberius se gândise că frumoasa domus a Antoniei, mama lui Germanicus, pe care tot Răsăritul îl plângea, era locul ideal, ținut sub un control strict, dar invizibil, pentru rafinatul exil al tinerilor prinți. Mulți senatori fuseseră uimiți. Pentru Tiberius însă, ei nu constituiau doar o garanție, ci și un proiect de viitor: educați la Roma, impregnați de cultura ei, conștienți de puterea ei, în timp aveau să devină cu siguranță niște colaboraționiști docili. În locuința imensă, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Nu știa - sau hotărâse să arate că știe, de experiențele lor aventuroase. Le acorda audiențe în grup tinerilor prinți numai cu ocazia marilor sărbători romane, și atunci avea o atitudine maternă și generoasă. Supunerea ei față de planurile lui Tiberius îi uimea pe mulți. Se spunea că era vorba de credința față de memoria fratelui vitreg al lui Tiberius, fiul pe care Augustus nu-l putuse recunoaște și care murise tânăr - încă un nod în acea rețea de înrudiri. În jurul locuinței Antoniei, spionii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
își controla gesturile chiar și când era singur, închis în camerele lui. Ca urmare, începu să fie invitat la prânzul funcționarilor de rang înalt; îl întrebau despre lecturile lui, iar el le dădea explicații cu o minuțiozitate confuză, care îi uimea. Straniile povești astrologice îi amuzau, de aceea mulți îl ascultau; apoi el pleca liniștit, se așeza sub portic. Ciudat însă, într-o zi găsi aruncat pe o masă din biblioteca extrem de ordonată un codex mic, elegant, cu închizători din argint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
multe locuințe luxoase, Antium, Astura, Spelunca, Baia, insula Pontia, Misenum, Pausilypon, Capri -, s-a căsătorit a doua zi cu Junia Claudilla, fiica lui Junius Silanus. Îndată ce îl văzu, îi aminti că, pe când era copil, în ziua triumphus-ului lui Germanicus, îi uimise pe toți, vorbind cu eleganță în greacă. — Destinul fusese scris, îi spuse, și părea patern când rosti aceste cuvinte. Căsătoria neașteptată stârni entuziasmul poporului; un cortegiu de senatori și matroane porni de la Roma; străzile erau înțesate de lume; toți spuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
infamantă de rebeliune și trădare. Împăratul mângâie părul lui Helikon. Îți mulțumesc pentru memoria ta, îi spuse. Cheamă un secretar. Și, folosindu-se de puterea pe care i-o acordaseră senatorii, printr-un scurt decret anulă vechea condamnare. Senatorii fură uimiți. Cei mai mulți considerară gestul acela un ingenuu, poate îndrăzneț omagiu adus neamului tatălui său. Unii, mai ageri, se îngrijorară: „Pentru anunțul ăsta a ales aniversarea sinuciderii“. Alții însă, cu amintirile vii din cauza urii, insinuară: „Așa cum Julius Caesar l-a reabilitat după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
hotărâri: un mic birou, colțuri tainice în grădini. Îi erau foarte dragi animalele, care nu știau ce-i trădarea. Uneori, în cele mai neașteptate situații, avea răbufniri de tandrețe, simțea nevoia să-i îmbrățișeze pe ceilalți, și toate acestea îi uimeau și, adesea, îi emoționau pe cei din jurul lui, de pildă pe orgoliosul praefectus din Classis Praetoria, amiralul de la Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul Împăratului care-i înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]