4,618 matches
-
FM poate apărea la orice vârstă. Majoritatea pacienților chestionați au realizat că apariția simptomelor avusese loc de la vârste fragede. Aproximativ 25% din pacienți Întâlniți sunt bărbați. Pot exista semne obiective, mediate de neurotransmițători, cum ar fi pătarea pielii sau crestarea unghiilor. Acestea sunt recunoscute mai târziu ca semne ale unui dezechilibru endocrin. Doar aproximativ 20% din cazurile de FM prezintă un eveniment declanșator, urmat de un debut al bolii. În timpul unui episod, actualele simptome se intensifică și noi simptome se dezvoltă
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
la actele privind numirea ca subbibliotecar: „Contemporanii lui Eminescu considerau că poetul își revenise din boală și i se puteau încredința funcții publice” (O.XVI, p. 802) trebuie înțeles în contextul rigorilor speciale ale unei ediții academice, pozitivistă până în vârful unghiilor la 1989. Editorii nu cunoșteau, apoi, petiția lui B. P. Hașdeu din octombrie 1884 către același Ministru al Cultelor, prin care ruga să fie angajat la Arhivele Statului din Iași pe un post rămas vacant „d. Mihai Eminescu, foarte cunoscut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și cunoscând lungimea barometrului, calculăm înălțimea clădirii. 5. Oferim barometrul în dar proprietarului, cu condiția să ne spună ce înălțime are clădirea. * Variante de răspuns la utilizări ale grafei de birou (pagina 119): 1. curățitor de pipă 2. curățitor de unghii 3. ac de cravată 4. agățătoare de tablou 5. dispozitiv de găurit 6. cârlig pentru remorcarea mașinuțelor de jucărie 7. mâner de fermoar 8. ac de praștie 9. scobitoare 10. deschizător de scrisori 11. înlocuitor pentru butonii de manșetă 12
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
am clasificat eu. Erau bătăile neprofesionale ale anchetatorului, care lovea unde putea, și bătăile meseriașilor. Atunci când chema meseriașii, tortura decurgea altfel... Și metodele erau diferite: legatul de scaun și bătutul la tălpi, bătutul la stomac, sugrumatul, lovitul testiculelor, Înțepatul sub unghie cu ace... Le-am trăit pe toate... Și vă spuneam că erau anchetele de zi și cele de noapte. Anchetatorul de noapte, locotenentul Enăchescu, se arăta totdeauna foarte mirat că sunt bătut... Cum este posibil să fiu bătut? Nu-și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu schimbul. Bine, bătaia la tălpi nu era ceva care să mă sperie..., nu ziceam nimica, nici nu strigam, nici nu zbieram... Dar aveau o bâtă destul de groasă cu care dădeau și se schimbau. Mă gândeam că mă strânge cu unghiile la ușă, că mi le scoate, că ăstea... Eram pregătit pentru anumite treburi... M-au luat de păr și m-au Învârtit... și așa mai departe. Dar șocurile electrice au fost fantastice... De câte ori v-au pus la șocuri electrice? La
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gheorghe Oprița 1. Faceți-i un portret lui Oprița! Avea cam 22 de ani și era cantor la biserică. Un suflet deosebit de cald, de bun... Când i-au prins, i-au ținut pe spate În zăpadă și nu mai avea unghii la degete, cum i-au degerat și i-au căzut. Era un om plin de viață, patriot, român. Când i-au dus de la Securitate la penitenciar, i-au pus În lanțuri... Înainte de a-i duce să-i execute, era În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șef de lot era socotit Meteșan. Ce condamnare ați primit? El o primit câțiva ani... vreo trei sau patru, nu-mi mai amintesc... Atunci eu am primit șase luni, pentru că n-am recunoscut nimic. Ne-o bătut, ne-o tras unghiile, da’ n-am recunoscut nimic, nimic! Și prin ce Închisori ați trecut În cele șase luni? Am fost și În Gherla, și-n Aiud, și-n Sighet... M-o purtat prin toate Închisorile... La Sighet ați fost În Închisoarea principală
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Acuma, 250 de grame de pâine ți-ajung pe o zi Întreagă, da’ n-ajungea nici pe-o masă, dom’le. Foamea era mare... Dom’le, știi cum e? Nu-i flămând stomacu’, Îi flămând sângele, Îi flămândă carnea, osul, unghiile sunt flămânde, părul, totul e flămând... A fost foarte greu și asta nu se uită niciodată... De la Peninsula Îmi amintesc că vedeam plaja de la Mamaia. Deasupra Siutghiolului o vedem toată, ca un câmp de luptă. Nu erau decât câteva blocuri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să uită peste noi și spune: „Dumneata ești Veleanu, domnule?”. „Eu.” „Ia vino-ncoa!” Și mă bagă În camera aia, Închide ușa cu cheia... A rămas toți stupefiați afară... Pe mine m-a luat transpirația din vârfu’ capului pân la unghiile de la picioare. Și-atuncea mi-a spus: „Nea Velene, să dai În judecată statu’ român să-ți dea banii pe timpu’ cât ai fost Închis. Că e articol de lege”. Și-așa am făcut. M-am dus la Severin și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când ne-am dat jos din vagon, eram În lanțuri... De fapt, eram zece În lanțuri și trei fără lanțuri... Și ne-a băgat pe sală acolo, Într-o baie, și a Întrebat pentru ce ești condamnat. Era unul Costică Unghie: „Pentru colectivizare”. I-a dat o palmă de a sărit cu cracii În sus. Avea dosarul lui și zice: „Trebuie să zici și noaptea că ești condamnat «pentru crimă de acte de teroare!»”. Altfel, programul era: trezirea la cinci, stingerea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
L.D. 106 Tudora (preot) 306 Tulea Sorin 187 Turcu (deținut) 230 Turdeanu (deținut) 141 Turturea (judecător) 306 Turtureanu (deținut) 238 Ț Țopa Petre 74 Țucă Marin 78 Țurcanu (Eugen) 33, 59-61, 68-69, 214, 230, 232-233, 238-241 Țuțea Petre 38 U Unghie Costică 370 Untaru 329, 331, 342 Urdea Simion 353 Urse Vasile 80 Ursescu (deținut) 355 Ursu Sever 50 Urzica Marin 303, 324 Urzică (din Rașca) 28 Urzică Petre (din Târgu Mureș) 279 V Vâlcu (prim-secretar) 93 Valeriu Mateescu 302
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vale, salutînd-o. Cînd unul se îndepărta binișor de ea, numai ce-o auzeam: „L-ai văzut?”, apoi veneau, răutăcioase, explicațiile, cine-i acela. Puțini au scăpat de severitățile sale. Din fotoliu, picior peste picior, mușcînd, ca de obicei, dintr-o unghie și trăgînd lung din țigară, Nanianu mi-a spus: „Am ajuns «domn», dar cu un vocabular infect”. Dacă nu știi povestea, fraza pare un nonsens și lipsită de haz. Freș, cu mintea limpezită de somn, imprevizibilul meu coleg de redacție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
va veni greu să compui reportajele cerute despre «realitățile» din județ. Nici în cazul lui V.M. situația nu-i clară: îi va conveni, oare, să se afunde în mărunțișurile de secretariat?” Ascultîndu-mă, N. a mușcat, după obiceiul lui, dintr-o unghie și a rămas gînditor. De unde provine această „descurajare”? în primul rînd din faptul că ședința, anunțată pentru ora nouă, nu s-a ținut. În al doilea rînd din atitudinea lui Genoiu în timpul discuțiilor referitoare la sumarele numerelor pe august și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un sprijin moral. V-am auzit spunând că soarta românului este în mâinile lui. În principiu, este adevărat. Dar cum poți, dacă nu vrei să emigrezi forțat sau să zaci inutil în închisoare, tu și ai tăi, să lupți cu unghiile ca să ieși dintre zidurile unei închisori din piatră și zăvorâtă cu șapte lacăte? Intelectualii cei adevărați, nu cei vânduți sunt la pământ, Tudoran ce a izbutit până la urmă altceva decât să fie dat afară din țară? De ce, în emisiunile dvs.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îmbrățișând copiii și strângând mâinile oamenilor. Știm de mult cine sunt cei aleși pentru o astfel de onoare: oameni care sunt consultați de medicii Securității, care duc florile pregătite de serviciile Securității, care le controlează acestor reprezentanți ai poporului și unghiile ca să nu cumva să ascundă sub ele otrăvuri. Un oraș îndoliat de distrugerea irațională a peste 50.000 de apartamente, o cetate care își pierde identitatea pe zi ce trece și se transformă într-un morman de pământ răscolit pentru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-mi aminteam exact în ce poziție fuseseră clamele de dincolo. Bătrânul m-a examinat atent o vreme. A luat apoi o clamă, a desfăcut-o până a îndreptat-o complet și a început să-și curețe cu ea pielița unei unghii. Era unghia de la arătătorul mâinii stângi. După ce a terminat, a aruncat-o în scrumieră fără să o îndoiască la loc. Tocmai mă gândeam că nu mi-aș dori să fiu clamă dacă ar fi să mă reîncarnez. Nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
exact în ce poziție fuseseră clamele de dincolo. Bătrânul m-a examinat atent o vreme. A luat apoi o clamă, a desfăcut-o până a îndreptat-o complet și a început să-și curețe cu ea pielița unei unghii. Era unghia de la arătătorul mâinii stângi. După ce a terminat, a aruncat-o în scrumieră fără să o îndoiască la loc. Tocmai mă gândeam că nu mi-aș dori să fiu clamă dacă ar fi să mă reîncarnez. Nu mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
punct, trebuie să recunoaștem. Mai e mult până acolo. Cercetările nu au avansat cine știe cât sub acest aspect. — Dar eu n-am spus că e nevoie de o capcană cu dublă conversiune, zise bătrânul, vârându-și o altă clamă în pielița unghiei. De data aceasta era degetul mijlociu de la mâna dreaptă. — Și-atunci? — Ar fi de încercat soluții noi de transfer al datelor. Dacă era vorba doar de spălat creiere, nu te chemam pe tine. Trebuie să combinăm spălatul creierului cu permutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-am mai auzit de evoluție care să aducă numai bucurii, spuse bătrânul ridicându-se. S-a dus la birou, a scos din sertar un cleștișor, s-a întors la canapea, s-a așezat și și-a tăiat cele zece unghii, începând cu degetul mare de la mâna dreaptă și sfârșind cu cel mic de la stânga. Cercetările sunt încă în curs, așa că nu-ți pot da detalii. În mare, cam așa stau însă lucrurile, continuă el. Te rog frumos să nu divulgi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el. Te rog frumos să nu divulgi secretul. Dacă ajunge la urechile Simbolatorilor, e vai de capul nostru. — Stați liniștit. Noi, Computatorii, știm să păstrăm secrete. — M-am mai liniștit, spuse bătrânul, adunând cu muchia unei cărți poștale capetele de unghii tăiate. Le-a aruncat apoi în coșul de gunoi. Și-a mai luat un sandviș cu castraveți, a presărat pe el puțină sare și l-a mâncat cu poftă. — Nu se face să mă laud, dar trebuie să recunoști că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceva înfășurat în ele. Mă săturasem de atâta despachetat, așa că m-am dus la bucătărie și am luat o cutie de Coca-Cola din frigider. M-am așezat pe marginea patului și am băut-o pe-ndelete. Apoi mi-am tăiat o unghie. Între timp s-a apropiat de balcon o păsărică cu pieptul negru și a ciugulit firimiturile de pâine de pe masă. Nu puteam spune că nu era o dimineață liniștită. Mi-am amintit de cutie. Am scos obiectul înfășurat în ziare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar situația e puțin mai complicată. Date fiind condițiile actuale, pe care nu ți le pot explica doar în câteva cuvinte la telefon, eu nu pot ieși din casă deocamdată. Îmi pare rău. — Și-atunci?... O auzeam bătând darabana cu unghiile în dinți. Sau cel puțin așa mi se părea. — Doar nu-mi ceri să-ți aduc cărțile la ușă! continuă ea, iritată. Chiar nu-nțeleg cum de ai asemenea pretenții. — Ca să fiu cinstit, da, numai că nu-ți cer, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
multe decât mine. — Da, am făcut ordine în hârtii, am procesat date și alte mărunțișuri. Eu n-am cunoștințe de specialitate și chiar dacă văd sau aud ceva, nu pricep nimic. Am stat și m-am gândit puțin bătând darabana cu unghiile în dinți. Trebuie să găsesc o soluție, trebuie să fac ceva până nu pierd de tot controlul situației. — Ziceai adineauri că se sfârșește lumea, nu? Cum adică se sfârșește? De ce? În ce fel? — Nu știu. Așa a zis bunicul. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
va fi. Crede-mă! Se va sfârși. — Nu pricep nimic. Ce înseamnă că se sfârșește lumea? Adică bunicul tău n-a vrut cumva să spună că „se distruge“ sau „se prăbușește“? — A zis că se sfârșește. Continuam să bat cu unghiile în dinți și să mă gândesc la toate posibilitățile. Și sfârșitul ăsta al lumii are vreo legătură cu mine? — Da. Tu ești cheia problemei. Bunicul a început să cerceteze cazul tău cu mulți ani în urmă. — Cazul meu...? Cu mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lumea peste cap. La fel cum fizicii nucleare i se datorează bomba atomică. — Fie. Înțeleg că permutările deschid o poartă spre schimbări majore, dar de ce dețin tocmai eu cheia acestei probleme? Nu știu. Așa zicea bunicul. Am bătut iar cu unghiile în dinți. Tare mi-aș fi dorit un pahar de whisky cu gheață. Dar n-aveam nici gheață, nici whisky. Crezi că bunicul tău vrea să pună capăt lumii? — Nu, nu poate fi vorba de așa ceva. O fi el dificil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]