5,157 matches
-
că televizorul nu poate avea, în economia vieții noastre, aceeași pondere. Nu e ca aragazul, apa curentă și novocaina. Dar suspendați, pentru câteva zile, „statul la televizor“ și veți vedea că timpul își schimbă alcătuirea și ritmul, că redescoperiți realități uitate, că deveniți altcineva. Mai întâi, seara devine mai lungă. În absența spectacolului de pe „micul ecran“, intervalul petrecut, de obicei, sub fascinația lui se dublează. Pentru telespectator, între ora primelor știri și ora de culcare, ceasul avansează pe nesimțite: un film
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că el este produsul unui fenomen de convergență, și nu un prototip vechi păstrat pretutindeni. Însă dezvoltarea modernă nu inovează : ea se mulțumește să recompună din piese și din bucăți o veche celebrare a cărei importanță nu este niciodată complet uitată. Dacă pentru Littré pomul de Crăciun este aproape o instituție exotică, Cheruel notează în mod semnificativ, în Dicționarul istoric al instituțiilor, obiceiurilor și tradițiilor din Franța (după mărturisirea autorului însuși, o remaniere a dicționarului vechilor tradiții naționale al lui Sainte-Palaye
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în canibale) ne-am pre schimbat, desigur, fără voia noastră, „laboratoarele nutritive” în laboratoare ucigașe ? Boala vacii nebune n-a ajuns încă în toate țările. Italia, cred, a rămas pînă în prezent neatinsă. Poate că această epidemie va fi curînd uitată : fie că se va stinge de la sine, așa cum prezic savanții britanici, fie că se vor descoperi vaccinuri sau remedii ori că o politică de sănătate riguroasă va asigura sănătatea animalelor destinate măcelăriilor. Se pot concepe însă și alte scenarii. Contrar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
s’a cultivat În zone umede prin excelență. E un fel de poluare care Înseamnă uniformizarea, pe baza unui criteriu uman, a diversității pedologice; uniform și artificial. Și tot așa, din mulțimea de plante cultivate, multe au fost pe nedrept uitate, iar dacă astăzi am să conving pe cineva să-și plece privirea spre una dintre ele, mă voi lovi de dificultatea de a-i spune de unde să ia sămânța... Dacă Într’o „cultură mare“, pe ogoare de sute, chiar mii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al pisicimii, trebuie să Întrupez toate celea. Lucru pe care politicienii voștri par să-l uite... Astăzi, de pildă, voi fi negru-negru, ca dracu’. Și, tot ca și el, am să vă ispitesc cu o Întrebare, ca să vă demonstrez că „uitatul ca mâța’n calendar“ e o prejudecată de-a voastră, care n’ați Înțeles că noi suntem de fapt atente și curioase: Nu v’ați fălit voi cu ultimele descoperiri - clonarea și stabilirea hărții genetice a omului? Am auzit și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin tot atâtea cereri majorate către mediu, la aceeași sărăcire, degradare. Și, ca să nu părăsesc drumul Început deunăzi, ajung iarăși, adăugându-l și pe el, la veneticul porumb; la soiurile, cultivarurile selecționate din vechime, atâta câtă e În privința lui, aproape uitate de când cu dublul hibrid: Hângănesc, Cincantin, Scorumnic, Bănățean... Nu e vorba de hibrizi, ci doar de varietăți, implicit de calități ce se mențin generații de-a rândul, dar care-și trag productivitatea și calitățile tot din degradarea la care-și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
această masă nu se organiza, urmașii acelei familii o făceau ei, cât de târziu, după dispariția fizică a cuplului respectiv, în semn de respect și creștinească pietate pentru memoria părinților plecați pe alte tărâmuri. Astăzi, aceste obiceiuri sunt de mult uitate, schimbate sau modernizate. Ospețele nunților se organizează de acuma sâmbătă seara și durează până în zori, ca să continue dumineca după amiază, până târziu după miezul nopții. La masă se servesc aperitive consistente, 5 - 6 feluri după care urmează o ciorbă sau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
160. 16 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 266-267. 17 Ibidem, p. 267. 18 I.D. Marin, op. cit., p. 86. 19 Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare..., ed. cit., p. 279. 20 V. Anexa, unde se regăsesc toate fotografiile amintite. 21 Nu trebuie uitat, desigur, nici filmul lui Octav Minar, din Arhiva Națională de Filme (astăzi în copie și la Ipotești), intitulat Eminescu Veronica Creangă. V. Tudor Caranfil, Istoria unei descoperiri, [în] "Almanahul Cinema", 1985, p. 61: Se află acolo (în film, n.n.) aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de adevărat e că mediul cel mai potrivit și cel mai fecund al copilăriei e satul, pe atât de adevărat e că și satul la rândul lui își găsește suprema înflorire în sufletul copilului 40. Satul ipoteștean sat structural romantic, uitat odinioară de lume, la marginea țării a devenit sacru prin copilăria fabuloasă a poetului și prin recrearea lui în universul imagistic eminescian. Îndrăgim Ipoteștii, în bună măsură, sub vraja/sugestia poeziilor eminesciene de care suntem involuntar marcați. Rezonanța de șopot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
valențe istorice. Codrul ia culori mai deschise, de-a dreptul luminoase (argintate, aurite), ori închise de tot, atunci când subiectul o impune: De-atunci prin codrii negri sălbatec rătăcesc 153. Codrii prin care rătăcește imaginar poetul sunt de fapt codrii seculari, uitați și nepătrunși de lume, virgini din imemoriale timpuri: De desișul din pădure/ Nu s-atinse vr-o secure./ Cât de naltu-i, cât de mare/ Nicăieri nu vezi cărare,/ [...] La temei de codri deși/ Nu-i cărare ca să ieși154. Dovada cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a parcurs un drum pe cât de lung, pe atât de necesar. Marcat de reale câștiguri în profunzime, în expresivitate, în modernitate, în altitudinea demersului filosofic, dar și de o posibilă distanțare de habitudinile "simplului cititor". O recitire a poeziei complet uitatului Lesnea se arată a fi necesară, măcar pentru motivul că "Ulcioare de piatră" marchează un început, fiind cartea "Junimii" ce poartă numărul 1... cu minus. Adevăratul nr. 1 avea să fie " Spiritul critic în cultura românească" de G. Ibrăileanu. C
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Coandă, Codreanu, Miluță, Mărgărit etc. etc. etc. peste 200. "Cafelele" lui dintr-un cotidian ieșean de după '89 vesteau instaurarea echilibrului gazetăresc ne-partizan, într-o vreme tulbure, plină de acute și falseturi pe care, astăzi, mulți și le-ar vrea uitate. -Mă! mi-a spus odată este loc pentru toți. În urma lui Leon, ceva s-a surpat: a dispărut fireasca legătură între Iașul de odinioară și trăirile urbei de azi. Cu puțină vreme înainte de a se muta la "Eternitatea", m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Petru Caraman. Dacă nu mă înșel, este singurul caz în care, până atunci, o decorație acordată de Ceaușescu a fost refuzată public. Memoriul universitarului ieșean a stârnit valuri, urmate de un adevărat tsunami de note, informări, decizii, "minute", astăzi complet uitate. (Le-au găsit și publicat, scotocind arhivele MAI, SRI, MAN, cercetătorii Gh. Buzatu și Mircea Chirițoiu, Ed. "Paideia", colecția "Documenta", f.a.) Cum de regulă se proceda, au fost cerute caracterizări atât la organele locale de partid, cât și forurilor științifice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se scriu în zilele noastre. Cartea lui Sântimbreanu reprezintă o apariție necesară. Și mai necesară mi se pare, însă, editarea integrală a carnetelor, fără croșete și partipris-uri. * R ăscolesc maldăre de hârtii vechi și aflu mereu alte mesaje, de mult uitate, de la cei trecuți dincolo. Mircea Eliade răspunde afirmativ propunerii de a-i tipări fragmente în "Cronica" și indică o adresă din Galați (?) unde să trimitem eventualele drepturi de autor. La vremea lui, proiectul a fost finalizat. (Cercetând, la Chicago, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
odinioară", de Rudolf Șuțu, o carte ușor exaltată, dar doldora de informații, amănunte, vioaie schițe caracterologice și anecdote pline de tâlc. Aflu că stă să apară "Orașul amintirilor", de Eug. Herovanu. Și câte nu-s de aflat din aceste opuri uitate! Iată, de pildă, realitățile stradale ale târgurilor moldave, acum cucerite definitiv și iremediabil de zeul automobil ce proliferează în îngrijorătoare progresie geometrică. Azi, alegem, după cum ne permit băierile pungii, între Logan și Volkswagen. Atunci, opțiunile oscilau între "Lorenz" și "Victoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
moldovenilor trăitori la sfârșitul veacului al XIX-lea și cele ale urmașilor lor de azi. Nu propun cine știe ce pogorâre în adâncuri misterioase ale istoriei, ci, simplu, o incursiune în viața și petrecerea bunicilor noști, așa cum le înfățișează R. Suțu în uitata-i carte despre Iași și ieșeni Nimic nu se mai potrivește, de la rutina îndeletnicirilor zilnice la ritualul călătoriilor-eveniment, de la "filosofia amorului" la tristele petreceri pe ultimul drum, de la simplitatea și modestia distracțiilor vremii, la rigoarea stratificării sociale potrivit rangurilor, titlurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lungi perioade din existența celei mai vechi scene românești. Profesoara Sorina Bălănescu, de la Academia de arte Iași, a avut răbdarea dârză să scotocească sumedenie de colecții gălbejite, scoțând la lumină printr-un demers ținând de arheologia culturală cronici teatrale la fel de uitate ca și reprezentațiile cărora le-au fost dedicate. Cartea înmănunchează 124 de cronici, alături de interviuri, portrete ale unor mari actori, sinteze privind ansamblul unor stagiuni. Încă în 1955, N. Barbu a avut realul curaj de a scrie că "o tendință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Târgu' Ieșului", de C. Ostap și I. Maftei. Cei doi autori, cărora li se adaugă și C. Mitican, alcătuiesc o adevărată (și productivă!) instituție de cercetare a istoriei Iașului: scormonesc arhive, solicită mărturii, identifică documente, adună vechi material iconografic, scotocesc uitate cotloane ale târgului, participă la simpozioane, editează cărți într-un cuvânt, gestionează istoria Iașului, deși cu totul alta le este profesia și pregătirea. Fac parte din stirpea funcționarului N.A. Bogdan, cel care, între 1904 și 1912, a publicat, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Precis că a fost vorba de o cabală și de un asasinat politic! Parcă-l văd pe bocciul ex-teleast Gheorghe ținând în palmă creerul lui Petöfi... * I storia României are înscrise în file (prea puțin cercetate) spectaculoase, disperate, discutabile și uitate tentative de "salvare națională", care și-au avut eroii lor. Cu toții sfârșind tragic: de la Horea la Vladimirescu, de la Zelea Codreanu la Ion Antonescu. În urmă cu 93 de ani, un astfel de episod a avut parte de un crunt final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fredonez cu drag dar și cu durerea treceri anilor și a noastră. Zadarnic Zadarnic tremuri când mă vezi Cu ochii rugători. Zadarnic verși în calea mea Suspinele de amor. Dar în zadar mai vii plângând Și mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. A fost un timp când te iubeam Ți-aș spune dar nu pot Când stăpâneai inima mea Și sufletul meu tot. Azi-geaba-ncerci iubita mea Trecutul să-l învii Nu mă mai pot amesteca
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-l învii Nu mă mai pot amesteca În jocul de copii. Îmi pare că sunt prea bătrân De-acum să mai iubesc. Târziu în toamnă frunzele Și ele vestejesc. Dar în zadar mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
instituția numită familie, are 46 de ani de căsnicie neîntreruptă și copii pe lângă ei. Acești oameni - de felul celor de mai sus - care umblă ca un fluture pe lampă se trezesc, mai de vreme sau mai târziu, cu viața destrămată, uitați și condamnați de ai lui și de societate. Sunt, firește, și cazuri de nesuportat și atunci desigur renunți și la frumoasa dragoste ce a fost, pentru a nu suporta umilința celui de lângă tine. Domnului Mânăstireanu i-ați dat în
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
noi trebuie să ne vedem de drum dacă am luat-o pe drumul ăsta. Nu zăbovisem mai mult de zece minute pe culoar cu geanta Între picioare când a apărut controlorul ăla care vânturase toate ușile compartimentelor strigând pentru cei uitați și adormiți În tren că-i ultima stație. N-am apucat să-l oprim sau să-i spunem ceva, pentru că nici măcar nu l-am auzit, iar el a trecut printre noi și a tras de Laur de mai să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Și așa mi-a spus niște lucruri pe care nu le-a spus niciodată nimănui, pe care dintotdeauna le-a ascuns și le-a ținut doar pentru ea și ar vrea să le uite și ea Însăși. Nimic nu trebuie uitat și nu trebuie ascuns, i-am spus, fiindcă totul piere și se ascunde de la sine, fără nici un gest din partea noastră. I-am arătat teancul de hârtii scrise care stătea să cadă peste ea În pat și s-o facă terci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
războinicii inamici ca însuși cultivatorul să cadă victimă propriei lui semănături! Câtă necinste, o sceleratule, ar fi dispărut odată cu tine! Și câte nenorociri mi-ar fi fost luate de pe cap! Îți dă oarecare satisfacție să-i amintești unui ingrat binefacerile uitate: de această plăcere vreau să mă bucur, fiindcă e unica ce pot să mai am de la tine. Fiind constrâns să-ți îndrepți nava spre Colchida, deși erai un tânăr fără experiență, ai ajuns în regatul prosper al patriei mele. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]