8,137 matches
-
de frică, de nesiguranța de cum se vor descurca În această supremă civilizație a binelului desigur și a violențelor sub toate aspectele...!! Tony Pavone nici nu voia să audă. Germania era prea mică pentru el iar locuitorii acestei țări feroce naționaliști urând emigranții, posibilitățile de avansare În erarhia capitalului mondial erau reduse la zero. Tony Pavone avea convingerea nestrămutată... Numai În America, În lumea afaceriștilor, a mafiei totalitare unde peste noapte poți atinge culmile gloriei, zilele lui de mâine va lua o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu un zgomot În cap, că ochiul bun făcea o mică pată la colț pe care nu reușea s-o Îndepărteze frecându-se, era Înțepenită la pleoapă, că picioarele Îi ardeau insuportabil noaptea, că suferea de pruritis ani. Doctorii Îi urau cu pasiune pe laicii ce foloseau fraze medicale. Totul, firește, fu cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la Columbus Circle nesăbuit de nerăbdător să surprindă cu privirea un delincvent negru. Acum trebuia să evite autobuzul, de groaza unei alte Întâlniri. Fusese prevenit, de-a dreptul instruit, să nu mai apară. — O clipă, totuși, spuse Feffer. Știu că urăști metroul. Nu e o schimbare aici? Credeam că ești de-a dreptul claustrofob. Feffer era extrem de inteligent. Fusese admis la Columbia fără diplomă de liceu pentru că obținuse note nemaiauzite la examenul de admitere. Era viclean, șiret, băgăcios, și-n același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca dumneata. Sunt dispus să o las moartă. — Ar fi cazul. — O să merg În autobuz cu dumneata. Nu, mulțumesc. — Să fiu sigur că nu te deranjează nimeni. — Ce vrei e să ți-l arăt. Serios, știu cât Îți displace, cât urăști metroul. — Chiar e În regulă. — Normal că mi-ai stârnit curiozitatea, de ce să neg? Știu că până la urmă mi-ai povestit despre el ca să scapi de mine și uite că eu tot te pisez. Spui că poartă un pardesiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
instrucție, asemenea putere de regularitate, asemenea asumare de răspunderi, asemenea respect pentru ordine (chiar În dezordine) sunt și ele un mare mister. O, sunt un mister. Nu se pot confunda cu nebunia, prin urmare. Un lucru, totuși, cei disciplinați Îi urăsc pe cei nedisciplinați până la a comite crimă. Astfel clasa muncitoare, disciplinată, e un mare rezervor de ură. Astfel funcționarului din spatele ghișeului Îi vine greu să le ierte celor ce vin și pleacă libertatea lor aparentă. Iar birocratul, bucuros când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
strict de afaceri. — E un rahat. Tata are o părere excelentă despre Widdick. I-a câștigat procesul ăla important Împotriva companiei de asigurări. Ți-am spus că vorbesc de patru sau cinci ori pe zi la telefon. Iar Widdick mă urăște. — De unde știi asta? — O simt. Se uită la mine ca la fiica răsfățată. Întotdeauna au fost oameni care au crezut că tata a greșit cu mine, că mi-a dat prea multă libertate, financiar vorbind. Știi și dumneata - m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului Widick? — Are o mașină din alea de copiat. Am mai folosit-o pentru vărul Elya. Iar domnul Widick nu se duce niciodată acasă. Probabil că-și urăște casa. E Întotdeauna la birou, așa că l-am sunat și l-am rugat să mă lase să folosesc aparatul și a zis : „Desigur“. Am xeroxat toată chestia. — Pentru mine? — Sau pentru doctorul Lal. — Te-ai gândit că aș putea vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
meu inconștient? — De ce să trimiți așa mesaje? Cenzurează-le. Pune-ți mintea inconștientă după gratii pe pâine și apă. — Nu, e doar felul meu muritor de-a fi. Nu poți să-l ții la fund. Trebuie să iasă. Și eu urăsc asta. Subțirele domn Sammler, aranjând delicat căldarea ușoară la țeavă, În timp ce apa rapidă stropea. — Știu că tata aducea aici tipi care instalau conexiuni false. M-aș fi gândit că dacă erau bani mulți țeava falsă ar fi fost groasă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de mii de suflete. Până și Roma a fost Îngrozită. Nu sunt sigur că ăsta e momentul cel mai rău din istorie. Dar se simte acum În aer că lucrurile se destramă și sunt afectat de asta. Întotdeauna i-am urât pe oamenii care declarau că ăsta e sfârșitul. Ce știau ei despre sfârșit? Din propria-mi experiență, din mormânt, dacă pot să mă exprim așa, eu am știut ceva despre asta. Dar am greșit, complet, cu desăvârșire. Oricine poate simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1959, Trad. De Petre Dumitriu. Hamlet - William Shakespeare. Opere. Vol. VI, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1959, Trad. De Petre Dumitriu. 1 Pâine țărănească (În germ. În orig.) 1 Urăsc și iubesc, citat din Catullus, Carmen 85 (În lat. În orig.) 1 În original, poor, care are două sensuri comune, unul de „sărac”, celălalt de „prost făcut, de joasă calitate” (n. trad. ) 2 În traducere liberă, „Morala trece prin burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o maimuță, să-i atingă cerceii Shebei și, când și-a ridicat mâinile, am prins o imagine a subsuorilor ei, care aveau o culoare roz violent, de parcă ar fi fost inflamate și erau pline de o miriște scurtă și neagră. Urăsc când femeile se zgârie în halul ăsta și spun că se îngrijesc, astfel. Mai bine tufa crescută în toată regula a franțuzoaicelor decât scrijelirea asta mizerabilă cu lama. Sunt atât de drăguți, a zis Elaine despre cercei, de unde i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că într-adevăr o doare când purtarea lui Richard trezea reacții ostile la ceilalți. O dată, după o cină în timpul căreia el fusese în mod special nesuferit și diareic, ea m-a luat deoparte în bucătărie. — Te rog să nu-l urăști, Barbara, a șoptit ea. Era ușor beată. — Nu-l urăsc, am zis eu. Știu că poate fi plicticos, a continuat ea, dar pe dinntru e așa de dulce. A avut o viață foarte dură. Știi că fără ochelari e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
reacții ostile la ceilalți. O dată, după o cină în timpul căreia el fusese în mod special nesuferit și diareic, ea m-a luat deoparte în bucătărie. — Te rog să nu-l urăști, Barbara, a șoptit ea. Era ușor beată. — Nu-l urăsc, am zis eu. Știu că poate fi plicticos, a continuat ea, dar pe dinntru e așa de dulce. A avut o viață foarte dură. Știi că fără ochelari e chiar orb cu acte în regulă? Mama lui a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că e plictisită. O dată, când Sue s-a ridicat de la masa noastră ca să meargă la toaletă, am făcut greșeala să-i spun „vacă proastă“, iar Sheba s-a încruntat la mine și mi-a zis liniștită: „Câtă energie consumi ca să urăști oameni!“ Sheba era foarte directă în asemenea cazuri - niciodată nu se dădea înapoi de la a-și arăta dezabrobarea când credea ea că eu sunt rea. O dată sau de două ori, când vorbeam la telefon, chiar mi-a trântit receptorul pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mi se pare, cu toată obiectivitatea, o formă foarte joasă de distracție. Și totuși a putea să te bucuri de artificii e unul dintre criteriile după care se judecă omul capabil de încântare copilărească în viață. E perfect acceptabil să urăști circul. Dar să admiți că găsești artificiile obosoitoare înseamnă să te transformi într-un paria. Suspectez că doar o fracțiune infimă din mulțimea adunată la Primrose Hill se bucura cu adevărat de spectacol, dar am stat toți acolo un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceas. Ca să mă pot întoarce în Archway unde aveam programare la coafor, trebuia s-o las acolo pe Portia, singură. M-am luptat cu conștiința câteva minute. Apoi i-am dat Portiei un sărut rușinat și am plecat în grabă. Urăsc să mă duc la coafor și o fac cât mai rar posibil, dar nefericirea din noaptea precedentă mă făcuse să-mi neglijez aspectul. Nici măcar nu-mi mai periasem părul, iar acum aveam nevoie disperată de un aranjament. Oamenii de la coafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că ai fost așa drăguță, cu toată situația asta. — Nu te prosti, a zis doamna Taylor, venind cu tava. Mă bucur că Polly e aici. Și Dumnezeu mi-e martor că știu cum e când copilul cuiva se hotărăște să urască pe acel cineva. Sheba și-a încrușișat brațele: Nu știam că Polly mă urăște. Doamna Taylor a pus tava pe masă. — O, draga mea, nu te supăra, a zis ea. Ia un biscuit. În mod evident nu ești persoana ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
doamna Taylor, venind cu tava. Mă bucur că Polly e aici. Și Dumnezeu mi-e martor că știu cum e când copilul cuiva se hotărăște să urască pe acel cineva. Sheba și-a încrușișat brațele: Nu știam că Polly mă urăște. Doamna Taylor a pus tava pe masă. — O, draga mea, nu te supăra, a zis ea. Ia un biscuit. În mod evident nu ești persoana ei favorită în momentul ăsta. Polly trece printr-o criză tipică de adolescentă. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Opriți-vă imediat! Amândouă, am strigat eu, dar nici una nu m-a băgat în seamă. Sheba, obținând un avantaj de moment, a împins-o pe Polly care a căzut pe spate în pat. — Vacă ce ești! a gâfâit Polly. Te urăsc. Înainte să termine, Sheba s-a năpustit peste ea și a plesnit-o încă o dată. Mi s-a părut că a făcut-o cu destulă forță. Când palma ei a atins obrazul lui Polly, s-a auzit o plesnitură neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
supărată la rândul meu. Să fiu mereu un fel de servitoare a ta... Dar ea nu mă asculta oricum. — Toate lucrurile îngrozitoare pe care le-ai scris despre familia mea, a continuat. Despre Richard. Cât de mult trebuie să ne urăști! Presupun că asta e consolarea unei fete bătrâne, nu? Să examineze mașinăria din căsniciile altor oameni și să arate defectele. — Sheba, cum poți să spui asta? Eu doar... Nu-mi spune mie ce să spun, a țipat ea. Sunt Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am mai vorbit cu ea de la petrecere. Irene mi-a trimis cartea făcută bucăți. Asta da mostră de maturitate, nu ? Naji a părăsit-o, i-a zis Mary. Aseară. Frate-su, Ahmad, i-a dat cartea. Știi că-ntotdeauna a urât-o pe Irene. Naji a citit romanu’ pe nerăsuflate. Ar trebui să fii mândră că e imposibil de lăsat din mână. Alice n-a spus nimic, dar, pe fundal, Mary a auzit clicăitul unor taste. Oare Alice scria chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șoproane. Se părea că bătrânul își înjghebase locuința din resturile care coborâseră pe râu, legând bușteni de bucăți de metal, scânduri de la ambarcațiuni proptite cu bolovani, bucăți de placaj lipite cu tot felul de deșeuri din plastic. Rezultatul obținut era urât și inegal, dar, în mod straniu, avea și o tușă artistică. Zach a tras tare de vâslă și-a manevrat barca înspre plaja nisipoasă unde Ellis Cantor i-a ancorat cu o funie. Bătrânul a ignorat mâna pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
patul tău ? Te umple de rușine. Nu. Eu te umplu pe tine de rușine. Am ales o femeie pe care n-o suporți și o carieră pe care nu poți s-o accepți. Eu iubesc țara asta, iar tu o urăști, așa-i ? Asta e rușinea. Putem să ne întoarcem acasă, a spus Ahmad. Hai să mergem acasă, Naji. Disperarea din vocea bărbatului a fost cea care i-a atras atenția lui Irene. Era ca și cum Ahmad s-ar fi milogit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-n ritmul ăsta n-avea să mai reziste mult. Preț de-o clipă, s-a gândit c-ar fi vrut să-și ia cuvintele înapoi. Niciodată n-avea să se simtă bine pe râu cu Ahmad alături. Ahmad o urâse de la început; iar acum avea să găsească o cale ca să-i saboteze eforturile de a-l recâștiga pe Naji. Lui Irene nu-i era frică de vâltorile Jinei; întotdeauna știuse că frică trebuie să-ți fie de oameni. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sport cu fermoare și cămăși din Lycra în culori fosforescente, genul de echipament folosit în ciclism sau la schi. Se părea așadar că tot orașul mergea cu bicicletele și făcea schi, iar chestia asta a făcut-o pe Irene să urască și mai tare locul ăla. Nimănui n-ar fi trebuit să-i facă plăcere exercițiul fizic când ea suferea câte două ore pe zi de kickboxing. În sala mare a terminalului, o orchestră de liceu masacra melodia „America, the Beautiful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]